Prostitutia – decriminalizare, nu prohibitie

In data de 30 octombrie 1975, Wilma McCann a fost ucisa cu brutalitate in Leeds. Ucigasul a fost Peter Sutcliffe, dar a fost nevoie de o ancheta de 6 ani pentru ca el sa fie prins, timp in care alte 12 femei au fost ucise si mai multe au fost atacate cu violenta de acest barbat. Cele mai multe dintre victimele sale erau prostituate, fapt care a complicat situatia, deoarece marturiile celor care au supravietuit au fost luate in ras sau ignorate de catre politisti care le dispretuiau.

Efortul psihotic religios lui Suttcliffe de a “curata strazile”, din pacate, nu a ramas fara ecou – in prezent, femeile care se prostituteaza continua sa ajunga victimele unor criminali in serie patologici. Stephen Griffiths, un doctorand de 40 de ani, a fost acuzat de uciderea a trei femei in alt oras din West Yorkshire – Bradford. Toate victimele sale erau femei care se prostituau, racolandu-si client intr-o zona cu cladiri parasite aproape de centrul orasului. Trupul unei singure femei a fost descoperit pana acum, dezmembrat. Inca doua femei sunt date disparute si se presupune ca au murit. Daca acuzatiile aduse lui Stephen Griffiths se dovedesc a fi intemeiate, atunci acesta este un nou caz in care un individ labil psihic a ales sa isi verse ura pe femei care se prostitueaza, omorandu-le. Crime similare au avut loc in Ipswich acum 3 ani, iar influenta Ucigasului din Yorkshire se simte si in acest nou caz.

Mass-media s-a concentrat pe aspectul cel mai important al acestor cazuri: statutul legal al prostitutiei si al industriei sexului in general. Aceasta problema este absurda de la inceput si pana la sfarsit. Este, practic, legal pentru prostituate precum cele ucise in Bradford sa ceara bani in schimbul sexului, insa orice altceva este ilegal: clientilor le este interzis sa caute aceste servicii sau sa plateasca pentru sex oriunde s-au impus restrictii, indifferent daca stiau despre acest lucru sau nu.

Prostituatelor le este interzis sa isi desfasoare activitatea de a-si racola clientii din locuri publice. Le este de asemenea interzis sa detina un bordel ( orice locatie unde lucreaza 2 sau mai multe prostiutate). Aceasta situatie poate fi descrisa printr-un singur cuvant: schizofrenica; o prostituata trebuie sa se ascunda de politie pana ajunge intr-un loc retras cu clientul, cand este cea mai vulnerabila pentru crima sau abuz, altfel risca sa fie acuzata de solicitarea favorurilor sexuale in schimbul banilor. Aceste acuzatii intotdeauna se finalizeaza printr-o amenda(sau asta se intampla pana de curand), care va fi platita prin prelungirea orelor de munca, cu toate riscurile pe care aceasta situatie le implica.

Bordelurile – cele propriu-zise – sunt adesea locuri unde se desfasoara o exploatare brutala impusa de catre patronii acestora, bineinteles. Insa inchiderea unor locatii unde 2 sau mai multe prostituate lucreaza pe cont propriu impreuna nu face decat sa inrautateasca situatia: aceasta masura distruge orice incercare a prostituatelor de a se uni si a lucra intr-un colectiv, unde ar avea posibilitatea de a se apara, lucrand intr-un mediu mai sigur. In momentul de fata nu este legal ca doua prostituate sa locuiasca intr-un apartament cat timp amandoua practica aceasta meserie in acea locatie.

Restrictiile impuse practicarii acestei meserii au si un alt efect mult mai ingrijorator. Prostituatele care lucreaza pe strada nu fac aceasta meserie din placere; starea economiei, precum si alti factori abuzivi cu care s-au confruntat de-a lungul vietii le imping catre aceasta ocupatie. Actiunile politiei trateaza efectele, nu cauza problemei. Prostitutatele vor fi nevoite in continuare sa isi desfasoare activitatea, numai cade deasupra trebuie sa caute locatii obscure, ascunse de politie, expunandu-se si mai mult riscurilor.

Cat despre cea mai recenta inventie – interzicerea cumpararii serviciilor unei prostituate “fortate sa desfasoare aceasta meserie” – si ea este sortita esecului daca o analizam cu atentie. Nu se poate stii niciodata sigur conditiile in care aceea femeie a ajuns sa se prostitueze, si, deci, nu se poate stabili o forma clara de actiune in cadrul legii. Nu clientii de rand ai prostituatelor le abuzeaza in cele mai multe cazuri, ci proxenetii. Scopul acestei masuri este neclar. Efectele sale insa nu fac decat sa amplifice problemele mentionate mai sus. Alte masuri mai putin dezagreabile care au fost luate precum inlocuirea pedepselor legale cu intrarea prostituatelor in anumite programe sociale( de ex. o clinica de dezintoxicare) nu au efectul dorit pe scara larga deoarece prostituatele vor continua, dupa cum este de asteptat, sa evite in continuare politia.

Cele mentionate mai sus nu se aplica numai in cazul legislatiei din Marea Britanie, ci in cazul oricaror politici de interzicere a prostitutiei. In primul rand, trebuie spus ca atata timp cat conditiile sunt “favorabile” si exista cerere pentru aceste servicii, nici o masura legala sau de alta natura va putea opri prostituatia. Toate legile de interzicere a consumului de droguri din lume au esuat catastrofal in incercarea de a-i opri pe oameni sa le foloseasca. Au fost vremuri cand prostituatele si clientii lor riscau pedepse multe mai grele decat cele din prezent si, totusi, prostitutia nu a disparut. Este cea mai veche meserie  si va supravietui la fel de mult ca forma actuala in care se prezinta societatea(dincolo de asta, ar trebui sa ne ferim sa facem predictii).

Cea mai comuna forma de prohibitie a prostitutiei in tarile capitaliste dezvoltate din prezent este asa-zisul “model suedez”: in Suedia, este incriminat cel care cumpara serviciile sexuale, nu cel care le ofera. Faptul ca prostituatele suedeze nu se confrunta cu problemele mentionate mai sus reprezinta intr-adevar un avantaj in fata Marii Britanii, dar transferarea responsabilitatii si a vinovatiei in totalitate asupra clientului creeaza un dezechilibru de putere, de pe urma caruia acesta ar putea profita.

Sustinatorii modelului suedez sunt destul de numerosi si includ din pacate si oameni care de asemenea sustin o ideologie de stanga. Partidul Socialist Scotian, de exemplu, sustine de mult timp aceasta forma de prohibitive; in aceasta privinta, nu face decat sa urmeze o ideologie liberal-feminista contemporana, care considera munca in industria sexului reprezinta la propriu un act de violent opresiune. Aceasta este o pozitie alarmanta, mai ales pentru o organizatie care se auto-descrie drept progresista. Prostituatele ca persoane au disparut cu totul din peisaj, fiind reduse pe de-a intregul la statutul de victime neajutorate care trebuie salvate de la propria degradare, fie ca vor sa nu, in mod filantropic. Este si mai alarmant in ceea ce priveste organizatiile de stanga, deoarece aceste marete proiecte filantropice vin chiar din partea aparatului represiv al statului burghez.

Cel mai rau este faptul ca aceasta caracterizare a prostituatelor a devenit o profetie care s-a auto-indeplinit. Ultimul lucru de care are nevoie aceasta miscare moralista este o reactie din partea asa-ziselor victim pe care pretinde sa le apere – mai ales cand organizatii create de persoane care lucreaza in industria sexului precum Colectivul Englez al Prostituatelor si Uniunea Internationala a Prostituatelor, nu sunt deloc de acord cu asa ceva.

O alternativa a prohibitiei este legalizarea. Aceasta presupune transformarea prostitutiei intr-o industrie cu statut special, care trebuie sa se supuna unui intreg aparat de legi creat special pentru ea. Prostituatele ar trebui atunci sa obtina o autorizatie din partea statului pentru a-si desfasura activitatea; ar trebui sa se supuna unor examene medicale periodice, iar conditiile in care isi pot desfasura activitatea ar fi strict controlate si restrictionate. Este totusi o situatie mai sigura in care aceasta activitate s=-ar putea desfasura. Pe de alta parte, insa, creeaza o granite profunda intre prostitutie si alte domenii de activitate, care nu ar trebui sa existe.

A fi agresata fizic, violate sau fortata sa te prostituezi reprezinta riscuri mult mai mari decat majoritatea intalnim in alte domenii de activitate; dar exista deja legi impotriva violului si a violentei. Din punct de vedere legal nu ar trebui sa existe nici o diferenta intre a fi obligate sa te prostituezi si a fi obligata sa lucrezi in orice alt domeniu. Legalizarea inseamna crearea unei noi forme de exploatare pentru prostituate, de data aceasta venita din partea statului.

Comunistii prefera o politica de decriminalizare, cu toate beneficiile legale de care beneficiaza orice om in ceea ce priveste siguranta personala, prostituatele nemaifiind tratate precum infractori sau victime neajutorate, iar activitatea lasata sa functioneze ca orice alta industrie sau domeniu de activitate – la initiativa privata. Nu traim cu iluzia ca prostitutia ar putea fi indepartata, iar incercarile de a face acest lucru au devenit de fapt eforturi de o tine departe de ochii societatii. Cat timp exista, prostituatele au tot interesul de a fi integrate nu doar in clasa muncitoare, dar si in organizatiile acesteia.

Prin aceasta egalitate in fata legii nu se va rezolva problema peste noapte, dar va fi in primul rand mai usor de a transforma soldiaritatea spontana care apare intre prostituate intr-o miscare organizata care se poata prezenta cauza lor in societate. Le va permite prostituatelor sa se adreseze politiei cand au nevoie, fara a fi supuse unor interogatorii suplimentare si alte problem birocratice. Prostituatele nu au nevoie sa fie “salvate” de statul binevoitor prin interdictii sau legalizare; au nevoie de solidaritatea muncitoareasca, ce le permite sa isi controleze propriile vieti.

Preluat de pe Communist Students

Anunțuri

Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi


%d blogeri au apreciat asta: