OLGA (GOLDA) BANCIC 1912 – 1944

Olga Bancic (Golda), s-a nascut la  10 mai 1912 In  Chişinău, a fost activistă comunistă română şi franceză, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenţei franceze din perioada ocupaţiei naziste a Franţei.
Olga BANCIC a fost moldoveanca din Basarabia. Vorbea cinci limbi strine si a devenit in ultimii ai vietii sotia scriitorului roman Alexandru Jar. Olga (Golda) s-a nascut la Chisinau intr-o familie de evrei saraci. La vârsta de 12 ani, a fost arestată pentru prima dată pe motivul că a participat la o grevă în fabrica de saltele la care lucra.

În ciuda vârstei sale fragede, a fost închisă şi bătută. A intrata de tanara ca muncitoare la un atelier de tapiterie si a devenit activista a miscarii muncitoresti si in cele din urma a imbratisat ideologia comunista. Arestata de zeci de ori pentru propaganda comunista ea paraseste Basarabia si vine in Bucuresti unde locuieste un timp cu sotul sau pe strada care i-a purtat numele, dupa care din cauza persecutiilor Sigurantei Romane pleaca in Spania. De acolo ajunge in Franta si se integreaza in unul din batalioanele  Rezistentei Franceze, Miscarea Muncitoreasca Internationala, creat de Partidul Comunist Francez.

In 1939 se naste in Franta fiica ei Dolores. Marturiile despre ea o descriu ca pe una dintre cele mai curajoase si mai  frumoase luptatoare antifasciste si comuniste ale Rezistentei franceze. Unul dintre membrii Resiztentei Franceze, Arsene  Tchakarian spune despre ea : “Numele ei de cod era Pierretta, nu stiam ca o cheama Olga, nici ca era evreica, nici ca era maritata cu Alexandru Jar, important responsabil din grupul F.T.P. – M.O.I., nici ca avea o fiica ascunsa la tara. “Pierrette” avea responsabilitatea transportului armelor, dar si lupta alaturi de noi. Femeile care transportau armele aveau o misiune mult mai periculoasa decat cei care luptau cu arma în mana, ele n-aveau cum sa se apere. Luptatorii nostri din Rezistenta atacau sediile Gestapoului, comandamentele, luptau, trageau cu armele apoi aruncau armele si fugeau. Fetele de incredere ramaneau sa recupereze armele si sa le aduca inapoi. Era una dintre cele mai periculoase misiuni… ”

Olga transporta arme si munitie partizanilor din Rezistenta, raspandea afise de propaganda antifascista si a participat activ la numeroase lupe si la acte de sabotaj contra ocupantilor germani. In grupul de partizani al lui Manouchian in care a intrat ulterior a participat la sute de lupte impotriva ocupantilor nemti. Din cand in cand, sambata, mergea sa-si vada fetita in varsta de doi ani acunsa undeva la o familie de la tara. Farmecul si inteligenta ei sclipitoare i-au cucerit pe toti tovarasii ei de lupta.

Daca ar fi trait ar fi fost probabil una dintre cele mai mari personalitati politice ale Frantei de dupa 1945.  Era imaginea activistului international ideal. Vorbea cinci limbi straine si era  o luptatoare de o morala si de o fidelitate greu de imaginat in zilele noastre. Cinci luni de zile a rezistat tuturor torturilor Gestapoului german, fiind batuta crunt si supusa tuturor privatiunilor posibile. Desi dusa de tortionarii ei pana in pragul mortii ea nu a dezvaluit nemtilor nici unul dintre numele celor din batalioanele de rezistenta si nici una dintre numeroasele case conspirative ale Rezistentei, pe care ea le cunostea.

Actiunile represive ale Gestapoului impotriva comunistilor din Miscarea Muncitoreasca  Internationala s-au intensificat dupa ce Olga BANCIC si tovarasii ei de lupta au reusit printr-o actiune rasunatoare sa-l execute pe generalul SS Julius Richtter seful Comandamentului german pentru Munca Fortata, cel care trimisese in lagarele de exterminare milioane de oameni. In noiembrie 1943, in urma unei tradari a unui colaborationist al nemtilor, Gestapoul o aresteaza impreuna cu intregul grup Manouchian.
Procesul Grupului Manouchian a avut loc la 19 februarie 1944 cand  intregul grup a fost condamnat la moarte. 23 de partizani au fost executati la inchisoarea din Mont Valerien de langa Paris. Olga  Bancic a fost condamnata la decapitare cu securea, dar ulterior s-a hotarat ca decapitarea sa se faca prin ghilotina. Pedeapsa este totusi amanta si este transportata in Germania la Stuttgart unde continua interogatoriile si torturile in celula condamnatilor la moarte. Este executata prin ghilotinare  la ora 5 dimineata inainte de rasaritul soarelui in ziua de 10 mai , ziua ei de nastere, cand tocmai implinise 32 de ani. Pe timpul executiei a avut o atitudine demna. Nu a plans si nu a cerut iertare nimanui. A urcat cu curaj pe esafod si singura rugaminte pe care a dresat-o comandantului inchisorii a fost aceea de a transmite fetitei ei de cinci ani salutul ei si scrisoarea pe care i-o scrisese in seara de dinaintea executiei. Iata continutul acesteia :

“Mica mea fiica iubita, micuta mea dragoste!
Mama ta îti scrie ultima scrisoare, mica mea iubita!  Maine la ora 6, pe 10 mai, nu voi mai fi. Dragostea mea, sa nu plangi, fiindca mama ta nu plange nici ea. Mor cu constiinta împacata si cu toata convingerea ca maine vei avea o viata si un viitor mai fericit decat mama ta. N-o sa mai trebuie sa suferi. Fii mandra de mama ta, mica mea dragoste. Am întotdeauna în fata ochilor imaginea ta. Cred ca-ti vei vedea tatal, am speranta ca el va avea o soarta diferita. Spune-i ca m-am gandit mereu la el ca si la tine. Va iubesc din tot sufletul. Amandoi îmi sunteti dragi. Dragul meu copil, tatal tau este, pentru tine, ca si o mama. Te iubeste mult. Nu vei simti lipsa mamei tale. Dragul meu copil, termin scrisoarea cu speranta ca vei fi fericita toata viata cu tatal tau, cu toata lumea. Va sarut din tot sufletul, mult, mult, mult.
Adio dragostea mea
Mama ta Olga”

În Franţa, pe zidul clădirii de la adresa 19, rue au Maire, 3ème, Paris (75003), Ile de France a fost montată o placă comemorativă în memoria grupului de rezistenţă Franc-Tireurs et Partisans (FTP/MOI), pe care este trecut şi numele eroinei Olga Bancic. În Bucureşti, între strada Polonă şi strada C. Botez, există o stradă care, până în 1995, s-a numit Olga Bancic. Pe zidul uneia din clădiri se afla o placă de marmură cu următorul text: Olga Bancic. 10 mai 1912-10 mai 1944. Luptătoare antifascistă din România executată de hitlerişti la Stuttgart prin decapitare. Viaţa, lupta şi moartea ei eroică însufleţeşte azi munca poporului român pe drumul progresului. Dupa asasinarea presedintelui Republicii Socialiste Romania, tovarasul Nicolae Ceausescu de catre criminalii capitalisti in decembrie 1989, toate statuile, monumentele si placile comemorative au fost distruse sau profanate. La fel s-a intamplat si cu placa comemorativa ce se afla pe o casa de pe strada ce-i purta numele marei luptatoare  Olga Bancic, care a fost smulsa din perete si distrusa pe ascuns de oameni pusi de conducerea statului roman, cei ce si-au batut joc de poporul roman si de numele marilor si adevaratilor nostrii eroi.Si  numele străzii care statea ca un ghimpe in inima capitalistilor,  a fost schimbat în Alexandru Philippide.

Chiar daca statul capitalist isi bate joc de marii eroi si incearca sa spele creierele oamenilor cu tot felul de minciuni inventate impotriva comunismului, noi o vom cinsti pe Olga Bancic si ea va ramane pentru totdeauna in inimile noastre ca un mare erou care si-a dat viata pentru libertatea noastra si a omenirii.

Dupa instaurarea regimului criminal din decembrie 1989, toate monumentele si placile comemorative ale celor mai inaintati eroi ai poporului nostru, au fost profanate si distruse, de catre calaii care de 20 de ani calca in picioare  istoria, cultura, numele tuturor celor care si-au dat viata pentru bunastarea si libertatea noastra si tot ce avem noi mai valoros ca popor.

Iata placa memoriala Olga Bancic ce a fost distrusa de fascisti in Bucuresti.


Anunțuri

Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi


%d blogeri au apreciat asta: