Mitul existenţei istorice a lui Isus

Există o teorie care afirmă că Isus nu a existat niciodată şi că de fapt a fost o personificare a unui salvator ideal sau a unei fiinţe mistice de care au fost ataşate în mod superficial anumite eveniment istorice ulterior.

Cei care propun această ipoteză, a unei existenţe mistice şi abstracte a lui Isus, sunt de părere că evangheliile au fost inspirate din predicatori ai timpului respectiv. Aceştia nu au fost însă fondatorii creştinismului, considerându-se că această religie s-a născut, în mod organic şi progresiv, dintr-un elenism iudaic.

Partizanii acestei idei atrag atenţia asupra lipsei de menţionări în literatura contemporană cu Isus, scrisă în primul secol şi asupra similarităţilor dintre figura creştină a salvatorului şi alte zeităţi populare ale timpului, cum ar fi Dionisos, Osiris şi Mithras.

Există trei argumente folosite pentru susţinerea acestei teorii controversate. Primul se referă la puţinele referinţe cu privire la Isus în documentele vremii. Cea mai veche sursă o reprezintă epistolele lui Paul. Avocaţii teoriei mitului lui Hristos afirmă că detalii biografice sunt destul de rare în literatura creştină timpurie, prin urmare epistolele sunt considerate ca ilustrare a credinţei într-un salvator mitic care a fost transformat în istorie relevantă, într-o manieră alegorică, de către evanghelii.

Mărturiile părinţilor apostolici, cum ar fi Clement Romanul şi Ignatius din Antioh, care împărtăşeau o credinţă timpurie într-un Isus istoric, precum scrierile lor, sunt considerate falsuri grosolane sau extrapolări fără nici o valoare. Nici alţi istorici ai vremii, cum ar fi Tacitus, nu sunt consideraţi de încredere pentru că s-ar fi inspirat din povestiri care nu erau la prima relatare, ajungând să promoveze o idee la nivel de fapt istoric.

Al treilea argument prezentat în conexiune cu mitul existenţei lui Hristos este că informaţiile găsite în Biblie au similarităţi cu poveşti evreieşti şi păgâne care au existat înainte de Noul Testament. Se fac multe paralele între Isus şi personaje din Vechiul Testament cum ar fi Moise şi Iosif. De exemplu, potrivit unor surse mitologice, Mithras s-a născut dintr-o mamă virgină, Horus avea 12 discipoli, Attis a fost crucificat, Osiris a înviat din morţi etc. Potrivit mitului lui Hristos, comunităţile au adaptat diverse mitologii la societatea în care trăiau, oglindind necesităţile spirituale ale momentului.

Acestă teorie a mitului a intrat în cultura noastră populară printr-o varietate de metode. Filme precum Zeitgeist şi Religulous discută această ipoteză. Pe de altă parte, personaje importante din domeniul ştiinţei, precum profesorul Richard Dawkins, sprijină o mişcare numit „Noul Ateism” care pune sub semnul întrebării rolul religiei în societate şi a chiar existenta istorică a personajului Isus.

Mitul lui Hristos nu are însă suport în cercurile academice din lume, în rândurile cărturarilor biblici şi a istoricilor clasici. Nu este luată în considerare şi este văzută la pseudo-ştiinţă, fiind comparată cu alte teorii considerate ridicole care au apărut de curând: Pământul este totuşi plat, negarea Holocaustului şi falsa aselenizare.

sursa: http://www.realitatea.net/realitatea-net-va-prezinta-conspiratii-celebre–episodul-28–mitul-existentei-istorice-a-lui-isus_704349.html

Anunțuri

Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi


%d blogeri au apreciat asta: