Archive for the 'FEMEIA' Category

Dreptul femeii de a decide – dreptul la avort si contraceptie

Printr-o educatie sexuala serioasa in scoli, a planificarii familiale, accesul usor la contraceptive (promovarea lor prin reclame si educatie sexuala), adica pilulele contraceptive, inelul vaginal, diafragma, plasturele contraceptiv, contraceptivele injectabile si metodele de bariera, ocazionale ca prezervativul,  rata avortului ar scade semnificativ.

Prin avort intelegem metoda medicala stiintifica cu ajutorul careia se poate intrerupe o sarcina.  Prin aceasta metoda, medicul elimina celulele din cavitatea uterina a femeii, care mai tarziu, ar forma fatul. Aceatsa procedura nu duce la moartea nici unui copil si nici nu pune in pericol viata si sanatatea femeii, deoarece avortul se face intr-o perioada de maximum 3 luni de cand femeia a ramas insarcinata, inainte ca fatul sa se formeze, iar interventia dupa aceasta perioada ar pune viata femeii in pericol. Pana la formarea fatului nu exista nici o “bataie a inimii sau respiratie”.Avortul se face in cazul in care o femeie nu-si doreste acea sarcina sau din cauza unor complicatii sau boli ale femeii care ar pune in pericol viata mamei sau ar duce la nasterea unui copil cu grave probleme.Viata unui copil incepe atunci cand acesta este nascut, cand respira aer, cand ajunge intre oameni.Aceasta interventie nu incalca dreptul sau libertatile fundamentale a femeii, din contra respecta si da dreptul femeii de a decide asupra propriului corp.

Datorita stiintei exista multe metode de contraceptie, pe langa aceasta exista informatie, iar avortul ar trebui sa preocupe foarte putine femei, acelea care sunt nevoite sa-l faca datorita unor probleme de sanatate sau complicatii.Marea problema la noi in tara este ca in scoli nu exista ore de educatie sexuala, iar tinerii isi incep viata sexuala in mare parte la 14-15  ani, acestia nestiind macar cum functioneaza aparatul reproducator. In unele scoli “oficial” se spune ca se face educatie sexuala, dar de ochii lumii. In aceste scoli, predau la orele de educatie sexuala oameni care nu au nici o treaba cu viata sexuala si nici o specializare in acest domeniu. La aceste ore predau dirigintii, majoritatea personae trecute de 40 de ani cu idei preconcepute si mentalitati invechite de natura religioasa care invata elevii cum sa aiba grija de un copil si mai nou preotii (profesorii de religie) care s-au “infiltrat” in aceste domenii incercand sa raspandeasca conceptiile religioase cu privire la viata sexuala, adica de a manipula tinerele sa faca cat mai multi copii si sa  fuga de orice metoda contraceptiva, care spun ei “nu este sigura si are urmari grave asupra sanatatii”.Acest lucru este destul de grav deoarece urmarile se vad in ziua de astazi printre noi: copii abandonati, omorati, nasteri nedorite si numarul extraordinar de mare de avorturi. Un tanar care ar invata cum functioneaza aparatul reproducator, despre metodele de contraceptive moderne, despre contraceptia de urgenta si cum actioneaza acestea si nu despre “efectele negative” ale acestora inventate de oameni care nu au habar si care se opun progresului si stiintei si care incearca sa manipuleze, altfel ar fi stat lucrurile si s-ar fi vazut clar un numar scazut de avorturi, sarcini nedorite si mai putini copii abandonati.

Interzicerea avortului nu este o solutie. Interzicerea avortului are urmari grave asupra vietii si sanatatii femeilor si incalca drepturi si libertati. Cunoastem acest lucru din trecut. Prin interzicerea avortului si pedepsirea femeilor, nu se va putea eradica sau pune capat avortului. Cum s-a intamplat si in trecut, inainte de 1990 singurul rezultat ar fi pericolul la care ar fi supuse mult mai multe femei, practicand acasa sau in locuri ascunse avortul ilegal cu diverse mijloace care ar duce la moartea acestora. Interzicerea avortului si pedepsirea femeii ar face mai mult rau decat bine,femeile fiind nevoite sa apeleze la metode ascunse, care le-ar pune in pericol viata si sanatatea. Interzicerea avortului era un abuz nemaiîntalnit în itrecut si inca mai este si in secolul 21, si este imposibil de acceptat pentru o persoana care doreste sa traiasca libera. Dreptul de a decide asupra propriului corp face parte din drepturile fundamentale ale omului, drepturi ce stau la baza organizarii oricarei societati democratice, iar orice interzicere sau reprimare a acestui drept inseamna incalcarea acestor drepturi, a libertatilor persoanei, a democratiei..

Cei mai aprigi adversari ai libertatii femeii si libertatii de a decide sunt religiosii, conducatorii bisericii, preoti, diferiti indivizi sustinatori ai unor religii, sau organizatii religioase “pro-life” . Acestea incearca prin orice fel de metoda si mijloace sa manipuleze si sa infuenteze decizia femeilor, sa reprime dreptul de a decide al femeii asupra propriului corp cat si a vietii, de cele mai multe ori prin prezentarea unor informatii false cu scopul de a dezinforma si incuraja un comportament iresponsabil care ar putea pune in pericol viata femeii. Mai mult decat atat acestia chiar incearca sa intervina in treburile statului, in societate incercand sa modifice sa schimbe legi care ar duce la incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale femeii, democratia, datorita credintelor si ideilor primitive in care ei cred prin impunerea lor la nivelul societatii. Aceste incercari si manevre nu au baze stiintifice, ci argumente ilogice, idei superstitioase, incercand sa-si indeplineasca principiile religioase referitoare la viata. Pe langa principiile de “viata” viata mai au si altele cum ar fi  nationalismul, prin nasterea cat mai multor copii ei cred in inmultirea natiunii si superioritatea ei in fata altor natiuni. Alt scop ar fi ca femeile sunt obligate sa nastca si sa suporte durerile nasterii, spun ei ca femeia “ar fi pedepsita de Dumnezeu”cu aceste dureri, opunandu-se chiar si nasterilor mai usoare prin cezariana.

Orice femeie trebuie sa fie constienta ca in ceea ce priveste alegerea metodelor contraceptive sau a avortului, acestea sunt dreptul ei,  decizia ei personala, dreptul garantat al ei nu a oamenilor din jur sau a unor institutii sau organizatii extremist religioase, deoarece aceasta decizie o afecteaza in mod direct. Orice femeie trebuie sa aiba dreptul, inainte de toate la o informare corecta pe baze stiintifice, garantarea si accesul la educatie sexuala inca din scoala, dreptul la planificarea familiala, dreptul la mijloacele contraceptive si mai apoi dreptul de a decide asupra propriului corp, dreptul la avort. Nimeni au are dreptul sa interzica,  sa intervina sau sa limiteze libertatie si drepturile femeii. Un stat democrat, progresist trebuie sa garanteze si sa respecte aceste drepturi tuturor femeililor fara discrmiminare, trebuie sa garanteze dreptul la o educatie sexuala inca din scoala cat si la oricare nivel al societatii, sa garanteze dreptul la avort, si sa respecte acest drept si decizie care ii apartine femeii, sa combata toate elementele si ideile care incearca sa reprime aceste libertati si drepturi. Altfel orice incalcare din partea statului, a negarii combaterii sau interzicere duce la incalcarea dreptrurilor si libertatilor femeii, avand ca urmare incalcarea principiilor democratiei, a drepturilor si libertatilor omului.Datoria oricarei femei e sa lupte pentru drepturile ei sa respinga orice idée si conceptie religioasa, inapoiata invechita, sa imbratiseze lucrurile noi, moderne, pentru binele ei, pentru o viata libera si fericita, pentru inlaturarea lucrurilor vechi din trecut care i-au facut numai rau si au inrobit-o.

8 MARTIE – ZIUA INTERNATIONALA A FEMEII

Origini si istorie

In Originea familiei a proprietatii private si a statului (1887), Englels a denuntat déjà oprimarea femeii afirmand ca odata cu sfarsitul societatilor matriarhale si aparitia societatii patriarhale, femeia a devenit “proletarul barbatului”. In 1891 Auguste Bebel in opera sa “Femeia si socialismul” a continuat opera lu Engels intr-un studiu profund istoric al conditiei feminine.

Fondatorul principal al miscarii femeilor din clasa muncitoare a fost socialista germana Clara Zetkin (1857 – 1933). Ea a editat din 1891 un ziar pentru femeile muncitoare care se numea “Die Gleicheit (Egalitatea). La Congresul Partidului Social Democrat SPD, in 1896, Zetkin a militat pentru includerea femeilor in lupta politica a clasei muncitoare, la vremea respectiva in multe tari femeile nu aveau dreptul sa se inscrie in partidele politice . Urmandu-l pe Frederick Engels,  ea a sustinut ca radacina opresiunii femeilor se afla in interiorul familiei – ca exista o legatura indisolubila intre pozitia sociala a femeilor si proprietatea privata asupra mijloacelor de productie. Fara o revolutie socialista, eliberarea femeilor nu putea avea loc si de asemenea fara implicarea femeilor in lupta de clasa, revolutia socialista este imposibila.

Acesta a fost un argument dur, deoarece multi barbati se tem ca femeile le-ar lua locurile de munca si le-ar submina salariile. Zetkin a contrazis: “Cu cat munca femeilor isi exercita influenta in detrimentul standardelor de viata a barbatilor, cu atat devine mai urgent necesitatea de a le include in lupta economica”.Salariile femeilor trebuie ridicate la acelasi nivel cu ale barbatului.

Urmatorul pas al lui Zetkin a fost sa castige lupta impotriva feministelor burgheze –majoritatea aparau ideea unei legi electorale limitate bazate pe votul cenzitar (puteau vota numai oamenii care detineau proprietati – terenuri, cladiri etc), excluzand astfel majoritatea femeilor din clasa muncitoare. Zetkin a atras atentia ca, chiar daca s-au unit cu feministele burgheze pentru a lupta pentru vot universal, salarii mai mari si munca decenta, femeile burgheze au demonstrat singure ca sunt ‘surori inamice”.

Clara Zetkin a dus lupta sa in Internationala a Doua (1889 – 1914). Chiar inainte de al saptelea congres, in Stuttgart in 1907, ea a organizat Prima Conferinta Internationala a Femeilor Socialiste. Au fost prezenti cincizeci si opt de delegati din 15 tari.Aceasta a stabilit obiectivul de coordonare a luptei pentru vot, construind organizatii socialiste de masa ale femeilor la scara mondiala, si coordonarea actiunilor printr-un birou international, condus de Zetkin.

Peste tot in lume, atat in Europa de Vest cat si in Statele Unite, femeile muncitoare incepeau sa se mobilizeze impotriva conditiilor de exploatare. Ele au cerut reducerea orelor de lucru, aceleasi salarii ca barbatii, abolirea muncii in randul copiilor si o imbunatatire a conditiilor de trai. Alaturi de cererile economice, ele au mai avut si cereri politice, cel mai important fiind dreptul femeilor de a vota. Dar abia in 1907 femeile muncitoare si socialiste s-au implicat serios in lupta impotriva capitalismului barbar din pragul Primului Razboi Mondial. Pe data de 17 august a aceluiasi an, Clara Zetkin a anuntat prima conferinta a Internationalei Femeilor Socialiste in Stuttgart. 58 de delegati din toata Europa si Statele Unite au participat si au adoptat o rezolutie cu privire la dreptul femeilor de a vota. Aceasta rezolutie urma sa fie votata de congresul de la Stuttgart care urma sa aiba loc dupa aceasta conferinta.Cand salariul unei femei era jumatate din cel al unui barbat care facea aceeasi munca, existau multe organizatii de femei si majoritatea erau implicate in toate luptele muncitorilor de la sfarsitul secolului.

Aceasta zi a fost pe rand vazuta ca un moment de afirmare a drepturilor politice si sociale ale femeilor, pentru a recapitula progresul facut de femei, sau ca o zi de sarbatoare. Pastrand legatura cu traditiile radicale de la inceput, Lena Lewis, o socialista din Statele Unite, a declarat in 1910 ca nu este un moment pentru a sarbatori , ci, mai degraba o zi pentru anticiparea viitoarelor lupte ce vor avea loc cand „intr-un final va trebui sa starpim pentru totdeauna vestigiile egoismului masculin si dorinta sa de domina femeile”. In anii precedentii lui 1910, de la inceputul secolului 20, femeile din tarile in proces de industrializare incepeau sa munceasca primind un salariu. Slujbele lor erau segregate pe criteriul sexului, majoritatea fiind in domeniul textil si servicii domestice, in care conditiile erau aspre si salariile sub limita supravietuirii. Sindicatele, incepeau sa se dezvolte, si au izbucnit dispute, inclusiv intre sectiile unde lucrau femei care nu erau membre ale sindicatelor.

Istoria Zilei Internationale a Femeilor incepe in anul 1910 pe plan mondial. Dar femeile socialiste din Statele Unite, au organizat pentru prima data ziua Femeii in 1908, si au fost o inspiratie pentru evenimentul international. De la sfarsitul secolului 19, „problematica femeii” era strans legata de lupta clasei muncitoare pentru emanciparea intregii umanitati. Conditiile de saracie si exploatare indurate de femeile muncitoare le-au impus in mod inevitabil in valtoarea luptei proletare de la inceputul secolului 19.

In 1908, in ultima duminica a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au initiat prima Zi Internationala a Femeii . Au avut loc mari demonstratii, cerandu-se dreptul la vot si drepturi politice si economice pentru femei. Anul urmator, 2.000 de persoane au participat la un miting de Ziua Internationala a Femeii in Manhattan, in timp ce 30.000 de femei muncitoare la o fabrica de textile se aflau intr-o greva de 13 saptamani cerand salarii si conditii mai bune de lucru.

In anul 1909, muncitoarele de la textile au facut o greva generala. 20 – 30,000 de muncitoare care faceau camasi au protestat timp de 13 saptamani, indurand o iarna geroasa, pentru salarii mai mari si conditii de lucru mai bune. Sindicatul Femeilor a asigurat fonduri pentru a se plati cautiunile celor arestate si pentru a continua greva.

In 1910, Ziua Femeii a fost revendicata de socialiste si feministe din toata tara. Clara Zetkin Impreuna delegatii au participat la a doua Conferinta Internationala a Femeilor Socialiste din Copenhaga cu intentia de a propune ca Ziua Femeii ca devina un eveniment international. Inspirata de actiunile muncitoarelor din Statele Unite si ale camaradelor lor socialiste, Clara Zetkin a inaintat o propunere la conferinta femeilor socialiste, de a se crea o zi in fiecare an, in care femeile din toata lumea sa isi ceara drepturile. Conferinta, din care faceau parte peste 100 de femei din 17 tari, reprezentand sindicate, partide socialiste, si primele 3 femei alese in parlamentul finlandez, a aprobat propunerea lui Zetkin in unanimitate, iar rezultatul a fost Ziua Internationala a Femeii.

In 1911 a Ziua International a Femeii a fost pentru prima data celebrata in afara americii. Mai mult de 1.000.000 de femei si barbati au participat la mitinguri in Austria, Danemarca, Germania si Suedia sub sloganul: “Votul pentru femei va uni fortele noastre in lupta pentru socialism”. Succesul zile international a femeii a depasit toate asteptarile. Reuniunile erau organizate peste tot in micile orase chiar si in salile de la sate devenind neincapatoare. In 1913, Ziua Internaţională a Femeii a fost mutate in ziua de 8 martie aceasta zi ramanand de atunci o data globala pentru Ziua international a Femeii . In anul 1975, anul international al femeii, Ziua international a Femeii a fost recunoscuta official de catre Natiunile Unite

Cateva zile mai tarziu, de 25 martie, mai mult de 140 de femei au murit intr-un incendiu la fabrica de textile Triangle din New York, din cauza lipsei masurilor de siguranta. Aceasta tragedie a alimentat revolta femeilor impotriva conditiilor grele si impotriva negarii unei voci care sa le reprezinte in parlament. In 1913, in toata lumea, femeile isi cereau dreptul al vot. In Marea Britanie, „suffragettele” burgheze adoptau o pozitie mai radicala. Dar in Rusia Tarista lupta femeilor a avut un adevarat impact asupra miscarii revolutionare a intregii clase muncitoare. Intre 1912-1914, muncitoarele din Rusia au organizat intalniri clandestine si si-au declarat opozitia fata de macelul imperialist. Dupa izbucnirea razboiului, femeile din toata Europa li s-au alaturat. Revolutionara si feminista de orgine rusa, Alexandra Kollontai, alfata in Germania la acea vreme, le-a ajutat sa organizeze ziua femeilor, si a scris ca :

„aceasta a depasit orice asteptare. Germania si Austria….o mare vibranta de femei. Intalniri s-au organizat peste tot…in micile orase si chiar in sate, salile erau atat de pline ca au trebuit sa ii roage pe barbati sa le cedeze locul lor femeilor.

De data asta, barbatii au stat acasa cu copiii ,iar sotiile, casnicele captive, au participat la intruniri. In timpul celei mai mari demonstratii, la care au participat 30 000 de persoane, politia a decis sa inlature pancartele demonstrantilor: muncitoarele au luat atitudine. In busculada ce a urmat, s-a evitat varsarea de sange numai cu ajutorul deputatilor sociaslisti din parlament.”

In 1915, ofensiva deschisa de armata franceza pe front a cauzat un teribil macel: 350,000 de soldati au fost ucisi in transee. Acasa, femeile se loveau de cresterea exploatarii, pe umerii lor apasand mersul economiei. Au inceput sa apara reactii puternice impotriva razboiului si femeile au fost primele care s-au mobilizat.

In Germania, Clara Zetkin, Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht au facut parte dintr-un mic grup, care s-a remarcat in mod public impotriva razboiului, denuntand tradarea liderilor SPD.Revolutionarii rusi, Alexandra Kollontai, Nadezhda Krupskaya si Inessa Armand au fost de asemenea adversari puternici ai razboiului. Chiar inainte de razboi ei au lansat un ziar special, Rabotnitsa, femeia muncitoare.

Ca secretar al Biroului International al femeilor Socialiste, a convocat o conferinta in Bern, la sfarsitul lunii martie 1915. La aceasta conferinta au participat femei din Polonia, Marea Britanie, Germania, Franta, Italia, Elvetia si Rusia. Aceasta conferinta a fost prima care a readus in atentie     internationalismul si lupta impotriva razboiului. Aceasta a emis un apel care a hotarat:

“Oamenii muncii din toate tarile sunt frati. Numai cu unirea hotarata a oamenilor se va pune capat macelului. Socialismul este viitorul si pacea omenirii. Jos capitalismul, jos razboiul, inainte spre socialism.”

Pe 8 martie 1815, Alexandra Kollontai a organizat o demosntratie a femeilor impotriva razboiului din Christiana, langa Oslo. Clara Zetkin a chemat femeile la o noua conferinta a Internationalei Femeilor. Aceasta a fost preludiul Conferintei de la Zimmerwald care i-a regrupat pe toti cei care se opuneau razboiului. Pe 15 aprilie 1915, 1.136 de femei din 12 tari diferite s-au intalnit la La Haye. In Rusia, muncitoarele au fost cele care au condus marsul triumfator al proletariatului catre revolutie. Pe 8 martie, muncitoarele din fabricile de textile din Petrograd au facut greva spontana si au iesit pe strazi. Ele cereau „paine si pace”. Ele cereau ca sotii si fiii lor sa fie adusi acasa de pe front. Sloganul „paine si pace” care a fost scanteia Revolutiei din Rusia a fost initiat de muncitoarele din Petrograd, si i-a determinat pe muncitorii de la fabricile Putilov, si intreaga clasa muncitoare sa se alature miscarii. Fara indoiala, cea mai memorabila zi a femeii a fost tinuta in Petrograd in martie 1917. Desi muncitoarele din fabricile de textile au fost indemnate de comunisti sa nu faca greva de 8 martie,

„cand muncitorii de la fabrica de armament Putilov au fost incuiati pe afara in 7 martie, femeile din Petrograd au impanzit strazile. Sotiile, fiicele si mamele soldatilor, umilite si exploatate in trecut, au cerut sa se puna capat umilintei si au denuntat foametea si suferinta ultimilor 3 ani. Crescandu-le fortele si pasiunea in timp ce au ocupat orasul in urmatoarele zile in timpul unor revolte ale foametei, greve politice si demonstratii, aceste femei au dat startul revolutiei din 1917.”

In 1977, ONU a recunoscut oficial Ziua internationala a femeilor si a adoptat o rezolutie invitand fiecare tara sa sarbatoreasca ” drepturile femeilor si pacea internationala”.

In Romania, femeile au inceput sa serbeze Ziua Internationala a Femeii incepand cu anul 1945, dupa instalarea Guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945. Peste 200.000 de femei manifestau pentru apărarea păcii, pentru apărarea Republicii, pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie cu popoarele vecine, pentru solidaritatea internaţională a femeilor şi pentru succesul Frontului Democrat Popular în alegeri. Constanţa Crăciun, Ana Pauker, Alexandra Sidorovici, Stella Moghioroş, Liuba Chişinevschi, Florina Mezincescu, Eugenia Rădăceanu, Ghisela Vass , Ecaterina Borilă erau femeile ce se remarcau de fiecare data si se implicau activ in organizarea si desfasurarea marsurilor, cat si a organizatiilor de femei muncitoare din Romania..
„Ziua Internaţională a Femeii ne-a găsit pe noi, femei din România, în plină activitate, muncind din greu, dar cu cântece pe buze, ca să înălţăm tot mai mândră ţara noastră, casa noastră, sub razele binefăcătoare ale Soarelui, izvor de viaţă şi lumină“ spunea Alexandra Sidorovici. „Sub semnul discriminării şi inechităţilor, femeia – şomer, femeia supusă discriminărilor, femeia – victimă a violenţei, femeia – înjosită, deznădăjduită: iată tot atâtea ipostaze ale realitătii din ţările capitaliste. La noi, apropierea zilei de 8 Martie prilejuieşte oamenilor muncii obţinerea de noi succese în producţie“. scria ziarul socialist “Scanteia” In urmatorii ani, dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej si preluarea secretariatului general al Partidului Comunist Roman si conducerii Republicii Socialiste Romania de catre Nicolae Ceausescu, Ziua Internationala a Femeii, a fost denaturata. Ziua femeii a fost inlocuita cu ziua mamei, in scop propagandistic, legat de politicile nataliste fortate, prin care s-au incalcat unele drepturi si libertati ale femeii, precum libertatea de a decide asupra propriului corp, dreptul la avort si altele care faceau parte chiar din revendicarile ce stateau la baza Zilei Internationale a Femeii in toata lumea.

Dupa Lovitura de Stat din anul 1989, si preluarea puterii de catre capitalisti, unor sarbatori si zile de lupta pentru muncitori, precum 1 mai sau 8 martie, li s-au schimbat adevarata semnificatie, cu scopul de a uita originile si scopul lor, pentru a tine departe indivizii de lupta pentru drepturi si libertati. Astfel, ziua de 8 martie a ramas oficial ziua mamei, de cumparat cadouri sau alte obiecte valoroase care nu au nici o legatura cu adevarata semnificatie, iar ziua de 1 mai, zi de prost gust, de iesit la iarba verde sau alte activitati. Acestea au devenit sarbatori capitaliste de natura consumerista. Astfel orice zi sau sarbatoare cu o anumita semnificatie pentru lupta clasei muncitoare sau a egalitatii depline intre femei si barbati, a devenit o zi de cadouri de consum si de mari profituri pentru marii magnati ai lumii capitaliste.

In Romania, de curand Biserica crestin ortodoxa a inceput si ea incercarile de a falsifica aceasta zi si de a o trece in istoria lor, cu scopul de a tine femeile departe de lupta pentru drepturi si egalitate, lucruri incompatibile cu religia. Mai exact ei spun ca aceasta zi ar reprezenta ziua femeii crestine, nu o zi de lupta a femeilor care au luptat  zeci de ani impotriva ideilor si principiilor de exploatare, de incalcare a drepturilor si libertatilor ei, a inegalitatii dintre barbat si femeie, principii promovate si sustinute de biserica si crestinism. Astfel ziua femeii crestine reprezinta o nascocire, o incercare proasta de a denatura ceva maret, datorita caruia femeile din ziua de azi se bucura de unele drepturi si libertati cu care biserica si crestinii nu sunt de acord. Femeia crestina nu poate fi libera. O femeie crestina este o femeie supusa, sclava barbatului, care nu are dreptul sa se bucure de egalitate, libertate si drepturi, nu poate hotara asupra corpului ei. Astfel ziua de 8 martie, nu are nici o treaba cu religia, din contra ea este o zi de lupta a femeilor impotriva nedreptatilor sustinute atat de sistemul capitalist cat si mai ales de biserica, cretsinism preoti si tot ce tine de religie.


Ce s-a intamplat cu revolutionarii s-a intamplat si cu 1 Mai. Si acelasi lucru s-a intamplat si cu 8 martie(Ziua Internationala a Femeii).

Una dintre cele mai josnice arme ale clasei dominante, burghezia, este capacitatea acesteia de a deturna simboluri care au apartinut clasei muncitoare si a le intoarce impotriva acesteia. Asa s-a intamplat cu sindicatele, cu partidele muncitoresti, cu 1 mai si cu Ziua Internationala a Femeilor.

De la sfarsitul preistoriei, femeile au fost intotdeauna asuprite. Dar aceasta asuprire nu poate fi indepartata sub capitalism si fara lupta impotriva moralei crestine!

Dreptul la avort, libertate fundamentala a femeii

Nu credeam ca, la 20 de ani de la caderea regimului comunist al lui Ceausescu, va fi nevoie sa mai reiau argumentatia care a condus la enuntul din titlul articolului. In ultimii ani, însa, au reaparut în Romania diferite voci care sustin nici mai mult nici mai putin decat interzicerea dreptului la avort. Sa avem într-adevar o memorie asa de scurta? Sa fim incapabili sa învatam din greselile trecutului? Suntem condamnati sa repetam la nesfarsit erorile comise de înaintasi? Sunt numerosi medicii ginecologi care îsi mai amintesc ce a însemnat perioada de aproximativ 25 de ani în care avortul a fost interzis în Romania. Ei pot depune marturie despre ce a însemnat încercarea unui regim politic de a lua decizii privind viata intima a individului. Femeile încalcau acea lege inepta cu riscul vietii – pret pe care unele dintre ele chiar l-au platit, pentru ca era un abuz nemaiîntalnit în istorie, imposibil de acceptat pentru o persoana care doreste sa traiasca libera. Dreptul de a decide asupra propriului corp face parte integranta din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, act ce sta la baza organizarii oricarei societati democratice. Avortul este o metoda chirurgicala invaziva, ce implica riscuri potentiale pentru sanatatea femeii. Din punct de vedere medical, este de dorit sa se înlocuiasca avortul – ca metoda de spatiere a nasterilor – cu metode mai putin nocive, iar daca este posibil, chiar benefice pentru sanatatea femeii. Bineînteles ca avortul, ca procedura în sine, poate ridica si o serie de probleme morale si filozofice, probleme care pot determina la un moment dat o femeie sau un cuplu sa renunte la aceasta optiune si sa pastreze sarcina aparuta accidental. Dar toate acestea sunt elemente de optiune individuala ce nu pot fi generalizate social sub forma unei legi. Fiecare individ sau cuplu are propriul sau sistem de valori, propriile prioritati la un moment dat din viata, ceea ce va conduce în fiecare caz particular la anumite alegeri specifice.

Descurajarea optiunii la avort

Medicii obstetricieni, cei de planificare familiala sau cei de familie încearca sa descurajeze optiunea la avort a unui cuplu prin propunerea unor alternative, reprezentate de metodele moderne de contraceptie: pilula contraceptiva, dispozitivul intrauterin, prezervativul, spermicidele sau, în ultima instanta, sterilizarea chirurgicala. Subliniez termenul de modern, care include ideea ca aceste metode sunt bine documentate în ceea ce priveste modul de actiune, efectele secundare si consecintele asupra sanatatii în cazul unei utilizari de lunga durata. Din moment ce, la ora actuala, pe glob sunt aproape 1 miliard de persoane care utilizeaza una sau alta dintre metodele amintite mai sus, este clar ca orice efect negativ legat de aceste metode ar fi putut fi usor observat si documentat de catre specialisti. In fapt, la fiecare 4 ani, Organizatia Mondiala a Sanatatii elaboreaza un ghid de utilizare a metodelor contraceptive bazat pe concluziile tuturor studiilor desfasurate la nivel global în intervalul de timp scurs de la aparitia ghidului anterior. Asadar, cei ce ofera consiliere contraceptiva au la dispozitie un instrument obiectiv si documentat care sa îi ajute sa faca cele mai potrivite recomandari clientelor sau clientilor lor. In acest context am observat cu stupoare ca aceleasi persoane care condamna avortul la cerere si solicita scoaterea sa în afara legii discrediteaza si metodele moderne de contraceptie, prezentandu-le ca toxice, provocatoare de reactii secundare dintre cele mai grave. Deci interzic ceva fara a propune ceva în loc. Singura lor toleranta este fata de metodele naturale de contraceptie, acestea nefiind de fapt decat o modalitate de a identifica acea perioada din cadrul unui ciclu menstrual în timpul careia femeia nu poate ramane însarcinata. Este vorba de un interval de aproximativ 10 zile pe luna. Lucru destul de frustrant si de neacceptat pentru multe cupluri. Este posibil ca acesti defetisti ai contraceptiei moderne sa fie luati în serios de catre unii. Tot ceea ce pot sa le rog pe acele persoane este sa mai solicite si opinia unui specialist în domeniu si sa analizeze apoi singure situatia si, în final, sa ia decizia pe care o considera cea mai potrivita. Pentru ca este foarte primejdios sa lasi pe altcineva sa ia hotararile în locul tau.

Dr. Vlad Gheorghita Medic primar obstetrica ginecologie Maternitatea Elena Doamna

Sursa:http://bzi.ro

Avortul, dreptul femeii de a decide

Printre drepturile si libertatile castigte de femei in ultimul timp, se afla si dreptul la avort. Chiar daca dupa actul revolutionar de la 23 august 1944, prin instaurearea socialismului, femeile au castigat multe drepturi si libertati, printre care si dreptul la avort, mai tarziu tot in socialism, acest drept al femeii impreuna cu altele au fost interzise. Condamnam acest fapt si consideram ca s-a facut o greseala enorma, astfel incalcandu-se grav principiile comuniste si democratice, intervenind asupra integritatii corpului femeii. Pe langa acestea rolul femeii a devenit din nou acela de a da nastere la cat mai multi copii, de a avea grija de ei, rol pe care femeia l-a avut intotdeauna in istorie, datorita influentei religiei atat in educatia oamenilor cat si in teburile statului. Aceasta grava abatere de la principiile comuniste si democratie, prin decretul 770, consideram ca a fost una dintre cele mai grave incalcari a drepturilor si libertatilor fundamentale ale individului din perioada socialista. Acest lucru nu a facut alceva decat sa fie impotriva vointei poporului roman, atragand in cele din urma ura majoritatii fata de sistem.

Aceasta decizie a avut ca efect moartea a mii de femei. Prin interzicerea avortului nu numai ca nu s-a reusit oprirea lui, dar mai rau, femeile au inceput sa-l faca pe ascuns singure acasa. Politica pro-natala, de crestere fortata a populatiei, a fost si este un rau, o incalcare a drepturilor si libertatilor femeii, o politica de natura religioasa si fanatica care incalca grav principiile socialiste.

In anul 1957, sub condcerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Romania facuse un mare pas in respectarea drepturilor si libertatilor femeii. Printre aceste drepturi se numara si legalizarea avortului la cerere. Conform prevederilor din decret, intreruperea cursului normal al sarcinii se putea efectua la cererea femeii insarcinate, iar interventia prin care se realiza acest lucru trebuia sa aiba loc numai in institutii medico-sanitare de stat. Mai tarziu, in anul 1966, sub conducerea lui Nicolae Ceausescu  a avut loc o grava abatere si incalcare a principiilor comuniste si a drepturilor si libertatilor femeii, prin Decretul 770. Prin intermediul acestui decret se punea în aplicare un plan aberant, extremist, strain de principiile socialiste,de creştere demografică. Astfel, art.482 definea avortul ca infractiune. Infractiunea de avort era definita ca fiind intreruperea prin orice mijloace a cursului sarcinii efectuata cu consimtamintul femeii insarcinate si se pedepsea cu inchisoare corectionala de la 1 la 3 ani  Aceasta metoda a fost una dintre cele mai dure pentru toti romanii. Avortul era posibil numai in cateva situatii, atunci cand sarcina afecta serios sanatatea viitoarei mame, cand viitoarea mama avea peste 45 de ani, cand viitoarea mama mai avea 4 copii nascuti si in grija, cand unul dintre parinti suferea de o boala grava care se putea transmite ereditar,cand sarcina era rezultatul unui viol sau al unui incest, dar nici o femeie nu avea dreptul sa decida asupra corpului ei din motive personale. Pentru ca o femeie ce indeplinea conditiile de mai sus sa poata sa faca un avort, era obligatorie constituirea unei comisii din trei medici, care semnau fisa de observatie a pacientei, iar cazul se anunta la Procuratura. Chiar si medicii care erau prinsi ca fac un avort erau aspru sanctionati. Acestia erau invinovatiti de intrerupere de sarcina clandestina si legislatia prevedea condamnarea cu ani de inchisoare si pierderea definitiva a dreptului de a profesa.

Efectele dorite ale acestui plan au fost pe termen scurt . Numarul de copii a cresut doar cativa ani dupa ce s-a dat acest decret, dar mai apoi a avut efecte dezastruase prin mortalitatea ridicată în rândul femeilor care practicau avortul ilegal, acasa pe ascuns, dar a dus si la marirea numărului de copii nedoriţi, abandonaţi. O drama inimaginabila prin care femeile erau nevoite sa treaca provocandu-si dureri nemaipomenite prin introducerea unor andrele, umerase de haine, prin sonde introduse in uter, care se infectau, sare, dero, leandru, cozi de muscata sau obiecte ascutite  care erau folosite pentru strapungerea organelor interne reprezenta cateva dintre metodele la care recurgeau femeile pentru a-si provoca un avort. Multe dintre ele mureau iar alte sute de femei au ramas mutilate pe viata, sau sterile.

De multe ori dupa avort apareau complicaţii iar femeile nu puteau cere ajutor medical, deoarece in cazul in care o femeie ajungea sa fie spitalizata  pentru avort spontan , trebuia informată poliţia şi chemată procuratura, in urma careia  se efectua o anchetă juridică.In urma acestor anchete femeile trebuiau sa declare cine a fost complice. Urmarile psihologice si legea au avut efecte negative  asupra relaţiilor cu parteneri si  a vietii sexuale. Femeile nu mai puteau avea o viata sexuala sanatoasa, activa si fericita.

Mortalitatea a inceput sa scada dupa ce au fost elaborate normele de conduita medicala a avortului infectat, printr-o tehnica de tratament stabilita de prof. Dan Alessandrescu. Aceasta metoda presupunea ca medicul sa nu faca chiuretajul decat dupa 3-4 zile de tratament cu antibiotice, dupa ce scadea febra pacientei. Mureau decat cele care ajungeau tarziu si in stare foarte grava si tarziu la spital, dar incet incet pacientele au inceput sa vina din timp la spital si sa fie salvate. Astfel inainte de 1990,  mai mureau aproximativ 10 femei pe an.

Dupa contrarevolutia din 1989, pe 26 decembrie, a fost anulat decretul 770. Chiar daca contrarevolutia a fost un rau, anularea acestui decret a insemnat un pas important de recunoasterea drepturilor si libertatilor femeii in Romania. Astfel ,prin decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avortul era permis in primele 3 luni de sarcina, urmind a fi efectuat numai in unitati spitalicesti cu dotare si cu personal ATI. Avortul era permis si dupa trei luni de sarcina, daca apare starea de necesitate sau daca unul dintre parinti sufera de o boala grava care se transmite ereditar sau care poate duce la malformatii congenitale grave. Decretul pastra ca situatii de exceptie incestul si violul.

Pe langa interzicerea avorturilor, metodele contraceptive nu erau promovate deloc, mai ales in randul tinerilor prin intermediul unor ore de educatie sexuala care lipseau si ele. In ciuda tuturor povestirilor mincinoase propagandistice, metodele anticonceptionale existau. Existau atat prezervative cat si pilule anticonceptionale dar acestea erau folosite doar de femeile care cunoasteau sau aflau de existenta acestora, de la farmacisti sau cunostinte si in general cele de la orase.

Odata cu castigarea acestui drept, in 1989, a aparut un alt dusman al libertatilor si drepturilor femeii din Romania, religia. Preoti, fanatici religios sau extremisti de dreapta au infiintat organizatii religioase “pro-life” care incearca prin toate metodele sa manipuleze si sa influenteze decizia unei femei, prin prezentarea unor informatii false menite sa sperie si sa dezinformeze. Stim ca religia recunoaste femeia ca sclava a barbatului, fara drepturi si libertati, rolul ei fiind sa dea nastere la copii cat mai multi, sa aiba grija de ei si sa se supuna, sa umble imbrobodita, nemachiata, nearanjata, sa aiba contact sexual numai pentru inmultire si nu pentru alt scop.

Acesti fanatici raspandesc informatii antistiintifice in legatura cu avortul . Ei sustin ca eliminarea unor celule din uterul femeii reprezinta o crima. Oamenii de stiinta au dovedit ca doar un organism autonom, adică un făt mai mare de şase luni, poate fi persoană, iar viaţa devine intangibilă doar după naştere.

Biserica cat si oamenii cu o gandire primitiva, retrograda si extremista s-au opus întotdeauna avortului. Ideea despre ceea ce poate fi considerat avort a suferit modificări de-a lungul timpului. Tomas D`Aquino susţinea că Dumnezeu însufleţeşte fătul la 40 zile dacă este băiat şi la 80 zile dacă este fată. Uciderea unui făt mai tânăr de 40 zile nu era considerată o crimă, iar uciderea unui făt mai mic de 80 zile era un păcat NUMAI DACA ACESTA ERA DE SEX MASCULIN.
Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, catolicii au combătut avorturile şi au susţinut că fiinţa începe să “existe” din momentul concepţiei. Biserica si adeptii ei duc o lupta crancena pentru combaterea drepturilor si libertatilor femeii, a politicilor care dau libertatea femeilor de a decide pentru corpul lor, daca vor sau nu copil, daca vor sa aleaga o nastere mai usoara prin cezariana, daca vor sa se marite sau nu etc. Religia a fost intotdeauna dusmanul femeii. Biserica a demonizat constant imaginea femeii pe considerentul ca sunt sursa pacatelor si o permanenta ispita. Supunerea totala a femeii in fata barbatului a fost o tema comuna inca din primele scrieri crestine, data de exacerbarea atitudinilor patriarhale si de natura extrem de ierarhizata a Bisericii insesi. Din pacate, perceptia femeilor, ca fiind inferioare barbatilor, si posibil ca inamice ale ordinii religioase si sociale, s-a perpetuat in multe miscari fundamentaliste crestine, pana in zilele noastre.

Si in zilele noastre, in alte tari, femeile care incalca vreun principiu religios, in numele religiei sunt batjocorite, torturate, rastignite, umilite in public, sau omorate cu pietre in fata a sute de oameni. Mai mult decat atat, femeile nu au dreptul sa iasa pe strada cu vreo parte a corpului descoperita cu exceptia ochilor.Din cauza religiei femeile in istorie erau numite vrajitoare deoarece preotii spuneau ca “barbatul este atras de femeie prin vraja, femeia il ispiteste, il sminteste”, astfel un barbat ce intretinea relaxii sexuale cu o femeie din placere cadea in pacat, iar femeile erau arse de vii pe rug.

Lupta bisericii si a conducatorilor ei prin toate mijloacele, a fanaticilor si extremistilor activisti “ pro-life” impotriva drepturilor si libertailor femeii au in realitate scopul de a incrimina femeile pentru ca intretin relatii sexuale pentru placere.

Pe langa avort, acestia sunt si impotriva orelor de educatie sexuala si a oricaror metode de contraceptie, care ajuta femeile sa nu mai ajunga pana la avort. Acestia spun ca pilula contraceptiva este cel mai mare dusman al femeii, sustinand ca acesta provoaca diverse afectiuni precum cancerul la san sau uter si ca de fapt este avortiva! Oamenii de stiinta ii contrazic si de data aceasta, dovedind  ca acest lucru este imposibil datorita modului in care actioneaza pastila. Prin punerea in repaus a uterului, pastila il protejeaza de cancer, iar in ceea ce priveste cancerul la san nu s-a dovedit din punct de vedere medical o legatura directa intre acestea. Referitor la afirmatia ca pastila produce avort iarasi oamenii de stiinta ii contrazic. Pastila anticonceptionala inhiba ovulatia. In cazul rar in care ovulatia totusi se produce, femeile tot sunt protejate impotriva sarcinii datorita altor efecte hormonale pe care le produce si care pur si simplu nu permit nidatia(fixarea ovulului fecundat in uter unde incepe sarcina), asadar un ovul fecundat eliminat inaintea nidatiei nu poate fi definit ca “sarcina”.

Organizatiile “pro-life” impreuna cu conducatorii bisericii si toti preotii propaga deasemenea foarte multe informatii false si despre ceea ce se intampla in timpul avortului, informatii inventate de-a dreptul socante, “marturii” ale unor femei care ar fi renuntat la avort chiar daca nu-si doreau acel copil si nu dispuneau de conditii materiale necesare pentru a intetine acel copil, posibilitati care ulterior, dupa nastere spun ei “au venit de la Dumnezeu”. Pentru acestia nu conteaza daca acea sarcina pune in pericol sanatatea femeii sau poate aduce moartea. Acestia sustin ca femeia nu conteaza, ea trebuie sa sufere prin nastere. Chiar daca nasterea ar duce la moartea femeii, acel copil conteaza mai mult si trebuie sa se nasca.

Intr-adevar exista si consecinte negative la care poate fi supusa o femeie in urma unui avort, de aceea consideram ca acestea pot fi diminuate prin educatie. Avortul nu este o metoda anticonceptionala, si poate fi evitat de oricine. Printr-o educatie sexuala corespunzatoare pe baze stiintifice, fiecare femeie afla cum functioneaza aparatul reproductiv si cum sa utilizeze o metoda contraceptiva pentru evitarea unei sarcini nedorite. Prin folosirea si promovarea metodelor anticonceptionale multe femei nu ar mai fi nevoite sa recurga la avort. Astfel ele ar avea o viata sexuala sanatoasa, activa, necesara organismului, iar numarul avorturilor ar scadea rapid si semnificativ.

Consecintele negative asupra sanatatii femeii pot fi diminuate numai prin educatie si nu prin criminalizarea avortului, condamnand, injurand, huiduind si arestand femeia.

Prin interzicerea avortului, nu se ajunge la disparitia acestuia ci la moartea si suferinta a zeci de mii de femei. Practicarea avortuluinu va inceta, ci dimporiva femeile ar recurge la metode primitive, producandu-si avorturi in locuri ascunse, acasa, prin metode primitive, ceea ce ar avea urmari grave.

Drepturile sexuale şi reproductive sunt extrem de importante. Femeile trebuie să aibă control asupra drepturilor lor sexuale şi reproductive, sa aiba un acces usor la contraceptie si avort. Mii de femei şi-au pus viaţa în pericol pentru a lupta pentru aceste drepturi, iar multe se bucura de ele in ziua de astazi in ciuda gandirilor inapoiate, extremiste, a organizatiilor religioase.

Fiecare femeie trebuie sa aiba dreptul de a decide  pentru integritate fizica, pentru propriul corp . Nimeni nu are dreptul sa incalce, sa combata sau sa interzica aceste drepturi. Statul este obligat sa recunoasca si sa respecte aceste drepturi si libertati.

Statul trebuie sa garanteze si sa respecte sanatatea femeilor si libertatea reproducerii, si nimeni nu are dreptul sa se amestece sau sa condamne viata sexuala a oamenilor.

Decretul nr. 770 din 1/10/1966

Art. 1.
Intreruperea cursului sarcinii este interzisa.
Art. 2.
In mod cu totul exceptional, intreruperea cursului sarcinii va fi autorizata potrivit prevederilor art. 5, in cazurile in care:
a) sarcina pune viata femeii intr-o stare de pericol care nu poate fi inlaturat printr-un alt mijloc;
b) unul dintre parint sufera de o boala grava, care se transmite ereditar sau care determina malformatiuni congenitale grave;
c) femeia insarcinata prezinta invaliditati grave fizice, psihice sau senzoriale;
d) femeia este in virsta de peste 45 de ani;
e) femeia a nascut patru copii si ii are in ingrijire;
f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.
Art. 3.
Intreruperea in cazurile prevazute la art. 2 se poate efectua in primele trei luni ale sarcinii. In caz exceptional, cind se constata o stare patologica grava care pune in pericol viata femeii, intreruperea cursului sarcinii se poate face pina la sase luni.

CRESTINISM VERSUS FEMEIE

“Atata timp cat femeile vor privi Biblia ca pe cartea drepturilor lor, ele vor fi sclavele barbatilor” – Robert G. Ingersoll

Multi crestini pretind ca religia lor a ridicat femeile de la un nivel al degradarii, la un nivel mai ridicat al egalitatii. Nimic nu poate fi mai departe de adevar. De-a lungul istoriei sale, religia crestina a interzis femeilor dreptul lor la a fi tratate ca si fiinte umane egale. In zilele noastre, biserica catolica, a Mormonilor si alte religii crestin fundamentaliste (n. t. religia ortodoxa) interzice femeilor sa ocupe vreun loc in ierarhiile bisericesti alaturi de barbati. Aceste biserici se opun legislatiei pentru drepturi egale, dreptul femeiii la a avea o cariera in afara casei, libertate de alegere asupra propriilor lor trupuri. De ce?

IDEALUL BIBLIC

Statutul inferior suportat de catre femei in timpul iudaismului si mai tarziu in timpul crestinismului este un rezultat logic un rezultat al atitudinii sexiste a bibliei fata de femei. De-a lungul Bibliei putem observa o inegalitate evidenta intre barbati si femei. Barbatii sunt considerati mai importanti, mai utili mai valorosi si mai destepti decat femeile. Rolul femeii este sa taca, sa asculte de sotul ei, sa poarte si sa dea nastere la copii cat mai multi. Femeilor nu le este permis sa aiba vreao autoritate asupra barbatilor. Idealul biblic este intotdeauna femeia supusa.

Aceste atitudini biblice reflecta cultura primitiva in care biblia a fost scrisa. Fara indoiala, nevoia de a justifica aceasta atitudine dezechilibrata fata de femei, a condus la inventarea mitului Evei. Eva in “slabiciunea” ei, a mancat fructul interzis si ca si consecinta a nenorocit omenirea pe vecie. Aceasta singura poveste a dat un motiv rational pentru ura impotriva femeilor. Cateva femei au fost glorificate in povestea lui Ruth si cantecul lui Solomon, dar ele au fost laudate doar pentru obedienta lor si pentru spiritul lor de lupta. Aceste carti sunt uneori ca dovezi ale unor atitudini pozitive ale bibliei fata de femei! Noile traduceri si revizuiri ale scripturii or fi schimband ele unele cuvinte, dar misoginismul traditional ramane. Dupa cum a scris Elizabeth Cady Stanton in Biblia femeii,”indiferent care a fost scopul Bibliei in ebraica sau in greaca, in engleza nu ridica in slavi nici nu este lucru demn pentru femei”.

TACUTE SI OBEDIENTE

Sunt mult prea multe citate biblice care denigreaza femeile pentru a le insira pe toate aici. Mai jos sunt cateva exemple:

“Iti voi inzecii durerile nasterii; in durere vei da nastere la copii. Sotul tau va fi dorinta ta si el va domni asupra ta” (Genesis 3:16)

“Daca totusi, acuzatia nu este adevarata si nici o dovada a virginitatii fetei nu poate fi gasita, ea va fi adusa in fata portii tatalui ei si acolo barbatii din satul ei o vor omora cu pietre. (Deut. 22:20-21)

Dumnezeu i-a spus lui Moise,”Acum ucide toti baietii. Si ucide fiecare femeie care s-a culcat cu vreun barbat, dar pastreaza pentru tine toate fetele care nu s-au culcat niciodata cu un barbat.”(Num. 31:17)

“Nevestelor supuneti-va barbatilor vostrii, ca si Domnului…Asadar, la fel cum bisericile apartin lui Hristos, asa femeile sa apartina barbatilor lor intru totul.” (Eph. 5:22-24)

“Femeile trebuie sa taca in biserici. Lor nu le este permis sa vorbeasca, dar trebuie sa se supuna precum spune legea.”(I Corin. 14:34-35)

“O femeie trebuie sa invete in tacere si in supunere totala. Nu permit vreunei femei sa invete sau sa aiba vreo autoritate asupra unui barbat; ea trebuie sa taca. Deoarece Adam a fost creat primul, si apoi Eva. Si nu Adam a fost cel inselat; femeia a fost cea inselata si a pacatuit.” (I. Tim. 2:11 – 14)

“Stapanul fiecarui barbat este Hristos, si stapanul fiecarei femei este barbatul.”(I Corin. 11:3)

“Deoarece nu barbatul s-a tras din femeie, ci femeia din barbat. Iar barbatul nu a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru barbat.”(I Corin. 11:8-9)

Mai adaugam si noi cateva:

“Nevasta trebuie să fie supusă bărbatului şi bărbatul trebuie să se poarte cu nevasta cu iubire, înţelepciune, acordând cinste femeii ca şi unui vas mai slab.( 1 Petru 3:1 şi 7; Efes. 5:22-25. )

“Bărbatul este capul şi stăpânul femeii chiar dacă aceste cuvinte irită, ele trebuiesc acceptate pentru că aceste cuvinte sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. (Gen. 2:18; Gen. 3:16;
1 Cor. 11:3; 1 Petru 3:1; Efes. 5:23.)

“Dumnezeu porunceşte celor căsătoriţi ca să nu se despartă. Dacă totuşi divorţul a fost pronunţat, femeia trebuie să rămână nemăritată sau să se întoarcă la fostul ei bărbat.
(1 Cor. 7:10, 11.)

“In vremea razboiului desfranarii de un real ajutor este: sacul, cenusa, starea in picioare de toata noaptea, foamea, limba arsa de sete, asezarea in cosciug si inainte de toate umilinta. De neaparata trebuinta este ajutorul unui parinte sau a unui frate sarguincios caci ar fi o minune sa se poata mantui din ocean o corabie singura.”

“Să nu preacurveşti”, dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie , ca s-o poftească , a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale,  şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:27-29)

„Femeia care traieste cu un barbat preacurvar si ea este preacurva in toata vremea” (Sf. Vasile 39.)


SFINTII BARBATI SEXISTI

Citand textele biblice ce se refera la rolul “ce se cuvine femeii” teologi, preoti si soti au reusit sa se convinga pe ei si pe femei ca inferioritatea femeii a fost lasata de la Dumnezeu si femeile au suferit din aceasta pricina secole intregi. Sfantul Thomas Aquinas, marele teolog si filozof catolic afirma:

“In ceea ce priveste natura individuala, femeia este inferioara; deoarece puterea activa din samanta masculina tinde catre crearea unei asemanari perfecte in conformitate cu sexul masculin. Nasterea femeilor survine in urma unor defecte in puterea activa; sau in urma unei indispozitii materiale, sau chiar unele influente externe, cum ar fi cea a vantului de sud, care este umed dupa cum filozoful Aristotel a observat”[Clark, Elisabeth-“Women and Religion.]

Lucrurile nu s-au schimbat in bine cand a aparut Marthin Luther.

Luther a scris:”Dumnezeu l-a creat pe Adam stapan al tuturor vietuitoarelor, dar Eva a stricat totul. Femeile trebuie, femeile ar trebui sa stea acasa, sa aiba grija de casa si sa dea nastere la copii. Si daca o femeie oboseste si, intr-un final moare din cauza nasterilor, nu conteaza. Din pricina nasterii sa moara, pentru lucrul acesta exista.” [Walker Barbara – The woman’s encyclopedia of myths and secrets].

Sfantul Augustin spunea: Orice femeie care nu da nastere la atatia copii cat este capabila, se face vinovata de multe crime.” Astazi reverendul Jerry Falwell (USA), capul “Majoritatii Morale”, se opune energic unei legislatii pentru drepturi egale deoarece “sfideaza legea care spune ca barbatul este capul femeii, la fel cum Hristos este capul bisericii.” Falwell mai afirma “Mai mult, eu cred ca la baza miscarii pentru eliberarea femeilor exista un nucleu de femei care au fost plictisite la un moment dat cu viata lor, ale caror probleme sunt de ordin spiritual. Aceste femei nu au acceptat niciodata rolurile care le-au fost lasate de la Dumnezeu.”

Southern Baptists, cea mai mare biserica protestanta din USA, au votat la conventia lor din 1984 impotriva acceptarii femeilor in randul predicatorilor, declarand ca trebuie “sa pastreze o supunere pe care Dumnezeu o cere”. rezolutia citeaza Biblia care spune ca femeile nu trebuie lasate in ierarhii bisericesti deasupra barbatilor “altfel confuzia va domni.”

Papa Ioan Paul al II-lea facea turnee prin toata lumea, si asa supra-populata, spunand femeilor ca le este interzis sa foloseasca mijloace de contraceptie sau sa faca avort chiar si in caz de viol sau incest. El sfatuieste sa se intoarca la rolurile lor traditionale “ ca tovarase obediente si servante ale sotilor lor”. de asemenea refuza sa acorde audiente oricui sustine ideea de a introduce femei in randul preotilor Bisericii Catolice.

In zilele noastre, la fel ca in Evul Mediu Biserica Catolica are ca principal argument  impotriva numirii de femei ca preoti pe motivul ca o preoteasa cu menstruatie ar “murdari”.

Enciclopedia catolica inca sustine ca femeile sunt inferioare sexului masculin “ atat in ceea ce priveste trupul cat si sufletul.”Josephine Henry, o luptatoare pentru dreptul femeilor la vot, dins ecolul 19, a acuzat bisericile pentru atitudinile lor sexiste de-a lungul secolelor.

“A spus vreodata biserica, ca femeile trebuie sa aiba drepturi egale cu barbatii in fata legilor religioase si civile? Nici o institutie in lumea moderna este atat de tiranica si nedreapta cu femeile cum este Biserica Crestina. Le cere totul si nu le ofera nimic in schimb. Istoria Bisericii nu contine vreo singura sugestie asupra egalitatii femeilor… Doar prin intermediul tiraniei si minciunii este crestinismul in stare sa tina femeile supuse.”[Walker Barbara – The woman’s encyclopedia of myths and secrets]

PROCESELE VRAJITOARELOR

Una dintre cele mai barbare crime in istorie a fost torturarea si arderea a sute de barbati, femei si copii nevinovati pe motiv ca ar fi vrajitori. Nici o persoana nu ar fi murit pentru crima inventata numita vrajitorie, daca nu ar fi fost sa fie Inchizitia (organizatie catolica pentru demascarea si pedepsirea ereticilor religiosi), si citate din biblie de genul “Nici o vrajitoare sa nu fie lasata in viata.”(Exodus 22:18). Toate procesele pentru vrajitorie, protestante si catolice, au rezultat acest citat sau altele similare din biblie.

Femeile acuzate de vrajitorie pedepsite mai sever decat barbatii. De exemplu, o lege englezeasca din 1683, spune ca pentru infractiunea de vrajitorie un barbat poate fi spanzurat, dar o femeie trebuie arsa pe rug. In intreaga europa aproximativ 80% dintre cei arsi pe rug au fost femei. Iar acest lucru s-a datorat in mare masura opiniei populare din stramosi despre inerenta dispozitie a femeii pentru pacat si imoralitate. Atunci cand Biserica catolica a declarat razboi femeilor doctori, vindecatul a devenit o infractiune pasibila de pedeapsa cu moartea daca era practicat de catre o femeie.

CONCLUZII

Raul facut femeilor de catre religia crestina a inceput prin aprobarea semnata de Dumnezeu pentru opresiunea femeii. Barbatii crestini au folosit Biblia pentru a tine femeile tacute, supuse si ne-educate timp de secole. Femeile care s-au opus au fost prezentate rotii de tortura si rugului.

In zilele noastre multe biserici afecteza direct vietile femeilor prin faptul ca-si folosesc imensa lor putere si avere pentru a lupta impotriva legilor care le-ar da femeilor drepturi egale, si acces la mijloacele de contraceptie si avort. ceea ce spunea D-na Stanton in secolul 19 este valabil si astazi,”Biblia si Biserica au fost cele mai mari predici in calea emanciparii femeilor” si nu numai, a progresului general al omenirii.

Daca se vrea ca femeile sa castige un anumit bine-meritat de fiinte umane egale in aceasta lume, este in primul rand necesar sa recunoastem ca Biblia nu este nimic mai mult decat o carte straveche de fabule care a tinut in viata practicile sexiste ale antichitatii. Biblia este ca si orice alta carte de mitologii: ar trebui privita ca si o curiozitate, nu ca si o carte care trebuie urmata. civilizatia a avansat doar multumita compasiunii si ratiunii umane. Femeile vor fi acceptate ca si egale atunci cand aceste calitati, nu religia, primeaza. Separarea bisericii si statului este absolut esentiala pentru obtinerea drepturilor femeilor si nu numai.

Julia Hernandez si Al Seckel


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi