Mai 1945 – memorii

Sunt zile si perioade de timp pe care viata si istoria le incarca de traire, de emotii, de lupte  si impliniri, incat se inscriu singure cu rosu in calendarul amintirii. 9 mai pentru intreaga omenire este simbol al Victoriei popoarelor si armatelor aliate asupraarmatei cotropitoare a hitlerismului.

…Lucram atunci in Comitetul Central al Apararii Patriotice. Raspundeam de problemele de asistenta sociala si ocrotire a copilului. Cu cateva zile inainte participasem la manifestarea pentru 1 Mai. Primul 1 Mai liber in tara noastra! De la 9 dimineata pana spre orele 16 au trecut coloanele prin Piata Victoriei. Muncitori, functionari, medici, artisti, gospodine, coloane de tarani veniti din imprejurimile orasului, garzi patriotice, invalizi iesiti de curand din spitale, elevi … treceau cu pancarte, cu steaguri.

…langa mine, Ileana Raceanu, Ofelia Manole, Paul Ciochirica, Rina Turcu. Priveam atat desfasurarea plina si hotarata a coloanelor de manifestanti, cum citesti paginile unei carti care-ti aduce dezlegarea la o problema cheiea vietii. Strabateau piata masele largi ale poporului, care traia uriasul effort al actiunii initiate de partid – “Totul pentru front, totul pentru victorie.”

…Si peste 8 zile acea minunata zi de 9 mai 1945. Armatele cotropitoare ale fascismului erau invinse. Germania hitlerista a capitulat fara conditii. La noi in Bucuresti era o zi insorita. La prima ora, Comitetul Executiv al Apararii Patriotice a tinut o sedinta scurta. Bucurie. Dorinta puternica de munca. De acum nu vom mai pregati trenuri si camioane in caravane pentru front, nu vom mai sta zile si nopti langa paturile ranitilor din spitale.

…Pe o lada in curtea sediului Apararii Patriotice din strada Piscului, scriam cu emotie cateva pagini, pe care dupa amiaza lea-m citit la o emisiune a postului de radio. Un raport si o chemare la munca pasnica.
…imi aminteam saptamanile petrecute pe front, langa ostasii care luptau pentru Beius si Oradea , darzenia lor, increderea in victorie, care aproape ca desfiinta sentimentul fricii si al pericolului vietii personale. Prima intrebare a multor soldati si ofiteri raniti, abia iesiti din sala de operatie era: “ Unde este unitatea, ce fac ai nostri?” Drumul spre victorie este insemnat cu multe morminte ale ostasilor romani pe pamantul patriei si mai departe, in Ungaria si Cehoslovacia. Sute de mii s-au intors acasa purtand medalii si inalte ordine militare romanesti si sovietice, care atesta curajul si patriotismul poporului, dragostea lui de libertate si independenta.

…Pana noaptea tarziu am lucrat cu Anca Magheru, cu dr. Eugen Cinca, cu Olga Voss: alimente, medicamente, carti, lenjerie isi schimbau destinatia. Nu mai erau trimise pe front. Se indreptau acum spre copii, in cantine, camine, gradinite.

…Nazuintele noastre le-am indeplinit cu efort, cu sacrificii, cu unitate de teluri si sentimente, cu incredere si atasament in partid.

Tatiana Telcu

Anunțuri

Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi


%d blogeri au apreciat asta: