Avortul, dreptul femeii de a decide

Printre drepturile si libertatile castigte de femei in ultimul timp, se afla si dreptul la avort. Chiar daca dupa actul revolutionar de la 23 august 1944, prin instaurearea socialismului, femeile au castigat multe drepturi si libertati, printre care si dreptul la avort, mai tarziu tot in socialism, acest drept al femeii impreuna cu altele au fost interzise. Condamnam acest fapt si consideram ca s-a facut o greseala enorma, astfel incalcandu-se grav principiile comuniste si democratice, intervenind asupra integritatii corpului femeii. Pe langa acestea rolul femeii a devenit din nou acela de a da nastere la cat mai multi copii, de a avea grija de ei, rol pe care femeia l-a avut intotdeauna in istorie, datorita influentei religiei atat in educatia oamenilor cat si in teburile statului. Aceasta grava abatere de la principiile comuniste si democratie, prin decretul 770, consideram ca a fost una dintre cele mai grave incalcari a drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului din perioada socialista. Acest lucru nu a facut alceva decat sa fie impotriva vointei poporului roman, atragand in cele din urma ura majoritatii fata de sistem.

Aceasta decizie a avut ca efect moartea a mii de femei. Prin interzicerea avortului nu numai ca nu s-a reusit oprirea lui, dar mai rau, femeile au inceput sa-l faca pe ascuns singure acasa. Politica pro-natala, de crestere fortata a populatiei, a fost si este un rau, o incalcare a drepturilor si libertatilor femeii, o politica de natura religioasa si fanatica care incalca grav principiile socialiste.

In anul 1957, sub condcerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Romania facuse un mare pas in respectarea drepturilor si libertatilor femeii. Printre aceste drepturi se numara si legalizarea avortului la cerere. Conform prevederilor din decret, intreruperea cursului normal al sarcinii se putea efectua la cererea femeii insarcinate, iar interventia prin care se realiza acest lucru trebuia sa aiba loc numai in institutii medico-sanitare de stat. Mai tarziu, in anul 1966, sub conducerea lui Nicolae Ceausescu  a avut loc o grava abatere si incalcare a principiilor comuniste si a drepturilor si libertatilor femeii, prin Decretul 770. Prin intermediul acestui decret se punea în aplicare un plan aberant, extremist, strain de principiile socialiste,de creştere demografică. Astfel, art.482 definea avortul ca infractiune. Infractiunea de avort era definita ca fiind intreruperea prin orice mijloace a cursului sarcinii efectuata cu consimtamintul femeii insarcinate si se pedepsea cu inchisoare corectionala de la 1 la 3 ani  Aceasta metoda a fost una dintre cele mai dure pentru toti romanii. Avortul era posibil numai in cateva situatii, atunci cand sarcina afecta serios sanatatea viitoarei mame, cand viitoarea mama avea peste 45 de ani, cand viitoarea mama mai avea 4 copii nascuti si in grija, cand unul dintre parinti suferea de o boala grava care se putea transmite ereditar,cand sarcina era rezultatul unui viol sau al unui incest, dar nici o femeie nu avea dreptul sa decida asupra corpului ei din motive personale. Pentru ca o femeie ce indeplinea conditiile de mai sus sa poata sa faca un avort, era obligatorie constituirea unei comisii din trei medici, care semnau fisa de observatie a pacientei, iar cazul se anunta la Procuratura. Chiar si medicii care erau prinsi ca fac un avort erau aspru sanctionati. Acestia erau invinovatiti de intrerupere de sarcina clandestina si legislatia prevedea condamnarea cu ani de inchisoare si pierderea definitiva a dreptului de a profesa.

Efectele dorite ale acestui plan au fost pe termen scurt . Numarul de copii a cresut doar cativa ani dupa ce s-a dat acest decret, dar mai apoi a avut efecte dezastruase prin mortalitatea ridicată în rândul femeilor care practicau avortul ilegal, acasa pe ascuns, dar a dus si la marirea numărului de copii nedoriţi, abandonaţi. O drama inimaginabila prin care femeile erau nevoite sa treaca provocandu-si dureri nemaipomenite prin introducerea unor andrele, umerase de haine, prin sonde introduse in uter, care se infectau, sare, dero, leandru, cozi de muscata sau obiecte ascutite  care erau folosite pentru strapungerea organelor interne reprezenta cateva dintre metodele la care recurgeau femeile pentru a-si provoca un avort. Multe dintre ele mureau iar alte sute de femei au ramas mutilate pe viata, sau sterile.

De multe ori dupa avort apareau complicaţii iar femeile nu puteau cere ajutor medical, deoarece in cazul in care o femeie ajungea sa fie spitalizata  pentru avort spontan , trebuia informată poliţia şi chemată procuratura, in urma careia  se efectua o anchetă juridică.In urma acestor anchete femeile trebuiau sa declare cine a fost complice. Urmarile psihologice si legea au avut efecte negative  asupra relaţiilor cu parteneri si  a vietii sexuale. Femeile nu mai puteau avea o viata sexuala sanatoasa, activa si fericita.

Mortalitatea a inceput sa scada dupa ce au fost elaborate normele de conduita medicala a avortului infectat, printr-o tehnica de tratament stabilita de prof. Dan Alessandrescu. Aceasta metoda presupunea ca medicul sa nu faca chiuretajul decat dupa 3-4 zile de tratament cu antibiotice, dupa ce scadea febra pacientei. Mureau decat cele care ajungeau tarziu si in stare foarte grava si tarziu la spital, dar incet incet pacientele au inceput sa vina din timp la spital si sa fie salvate. Astfel inainte de 1990,  mai mureau aproximativ 10 femei pe an.

Dupa contrarevolutia din 1989, pe 26 decembrie, a fost anulat decretul 770. Chiar daca contrarevolutia a fost un rau, anularea acestui decret a insemnat un pas important de recunoasterea drepturilor si libertatilor femeii in Romania. Astfel ,prin decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avortul era permis in primele 3 luni de sarcina, urmind a fi efectuat numai in unitati spitalicesti cu dotare si cu personal ATI. Avortul era permis si dupa trei luni de sarcina, daca apare starea de necesitate sau daca unul dintre parinti sufera de o boala grava care se transmite ereditar sau care poate duce la malformatii congenitale grave. Decretul pastra ca situatii de exceptie incestul si violul.

Pe langa interzicerea avorturilor, metodele contraceptive nu erau promovate deloc, mai ales in randul tinerilor prin intermediul unor ore de educatie sexuala care lipseau si ele. In ciuda tuturor povestirilor mincinoase propagandistice, metodele anticonceptionale existau. Existau atat prezervative cat si pilule anticonceptionale dar acestea erau folosite doar de femeile care cunoasteau sau aflau de existenta acestora, de la farmacisti sau cunostinte si in general cele de la orase.

Odata cu castigarea acestui drept, in 1989, a aparut un alt dusman al libertatilor si drepturilor femeii din Romania, religia. Preoti, fanatici religios sau extremisti de dreapta au infiintat organizatii religioase “pro-life” care incearca prin toate metodele sa manipuleze si sa influenteze decizia unei femei, prin prezentarea unor informatii false menite sa sperie si sa dezinformeze. Stim ca religia recunoaste femeia ca sclava a barbatului, fara drepturi si libertati, rolul ei fiind sa dea nastere la copii cat mai multi, sa aiba grija de ei si sa se supuna, sa umble imbrobodita, nemachiata, nearanjata, sa aiba contact sexual numai pentru inmultire si nu pentru alt scop.

Acesti fanatici raspandesc informatii antistiintifice in legatura cu avortul . Ei sustin ca eliminarea unor celule din uterul femeii reprezinta o crima. Oamenii de stiinta au dovedit ca doar un organism autonom, adică un făt mai mare de şase luni, poate fi persoană, iar viaţa devine intangibilă doar după naştere.

Biserica cat si oamenii cu o gandire primitiva, retrograda si extremista s-au opus întotdeauna avortului. Ideea despre ceea ce poate fi considerat avort a suferit modificări de-a lungul timpului. Tomas D`Aquino susţinea că Dumnezeu însufleţeşte fătul la 40 zile dacă este băiat şi la 80 zile dacă este fată. Uciderea unui făt mai tânăr de 40 zile nu era considerată o crimă, iar uciderea unui făt mai mic de 80 zile era un păcat NUMAI DACA ACESTA ERA DE SEX MASCULIN.
Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, catolicii au combătut avorturile şi au susţinut că fiinţa începe să “existe” din momentul concepţiei. Biserica si adeptii ei duc o lupta crancena pentru combaterea drepturilor si libertatilor femeii, a politicilor care dau libertatea femeilor de a decide pentru corpul lor, daca vor sau nu copil, daca vor sa aleaga o nastere mai usoara prin cezariana, daca vor sa se marite sau nu etc. Religia a fost intotdeauna dusmanul femeii. Biserica a demonizat constant imaginea femeii pe considerentul ca sunt sursa pacatelor si o permanenta ispita. Supunerea totala a femeii in fata barbatului a fost o tema comuna inca din primele scrieri crestine, data de exacerbarea atitudinilor patriarhale si de natura extrem de ierarhizata a Bisericii insesi. Din pacate, perceptia femeilor, ca fiind inferioare barbatilor, si posibil ca inamice ale ordinii religioase si sociale, s-a perpetuat in multe miscari fundamentaliste crestine, pana in zilele noastre.

Si in zilele noastre, in alte tari, femeile care incalca vreun principiu religios, in numele religiei sunt batjocorite, torturate, rastignite, umilite in public, sau omorate cu pietre in fata a sute de oameni. Mai mult decat atat, femeile nu au dreptul sa iasa pe strada cu vreo parte a corpului descoperita cu exceptia ochilor.Din cauza religiei femeile in istorie erau numite vrajitoare deoarece preotii spuneau ca “barbatul este atras de femeie prin vraja, femeia il ispiteste, il sminteste”, astfel un barbat ce intretinea relaxii sexuale cu o femeie din placere cadea in pacat, iar femeile erau arse de vii pe rug.

Lupta bisericii si a conducatorilor ei prin toate mijloacele, a fanaticilor si extremistilor activisti “ pro-life” impotriva drepturilor si libertailor femeii au in realitate scopul de a incrimina femeile pentru ca intretin relatii sexuale pentru placere.

Pe langa avort, acestia sunt si impotriva orelor de educatie sexuala si a oricaror metode de contraceptie, care ajuta femeile sa nu mai ajunga pana la avort. Acestia spun ca pilula contraceptiva este cel mai mare dusman al femeii, sustinand ca acesta provoaca diverse afectiuni precum cancerul la san sau uter si ca de fapt este avortiva! Oamenii de stiinta ii contrazic si de data aceasta, dovedind  ca acest lucru este imposibil datorita modului in care actioneaza pastila. Prin punerea in repaus a uterului, pastila il protejeaza de cancer, iar in ceea ce priveste cancerul la san nu s-a dovedit din punct de vedere medical o legatura directa intre acestea. Referitor la afirmatia ca pastila produce avort iarasi oamenii de stiinta ii contrazic. Pastila anticonceptionala inhiba ovulatia. In cazul rar in care ovulatia totusi se produce, femeile tot sunt protejate impotriva sarcinii datorita altor efecte hormonale pe care le produce si care pur si simplu nu permit nidatia(fixarea ovulului fecundat in uter unde incepe sarcina), asadar un ovul fecundat eliminat inaintea nidatiei nu poate fi definit ca “sarcina”.

Organizatiile “pro-life” impreuna cu conducatorii bisericii si toti preotii propaga deasemenea foarte multe informatii false si despre ceea ce se intampla in timpul avortului, informatii inventate de-a dreptul socante, “marturii” ale unor femei care ar fi renuntat la avort chiar daca nu-si doreau acel copil si nu dispuneau de conditii materiale necesare pentru a intetine acel copil, posibilitati care ulterior, dupa nastere spun ei “au venit de la Dumnezeu”. Pentru acestia nu conteaza daca acea sarcina pune in pericol sanatatea femeii sau poate aduce moartea. Acestia sustin ca femeia nu conteaza, ea trebuie sa sufere prin nastere. Chiar daca nasterea ar duce la moartea femeii, acel copil conteaza mai mult si trebuie sa se nasca.

Intr-adevar exista si consecinte negative la care poate fi supusa o femeie in urma unui avort, de aceea consideram ca acestea pot fi diminuate prin educatie. Avortul nu este o metoda anticonceptionala, si poate fi evitat de oricine. Printr-o educatie sexuala corespunzatoare pe baze stiintifice, fiecare femeie afla cum functioneaza aparatul reproductiv si cum sa utilizeze o metoda contraceptiva pentru evitarea unei sarcini nedorite. Prin folosirea si promovarea metodelor anticonceptionale multe femei nu ar mai fi nevoite sa recurga la avort. Astfel ele ar avea o viata sexuala sanatoasa, activa, necesara organismului, iar numarul avorturilor ar scadea rapid si semnificativ.

Consecintele negative asupra sanatatii femeii pot fi diminuate numai prin educatie si nu prin criminalizarea avortului, condamnand, injurand, huiduind si arestand femeia.

Prin interzicerea avortului, nu se ajunge la disparitia acestuia ci la moartea si suferinta a zeci de mii de femei. Practicarea avortuluinu va inceta, ci dimporiva femeile ar recurge la metode primitive, producandu-si avorturi in locuri ascunse, acasa, prin metode primitive, ceea ce ar avea urmari grave.

Drepturile sexuale şi reproductive sunt extrem de importante. Femeile trebuie să aibă control asupra drepturilor lor sexuale şi reproductive, sa aiba un acces usor la contraceptie si avort. Mii de femei şi-au pus viaţa în pericol pentru a lupta pentru aceste drepturi, iar multe se bucura de ele in ziua de astazi in ciuda gandirilor inapoiate, extremiste, a organizatiilor religioase.

Fiecare femeie trebuie sa aiba dreptul de a decide  pentru integritate fizica, pentru propriul corp . Nimeni nu are dreptul sa incalce, sa combata sau sa interzica aceste drepturi. Statul este obligat sa recunoasca si sa respecte aceste drepturi si libertati.

Statul trebuie sa garanteze si sa respecte sanatatea femeilor si libertatea reproducerii, si nimeni nu are dreptul sa se amestece sau sa condamne viata sexuala a oamenilor.

Decretul nr. 770 din 1/10/1966

Art. 1.
Intreruperea cursului sarcinii este interzisa.
Art. 2.
In mod cu totul exceptional, intreruperea cursului sarcinii va fi autorizata potrivit prevederilor art. 5, in cazurile in care:
a) sarcina pune viata femeii intr-o stare de pericol care nu poate fi inlaturat printr-un alt mijloc;
b) unul dintre parint sufera de o boala grava, care se transmite ereditar sau care determina malformatiuni congenitale grave;
c) femeia insarcinata prezinta invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale;
d) femeia este in virsta de peste 45 de ani;
e) femeia a nascut patru copii si ii are in ingrijire;
f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.
Art. 3.
Intreruperea in cazurile prevazute la art. 2 se poate efectua in primele trei luni ale sarcinii. In caz exceptional, cind se constata o stare patologica grava care pune in pericol viata femeii, intreruperea cursului sarcinii se poate face pina la sase luni.

Anunțuri

Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi


%d blogeri au apreciat asta: