I.C. Frimu 1871 – 1919

S-a nascut la 4 octombrie 1871 in casa unui plugar sarac din comuna Barzesti – Vaslui. Dupa ce termina scoala primara din sat, invata tamplaria la Vaslui, apoi se stabileste definitiv la Bucuresti ca lucrator la o fabrica de mobila.

In 1892 il gasim colaborand la “Munca” ziarul cercurilor muncitoresti din Bucuresti, cu articole prin care indemna pe muncitori la organizare. In anul urmator, cand cercurile muncitoresti din orasele mai mari se incheaga intr-un singur partid muncitoresc, Frimu isi continua activitatea in cadrele lui. In 1889 cand intelectualii socialisti – asa zisii “generosi”- trec in partidul liberal, Frimu ramane credinciuos clasei muncitoare si ideilor sale si continua lupta pana in 1905. Cand miscarea muncitoreasca se reorganizeaza, el este printre primii care pun bazele organizatiilor sindicale la noi in tara.

Pana la sfarsitul vietii lui, Frimu a stat neclintit in randul fruntasilor clasei muncitoare si poporului, infruntand deseori teroarea autoritatilor. La 13 decembrie 1918, cand muncitorimea din Bucuresti a manifestat pentru libertati si pentru un trai mai bun, guvernul antidemocrat din acele vremuri aresteaza sute de muncitori laolalta cu conducatorul lor.

Printre acestia se afla si Frimu. Incarcerat la vacaresti, din cauza maltratarilor suferute si a tifosului exantematic ce-l contractase, se stinge din viata dupa doua luni de chinuri, la spitalul Colentina, in ziua de 6 februarie 1919, in varsta de 47 de ani.

Anunțuri

Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi


%d blogeri au apreciat asta: