Archive for the 'L.G.B.T.' Category

10 ani de cand homosexualitatea nu mai este o crima

Cea de-a 8-a editie a Gay Fest se desfasoara la 10 ani de la abolirea art. 200 din Codul Penal care incrimina homosexualitatea.

Reprezentantul asociatiei ACCEPT, Florin Buhuceanu, a tinut sa mentioneze din nou ca celebrarea Gay Festeste de fapt un mars pentru drepturile omului.

Festivalul din acest an se desfasoara in perioada 30 mai – 4 iunie si cuprinde
: proiectii de filme de scurt si lung metraj, o dezbatere, Q-ulture: arta contemporana, proiectia celui mai vechi film gay din istoria cinematografiei si a unui scurt metraj gay romanesc, concert electro cu matze, o Biblioteca vie, un eveniment despre literatura gay, un recital cu arii din opere, petreceri in Ota si Studio Martin si marsul diversitatii.

Ivitati speciali la marsul diversitati
i:

  • Mark H. Gitenstein – Ambasadorul Americii in Romania;
  • Martin Harris – Ambasadorul Marii Britanii in Romania;
  • Anders Bengtcén – Ambasadorul Suediei in Romania;
  • Michael Cashman – membru al Parlamentului European (Marea Britanie, membru in Comitetul Executiv al Partidului Laburist);
  • Istvan Haller – Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii;
  • Jezerca Tigani – Amnesty International;
  • Johannes Kahrs – Partidul Social Democrat german.

Sursa:9am.ro

17 mai – Ziua Internationala Impotriva Homofobiei si Transfobiei

Ziua internationala impotriva homofobiei si transfobiei se sarbatoreste pe 17 mai( data la care homosexualitatea a fost scoasa de pe lista bolilor de catre OMS – 17 mai, 1990) si doreste sa coordoneze o serie de evenimente internationale menite sa atraga respectful pentru comunitatea homosexualilor si lesbienelor. Spre deosebire de ziua LGBT Pride, care pune accentul mandria de a avea o anumita orientare sexuala si refuzul de a-ti fi rusine cu aceasta, Ziua internationala impotriva homofobiei atrage atentia ca: “ in realitate, homofobia este cea care ar trebui sa provoace rusine si, de aceea, trebuie inlaturata si combatuta in mod deschis.”

Putine minoritati au fost atat de discriminate precum homosexualii si lesbienele. Insa progrese majore exista, oamenii de aceasta orientare sexuala iesind din umbra. Privind in afara, s-ar putea crede ca problema e rezolvata. Mass-media este receptiva, oameni celebri recunosc ca fac parte din aceasta minoritate, iar programele de televiziune prezinta astfel personaje ca fiind parte din viata de zi cu zi. Totusi, realitatea este cu totu alta. Multe persoane nu pot trai asa cum doresc, daca isi asuma aceasta identitate intampina dificultati, sau isi ascund adevarata identitate, jucand un rol, pentru a se simti in siguranta.

In ciuda acestor aspecte, Ziua internationala impotriva homofobiei nu doreste sa se axeze pe o filosofie de victimizare. Aceasta zi poate fi vazuta ca o buna oportunitate de a pune accentual pe aspectele pozitive ale homosexualitatii si de a sarbatori contributia persoanelor cu aceasta orientare sexuala in societate.

Public-tinta

Homofobia este un proces cu efecte negative care sunt transmise in modalitati subtile si, de cele mai multe ori, la indemana. Nimeni nu este ferit de manifestarile ostile impotriva homosexualitatii. In mod surprinzator, de multe ori, chiar persoanele cu aceasta orientare sexuala adopta o atitudine homofobica, in speranta ca aceasta ii va proteja impotriva prejudecatilor intalnite in anturajele din care fac parte. Ziua international impotriva homofobiei se adreseaza tuturor categoriilor si grupurilor sociale, indifferent de orientarea sexuala.

Implicarea sociala

Ziua internationala impotriva homofobiei nu apartine unei singure persoane. Ea aartine tutor celor care cred intr-o lume lipsita de prejudecati, unde este loc pentu toata lumea, indiferent de orientarea sexuala. Inspirata de alte zile sarbatorite la nivel global, aceasta zi dedicata luptei impotriva homofobiei trebuie sa fie inclusa in calendarul de activitati al celor implicati activ in societatea civila: organizatiile pentru drepturile homosexualilor si lesbienelor, organizati axate pe diversitatea sexuala, sindicate, patroni, mediul privat, guverne, administratii publice, asociatii profesionale si orice individ ce cauta egalitatea sociala.

De ce avem nevoie de o Zi internationala impotriva homofobiei si transfobiei?

Cel mai recent raport oferit de ILGA( Asociatia internationala pentru drepturile lebienelor, homosexualilor, bisexualilor si transexualilor) in 2009 confirma faptul ca nu mai putin de 80 de tari din intreaga lume considera inca homosexualitatea ilegala si in 7 dintre ele, persoanele de aceasta orientare sunt pasibile de pedeapsa capitala (pedeapsa cu moartea). In aproape toate tarile exista legi transfobice care limiteaza libertatea unei persoane de a nu se conforma social cu sexul cu care s-a nascut.

Foarte putine tari fac progrese catre egalitatea legala si sociala completa a persoanelor care vor sa aiba relatii homosexual sau care doresc sa-si exprime liber identitatea sexuala. Violarea Drepturilor omului este ascunsa in spatele argumentului suveranitatii culturale, iar libertatea de exprimarea a identitatii sexuale este vazuta ca impunerea unei culturi straine.

Reflectand uneori homofobia si transfobia sponsorizate de stat, se nasc atitudini sociale discriminatoare la adresa minoritatilor sexuale si a transexualilor, degenerand de multe ori in forme violente de persecutie, abuz fizic si verbal, sau chiar crima.

Care este ideea din spatele Zilei internationale impotriva homofobiei si transfobiei?

Ideea este de a crea ceva vizibil la nivel global , fara nevoia de conformare la un tip de actiune standard. Diversitatea culturala, religioasa, sociala si politica in care oamenii lupta pentru dreptul de a-si asuma identitatea face imposibil ca o campanile globala sa aiba o singura forma specifica de exprimare.

De aceea Ziua internationala impotriva homofobiei si transfobiei nu este o campanie centralizata, ci o oportunitate pentru toti de a lupta pentru diversitate si libertatein functie de contextul in care isi desfasoara activitatea si in functie de activitatile pe care le prefera.

Ziua internationala impotriva homofobiei si transfobiei sustine unitatea in spirit si diversitatea in exprimare.

Aceasta zi creeaza pentru toti oportunitatea de a:

  • Atrage atentia mass-mediei asupra homofobiei si trandobiei
  • Organiza evenimente pentru mobilizarea opiniei publice
  • Declansa lobby-uri
  • Organiza campanii si actiuni
  • Crea legaturi intre organizatii care lupta pentru acelasi scop
  • Dezvolta noi parteneriate
  • Dezbate noi probleme.

In Canada, comunitatea homosexualilor si lesbienelor a fost intai de toate acceptata legal prin aderarea la Carta Drepturilor Omului. Totusi, acceptarea acesteia ramane limitata la aspectul legal pana cand o acceptare sociala completa a homosexualitatii are loc, iar homofobia este inlaturata. In efortul de a atinge acest tel, fundatia Emergence a propus in 2003, impreuna cu alti parteneri, sarbatorirea anuala a unei zile dedicate recunoasterii si acceptarii in societate a homosexualitatii.

O implicare deosebita a avut-o si guvernul francez, prin ministrul pentru Drepturile omului, Rama Yade. Lucrand in stransa legatura cu guvernul danez, acesta a organizat un congres mondial pe tema Drepturilor omului, Orientarii si identitatii sexuale pe 15 mai 2009.

In 2009, campania s-a axat mai mult pe transfobie( violenta impotriva transexualilor). A fost lansata o noua petitie, impreuna cu alte organizatii LGBT, si a fost sustinuta de peste 300 de ONG-uri din 75 de tari si de 3 laureati al premiului Nobel(Elfriede Jelinek, Barre-Sinoussi si Luc Montagnier). In ajunul evenimentului din 2009, Franta a fost prima tara din lume care a scos oficial problema transexualitatii din lista bolilor psihice.

In 2010, presedintele brazilian a semnat un act ce instituie ziua de 17 mai ca Ziua nationala impotriva homofobiei.

Ziua internationala impotriva homofobiei si transfobiei a fost recunoscuta oficial de Parlamentul European, Spania, Belgia, Marea Britanie, Mexic, Costa Rica, Olanda, Franta, Luxemburg si Brazilia. Este de asemenea recunoscuta de numeroase administratii locale din lume, cum ar fi provincial Quebec sau orasul Buenos Aires. In tari precum Argentina, Bolivia, Australia, Croatia, etc. exista presiuni din partea societatii civile asupra autoritatilor de a recunoaste aceasta zi.

Pentru mai multe informatii vizitati: www.dayagainsthomophobia.org

Video:http://www.europarltv.europa.eu/en/player.aspx?pid=ff7ebdcd-f999-4dab-bdd4-9ee0011d10e1

Zarva în jurul proiectului de lege mai degrabă e un „déjà-vu” al vieţii sociale a Germaniei din anii 30 ai secolului trecut

Dacă e să facem o succintă analiză a rating-ului problemelor care preocupă în mod deosebit cetăţenii ţării noastre, vom observa că proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării în această listă nu-i. Cu toate astea, zarva în jurul acestui document, trimis de guvern pentru examinare la comisiile parlamentare de profil e atât de mare, de parcă peste Republica Moldova au tăbărât extratereştrii. Ce anume se întâmplă cu proiectul de lege antidiscriminare, cine stârneşte agiotajul şi cum faptul influenţează asupra reprezentanţilor comunităţii LGBT au relatat ieri la conferinţa de presă colaboratorii Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”. De ce vociferăm?

Problema discriminării în ţara noastră s-a abordat nu o singură dată, inclusiv la cel mai înalt nivel şi s-a discutat cu cei mai înalţi demnitari care ne-au vizitat ţara în mod oficial. Toţi ei afirmă într-un glas că o ţară care şi-a ales vectorul european de dezvoltare, pur şi simplu, nu poate conta pe o bună funcţionare fără o legislaţie respectivă. În ce formă va fi elaborată nu e atât de important, esenţialul e ca toţi cetăţenii să fie protejaţi de discriminare, indiferent de orice criteriu definitoriu.

Iar accentul europenii îl pun anume pe caracteristicile concrete ale cetăţeanului, aşa cum sunt rasa, sexul, apartenenţa etnică, confesiune, limbă, orientare sexuală, etc. Experţii chiar au elaborat o listă exactă a acestor criterii, în baza cărora o persoană poate fi mai frecvent discriminată, de accea e e propusă în calitate de model pentru a fi confruntată.

Însă nu tocmai toţi sunt de acord cu această listă întocmită şi ar fi vrut să facă în ea corectări destul de serioase. Aşadar, o parte considerabilă a societăţii moldoveneşti socoate că sintagma „orientare sexuală” din această listă de criterii discriminatorii urmează a fi exclusă. Folosindu-se de dreptul la libera exprimare, organizaţiile religioase şi extremiste organizează mitinguri şi acţiuni de protest, se adresează în mod direct reprezentanţilor puterii de stat. Şi toate-s bune şi corecte, căci doar societatea noastră moldovenească trebuie să respecte principiile pluralismului, dar toate astea până în momentul când dimensiunile şi atitudinile prin care, folosind termeni juridici, „se realizează libertatea exprimării opiniei”, şochează în mod direct.

Ce vrem şi cu ce scop?

Înc-odată ţin să clarific: organizaţiile religioase şi extremiste încearcă să exercite presiuni asupra puterii într-aşa mod încât ea să se dezică de documentul propus sau să excludă din el termenul „orientare sexuală”.

Atitudinea oponenţilor e una logică: lor le e frică de schimbări, le e frică să piardă „dreptul” de a se considera mai buni decât cineva (acest specific e caracteristic oricărei majorităţi). Însă ce argumente ar avea în acest sens?

În ceea ce priveşte extremiştii, atunci trebuie să menţionăm că lor o lege care promovează egalitatea tuturor în orice circumstanţe, în principiu ar trebui să le provoace împotrivire. Şi nu mai contează ce argumente sunt prezentate în vederea protecţiei de discriminare, principalul pentru membrii acestor organizaţii e să-şi bată joc de cineva, să snopească în bătăi, să arate cuiva superioritatea lor, fără ca apoi să fie pedepsiţi. De aceea, să încercăm a examina dovezile aduse de organizaţiile religioase, la care, apropo, recurg şi liderii politici şi a căror religiozitate (mă scuzaţi de tautologie) în alte situaţii nu se ştie de ce, dar nu se manifestă nicicum.

În primul rând, folosind statistica din străinătate, oponenţii respectivului proiect de lege afirmă că după adoptarea unor astfel de norme legislative, numărul persoanelor cu orientare sexuală netradiţională va spori. Posibil în cuvintele lor se conţine o anumită doză de adevăr, însă totuşi numărul persoanelor de o anumită orientare sexuală creşte nu din cauză că unii heterosexuali îşi schimbă brusc orientarea sexuală, ci doar pentru faptul că unii din ei încetează să şi-o mai ascundă. Cu alte cuvinte, în societăţile în care a fost adoptată deja Legea antidiscriminare procentul persoanelor homosexuale e acelaşi (de 3 – 5 la sută), ca şi în ţările unde această lege încă n-a fost adoptată. Altă întrebare e nivelul lor de deschidere: o persoană poate să nu-şi mai tăinuiască propria orientare sexuală doar în cazul când va fi sigură de faptul că viaţa lui nu se va transforma într-un infern din cauza acestei caracteristici personale.

Pe lângă acest fapt, după cum a menţionat în cadrul conferinţei de presă psihologul Svetlana Clivadă, orientarea sexuală e o particularitate înăscută a persoanei. Şi în nici un caz ea nu trebuie confundată cu altă noţiune cum este comportamentul sexual, deseori aceste două noţiuni se încurcă. Apropo dacă e să citim (sau să ascultăm) foarte atent textele mesajelor feţelor bisericeşti, am putea observa cum, folosindu-se de informarea foarte slabă a enoriaşilor, ei, în mod intenţionat, folosesc noţiuni foarte diferite cum ar fi cele două – comportamentul sexual şi orientarea sexuală – în calitate de sinonime.

Încă o metodă de manipulare, folosită totodată şi în calitate de contraargument împotriva adoptării legislaţiei antidiscriminatorii o constituie motivaţia că legea respectivă va permite în mod automat cuplurilor homosexuale să formeze familii, să-şi înregistreze căsătoriile şi să educe copii. Văzând atitudinile „comunităţii creştine” (am luat-o în ghilimele, fiindcă necătând la această confesiune absolut majoritară în ţara noastră, nu fiecare creştin va ieşi în piaţă cu apeluri de a omorî, de a trata sau de a condmna la închisoare persoanele de orientare homosexuală), elita politică foloseşte anume respectiva dovada. Astfel liderii partidelor şi mişcărilor politice demonstrează electoratului (iar în Moldova la momentul actual populaţia este privită şi apreciată anume prin această prismă) ataşamentul lor faţă de valorile morale. Spre exemplu, cel mai important democrat al ţării Marian Lupu (actualmente speaker-ul parlamentului şi preşedinte interimar) afirmă că „familia formată din mamă şi tată e o valoare creştină milenară, primordială pentru dezvoltarea societăţii”.

N-ar trebui ca Proiectul de lege antidiscriminare să devină o piatră de poticnire. Gândiţi şi d-stră, documentul va permite la doi băieţi sau două fete să trăiască împreună. Dar oare la momentul actual există vreo normă care ar interzice acest lucru? Nu. Fiindcă faptul ar putea fi interpretat ca şi un atentat la viaţa personală, iar pentru încălcarea intangibilităţii acestui domeniu, adică viaţa privată toţi înţeleg c-ar putea fi pedepsiţi.

Mai apoi, vine chestiunea referitoare la educaţia copiilor. Există o mulţime de modalităţi, prin care în familiile homosexuale apar copii. Procedura nu prevede declararea orientării sexuale, şi apariţia unei noi legi nicidecum nu va putea influenţa ceea ce deja există în societatea moldovenească. Da! În familiile de lesbiene şi gay se educă copii! Şi asta necătând la faptul că Legea antidiscriminare nu a fost adoptată şi nu se ştie când se va întâmpla evenimentul în cauză.

Ce urmează să facem?

Iar acum, ceea ce e mai important. Nu eu una sunt atât de deşteaptă încât să fiu în stare a înţelege că acest proiect de lege serveşte doar ca pretext pentru a da posibilitate de ieşire a energiei negative a populaţiei. Şi în aşa împrejurări urmează doar a contura corect imaginea duşmanului.

Acum această imagine prezintă comunitatea persoanelor de orientare homosexuală. Aceşti oameni sunt învinuiţi de toate relele, până şi de cutremurul din Japonia, cât de ridicol n-ar suna asta. D-stră, ca o persoană cu o gândire sănătoasă, înţelegeţi că un aşa „ghimpe” trebuie de urgenţă scos din corpul societăţii moldoveneşti. De aceea, e şi firesc, susţineţi ideea că gay-ii, lesbienele, persoanele bisexuale şi alţi reprezentanţi ai minorităţilor sexuale urmează să fie bătuţi, condamnaţi la închisoare, sancţionaţi şi, cel mai corect, omorâţi! Fiţi însă de acord, e o sălbăticie!

E de mirare că societatea civilizată (despre care vorbea cu atâta patos ex-preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin când sublinia faptul că chipurile homosexualitatea nu e firească chiar pentru lumea animalelor) cade de acord cu necesitatea de a rezolva problema dată prin intermediul violenţei. După cum ne-a relatat coordonatorul programului lobby şi advocacy a drepturilor comunităţii LGBT de la Centrul „GENDERDOC-M” Angelica Frolov, chiar în incinta sectorului de poliţie persoanele care au săvârşit atacuri sau care au lovit în reprezentanţii LGBT, în calitate de îndreptăţire declară că motivul pentru acţiunile lor contravenţionale a fost o altă orientare sexuală a victimelor lor.

Şi ceea ce-i mai straşnic e că aceşti infractori nu pot fi pedepsiţi anume din cauza lipsei legislaţiei antidiscriminaţionale. Aş mai putea adăuga: infractorul va fi pedepsit, fiindcă a bătut un om, însă pe lângă acest fapt nu se va lua în consideraţie că el l-a bătut pe om, deoarece acela era gay.

Dar să ne sustragem un pic de la orientarea sexuală, doar, în esenţa sa, legea este una de profilaxie şi combatere a discriminării şi e prevăzută pentru toţi cetăţenii ţării, căci fiecare dintre noi are o anumită particularitate din pricina căreia poate suferi. Spre exemplu, eu sunt o vorbitoare de limbă rusă. E criteriul meu, e ceea ce mă defineşte într-un fel. Pentru asta pot să fiu lovită şi bătută de tinerii care consideră că în Moldova trebuie să se vorbească doar limba lor maternă. Sau, în casa mea trăieşte un bărbat orb şi această trăsătură a constituit un motiv pentru a-i refuza angajarea la serviciu în calitate de translator sincronic, necătând la faptul că dumnealui este un specialist excelent în acest domeniu. Ambele exemple şi posibilele procese de judecată pe motivul încălcării drepturilor omului atenţionează la faptul că deşi în Republica Moldova există o bază legislativă destul de bună în acest sens, totuşi ea nu este una completă.

Şi de persoanele publice care optează pentru desăvârşirea aspectului normativ al vieţii, nu numai că nu sunt acceptate, ci chiar introduse în „liste negre”. Zilele trecute eu am aflat că numărul unu într-o astfel de „listă neagră”, întocmită de reprezentanţii organizaţiei „Pro familia” e însuşi avocatul parlamentar care s-a pronunţat în favoarea apărării drepturilor inclusiv a minorităţilor sexuale. Înţelegeţi clar că persoana a fost inclusă în această listă din cauza îndeplinirii oneste şi corecte a funcţiunilor sale de serviciu, din cauza asta el a devenit duşman. În aceeaşi listă au fost introduse numele unor membri ai consiliului de observatori de la Teleradiocompania „Moldova-1” pentru faptul că ei au fost de acord cu ideea prezentării la televiziunea publică a unui film documentar despre viaţa persoanelor homosexuale.

Chiar nu ştiu ce măsuri anume ar putea întreprinde ei împotriva persoanelor introduse în „lista neagră”. Mai degrabă, ele probabil vor purta un caracter de ordin moral. Însă o altă problemă mai gravă e că împotriva apărătorii drepturilor omului şi a reprezentanţilor comunităţii LGBT au început a folosi tot mai frecvent violenţa. Aceste persoane sunt ameninţate, sunt atacate, în adresa lor se exprimă foarte urât şi indecent. Conform spuselor reprezentanţilor „GENDERDOC-M”, fiecare din cazurile similare va fi adus la cunoştinţa organelor de păstrare a ordinii publice, iar victimele însele vor cere ca infractorii să fie traşi la răspundere.

Există vreo ieşire din situaţia creată?

Zarva în jurul proiectului de lege, care începe a semăna cu un déjà-vu al vieţii sociale a Germaniei din anii 30 ai secolului trecut, poate fi liniştită, aşa cred apărătorii drepturilor omului. La conferinţa de presă ei au relatat că intenţionează să se adreseze într-un mod oficial elitei politice şi reprezentanţilor bisericii cu rugămintea de a o înceta cu ofensele în adresa comunităţii LGBT, care, în fond, inspiră persoanele homofobe să comită acte de violenţă asupra persoanelor de orientare homosexuală.

În special, aleşilor poporului li se propune ca, înainte de a face declaraţii publice, să se gândească la faptul că ei sunt lideri într-un fel sau altul şi toate declaraţiile lor neapărat vor stârni o anumită reacţie din partea populaţiei. Şi în cele mai dese cazuri opiniile politicienilor sunt interpretate ca un apel spre acţiuni concrete, după care n-ar putea să urmeze penalizări. Deosebit de atenţi ar trebui să fie deputaţii când numesc persoanele din comunitatea LGBT ca anormale, bolnave psihic, deşi comunitatea mondială a şi exclus de mai mult timp din lista de boli orientarea homosexuală.

Slujitorilor cultelor apărătorii drepturilor omului le amintesc că menirea lor a fost dintotdeauna să poarte-n societate pacea şi liniştea. Iar dacă e să arătăm la un om concret sau la un grup de oameni cu degetul, punându-le eticheta de „păcătos”, asta ar echivala cu aruncarea unei pietre în partea lui. De facto, conform legii, asta ar urma să fie văzut ca un apel la violenţă.

Apropo, conform noii redacţii a Legii despre libertatea exprimării, care a intrat în vigoare din luna octombrie 2010, orice declaraţii ce-ar putea stârni dezordini şi crime trebuie să fie stopate. Anume din această cauză colaboratorii Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” au şi atras atenţie la faptul că orice comentariu de pe site-urile de ştiri sau paginile personale ale surselor mass-media, de asemenea, urmează să fie într-un anumit fel moderate.

În fine, contează în primă instanţă, desigur, atitudinea societăţii înşişi în ansamblu. Când o persoană care se numeşte creştin iese în piaţă şi vociferează că gay-ii şi lesbienele sunt nişte bolnavi, ei trebuie lecuiţi, dacă nu cu mijloace medicamentoase, atunci cu băţul, ea uită că prin această ură şi răutate ar putea intimida pe unul dintre apropiaţii săi, o rudă, un prieten, un coleg de serviciu şi poate chiar pe propriul copil. Căci, dacă e să dăm crezare statisticii la scară mondială referitor la procentul constant de persoane homosexuale din lume, în Republica Moldova trăiesc cel puţin 90 de mii de gay şi lesbiene. Iar asta înseamnă că aţi putea să vă ciocniţi de homosexuali în fiecare zi şi nici măcar să nu bănuiţi apartenenţa lor la comunitatea LGBT. În aşa caz, oare nu ar fi corect şi bine să ne stimăm unul pe altul şi să păstrăm calmul şi pacea în societate!

Galina PAVLOVA

sursa: http://www.lgbt.md/rom/story.php?sid=580

 

Solidaritate cu organizatiile si comunitatile LGBT din Republica Moldova in lupta pentru dobandirea drepturilor si libertatilor fundamentale

Amintim ca in ultima perioada, in Republica Moldova, au avut loc o serie de manifestatii primitive impotriva adoptarii legii antidiscriminare, venite din partea bisericii crestine si a unor organizatii inrudite cu aceasta, anti-progresiste ce se opun dezvoltarii si progresului, organizatii de natura extremista, antisemite, homofobe si sexiste.

Protestatarii au incercat sa convinga parlamentarii sa renunte la sintagma “orientare sexuala”, care face parte din proiectul Legii Antidiscriminare. Manifestantii sustin ca aprobarea unei astfel de legi ar lovi in”conceptual de familie”, in “moralitate” si in religia crestina. Daca analizam mai atent vom observa ca absolut  toate aceste concept de “moralitate”, “religie” si “familie”, apartin bisericii si automat unei minoritati, acea a credinciosilor, crestini. In ultimul timp se observa peste tot o confuzie totala si o acceptare a acestor norme ca ceva normal, din partea unora care nu au facut aceasta analiza si nu cunosc faptul ca majoritatea acestor norme din societate acceptate orbeste sunt de natura religioasa, si au urmari deosebit de grave asupra progresului, civilizatiei si evolutiei in general. Natura acestor norme, si reguli precum familia, rolul femeii de a naste cat mai multi copii, casatoria, ura, homofobia, inegalitatea dintre femeie si barbat, neacceptarea diversitatii, si a progresului, intr-un cuvant MORALA CRESTINA, este de a tine omul inapoiat, de a-l face sa traiasta in reguli si norme invechite, din evul mediu, daunatoare societatii si omului, de a impiedica evolutia societatii si civilizatia.

In opinia acestora, homosexualitatea, “este o tulburare mentala care trebuie tratata” si care statul nu trebuie sa-I ofere un statut in cadrul unei legi. Pare normala aceasta atitutdine, daca observam ce am scris mai sus despre mentalitatea si principiile medievale in care traiesc acestia. Acum 100 de ani homosexualitatea era considerate o boala, dar nu din cauza ca aceasta chiar ar fi fost o boala in realitate ci din cauza ca in acele timpuri nu existau cercetari iar stiinta nu era atat de evoluata ca in ziua de azi, cand a fost dovedit prin nenumarate studii si cercetari oficiale ca homosexualitatea nu este o boala, ca ea a fost prezenta la animale cu mult timp inaintea aparitiei omului si ca un om se naste homosexual nu devine in timpul vietii. Exista si cazul in care acestia recunosc la o varsta inaintata ca sunt homosexuali, dar asta nu inseamna ca atunci au hotarat sa devina homosexuali, in realitate acestia atunci hotarasc sa nu mai tina ascuns acest lucru, sa-l faca cunoscut apropiatilor,ei fiind homosexuali inca din nastere, dar acest lucru este interpretat altfel de catre cei cu o “morala crestina” care denatureaza tot timpul si dau mereu altfel de intelesuri tuturor lucrurilor.

Referitor la gandirea lor ne stau dovada sutele de cazuri ale preotilor crestini homosexuali. Acestia nu sunt altii decat tineri cu o educatie cu radacini adanci infipte in morala crestina si care au descoprit ca sunt homosexuali, astfel au apelat imediat sau au fost dusi cu forta de aprinti la asa zisele servicii si centre ale bisericii crestine de “vindecare” a homosexualitatii. Culmea acestia dupa ani buni de manipulare si indoctrinare religioasa, nu au reusit sa se “vindece” asa cum sustin slujitorii bisericii, si au ramas in randurile bisericii devenind preoti sau maici . Mai devreme sau mai tarziu, acestia nu au putut sa-si tina ascunse nevoile si adevarata natura a lor, fiind prinsi intretinand relatii sexuale cu personae de acelasi sex chiar in biserici sau manastiri, infigandu-si lumanari in uretra sau satisfacandu-si poftele introducandu-si castraveti in anus sau vagin(in cazul maicilor), si mai mult decat atat, intretinand relatii sexual cu animale. In aceasta privinta avem dovezi sutele de stiri cu astfel de cazuri. Dar noi le stim doar pe cele prezentate la televizor, in realitate fiind mult mai multe cazuri.

Iata ce ne spune un membru al unei organizatii de natura religioasa pe pentru apararea familiei care a luat parte la aceste proteste:”Dorinta noastra este ca tara noastra sa protejeze familia ca fara ea nu avem viitor.Doar în familiile tradiţionale se pot naşte copii, iar noi suntem obligaţi să-i protejăm. Homosexulaii îl sfidează pe Dumnezeu şi vor duce omenirea la pieire.”

Cine a spus ca numai intr-o familie traditionala, adica o familie inapoiata de natura religioasa se pot naste copii si ca fara acestea nu putem avea viitor? Cine a spus ca numai doi oameni casatoriti pot face copii? Aceste lucruri chiar sunt constrazise de multimea de cazuri din lumea intreaga din tarile civilizate si avansate unde majoritatea oamenilor au inceput sa se indeparteze de ordinea religioasa daunatoare relatiilor si intelegerii, adica familia crestina. Acolo femeile folosesc metode contraceptive, pentru a se feri de o nastere nedorita, pentru a avea o viata sexual sanatoasa si pentru a naste un copil numai daca aceasta doreste si numai cand aceasta hotaraste, in momentul in care este constienta ca poate oferi intretinerea si educatia necesara. Acolo copii cresc mult mai sanatos si fericiti, se integreaza mult mai usor si au o eucatie mult mai buna departe de morala si regulile crestine inapoiate.

Pe langa aceste exemple satu dovada altele, exemplele homosexualilor care au o grija extraordinara de copii adoptati, copii care au crescut ca un exemplu pentru oricine, cu o educatie extraordinara, de la care ar avea multe de invatat “familiile crestine”, care fac copii din intamplare. Oamenii, in general cei din tarile mai civilizate si avansate, unde religia a inceput sa dispara, aleg sa-si traiasca viata liber, alaturi de un partener sau mai multi, fara a se complica si a intra in modelele primitive si religioase de organizare, ca cel al familiei, al monogamiei, prin casatorii cu acte si tot felul de complicatii care aduc constrangeri, incalcarea si restrangerea drepturilor si libertatilor ambilor parteneri. Ei aleg sa se uneasca si sa traiasca liber alaturi de ce persoana indiferent de sex sau cate personane doreste si la fel sa se desparta mult mai simplu, fara complicatiile aduse de o casatorie, prin procese, partaje, care in majoritatea cazurilor sfarsesc cu violenta, crima sau procese nesfarsite.

Proiectul Legii Antidiscriminare a stârnit valuri de controverse în rândul feţelor bisericeşti şi a mai multor organizaţii neguvernamentale imediat după ce a fost adoptat de Guvern, pe 17 februarie 2011. În replică, mulţi politicieni printre care şi ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase susţine că „Proiectul Legii Antidiscriminare este unul foarte bun deoarece este menit să protejeze de abuzuri anumite categorii sociale vulnerabile cum ar fi femeile, copii sau bătrânii şi nu are nimic în comun cu promovarea homosexualităţii. Oficialul a specificat că Parlamentul ar putea să excludă din lege „orientarea sexuală” deoarece societatea noastră în marea ei majoritate nu este gata să accepte această categorie de persoane. Varianta de lucru a acestei legi este acum în process de fi remisă Parlamentului pentru a fi adoptată.

Sustinem si suntem solidari cu toate organizatiile grupurile LGBTQ din Republica Moldova in lupta lor pentru castigarea unor drepturi si libertati fundamentale necesare, in lupta lor impotriva oricarei personae si organizatii retrograde inapoiate anti-progresiste care incearca sa incalce aceste drepturi si libertati fundamentale ale omului.

*Aceasta solidaritate nu are nici o legatura cu vreo dorinta de unire a Romaniei cu Republica Moldova sau a unor credinte nationaliste. Consideram Republica Moldova un stat independent. Aceasta solidaritate se naste din internationalism si lupta a tuturor oamenilor indiferent de rasa, sex, orientare sexual sau nationalitate pentru o lume mai buna, pentru egalitate, libertate si diversitate.

HOMOFOBIA IN ROMANIA – STOP HOMOFOBIEI

Va prezentam mai jos un scurt documentar despre homofobia  din Romania si implicarea Bisericii Ortodoxe Romane alaturi de gruparile Neo-Fasciste (legionare) in lupta impotriva drepturilor si libertatilor omului, a progresului si civilizatiei.
Amestecul bisericii in treburile statului, educatiei si implicarea alaturi de gruparile fasciste (legionare) in lupta impotriva drepturilor si libertatilor omului, progresului, civilizatiei si nu numai au efecte deazstruase asupra societatii in care traim, asupra, educatiei si mentalitatii oamenilor. Acestea incetinesc si abat societatea de la cursul normal  al evolutiei, progresului si civilizatiei, catre cele mai mizerabile forme de inapoiere, dezbinare, ura, fascism, nationalism, practici si mentalitati medievale, intoxicand orice spatiu cu „morala crestina”. Aceasta „morala” reprezinta morala de astazi care nu mai corespunde situatiei actuale, progresului si civilizatiei, acceptata in general de persoanele din vechea generatie si respinse de noua generatie. Aceasta „morala” ne invata cum rolul femeii este de a fi supusa sotului,  obligata sa de a se marita si a da nastere la copii, de a nu avea dreptul de decide asupra propriului ei corp, de a nu fi libera, sa de a nu avea dreptul la avort si contraceptie, ca homosexualitatea este o boala iar cei ce se nasc homosexuali sunt posedati, ca omul trebuie sa traiasca in inchipuiri, in frica si teama de un „duh” inventat(Dumnezeu).Morala crestina  ne invata ca lucrurile „imorale” sunt lucrurile de care omul trebuie sa fuga(lucruri rele), in realitate lucrurile care nu corespund inapoierii si mentalitatii retrograde promovate de crestinism, adica lucrurile corespunzatoare unei societati mai dezvoltate, mai evoluate si civilizate.

Lupta impotriva homofobiei si discriminarii pe baza de orientare sexuala

Sustinem lupta LGBT si libertatea identitatii de gen(transgender)

Orice stat sau organizatie democratica,  progresista, socialista, etc. trebuie sa garanteze  sa respecte si sa sustina lupta pentru drepturile si libertatile fundamentale omului si sa interzica discriminarea, sa lupte impotriva homofobiei si discriminarii pe baza de orientare sexuala, sa combata prin orice mijloc acest fenomen si sa trateze egal la angajare, inscrierea la scoala sau in partide, organizatii sau functii de conducere persoanele de orientare sexuala diferita. Discriminarea pe baza de orientare sexuala trebuie sa fie interzisa. Oamenii politici sau conducatorii grupurilor sau cultelor religioase trebuie fie pedepsiti in cazul in care folosesc un limbaj amenintator, de ura sau incriminare la adresa persoanelor de orientare sexuala diferita. Statele democratice, trebuie sa garanteze ca discriminarea pe baza orientarii sexuale este interzisa in toate sectoarele de activitate, astfel ca persoanele cu o alta orientare sexuala si transgen  sa nu mai se afle in pericol de a fi discriminate. Toti indivizii  si toate partidele si organizatiile democratice care respecta drepturile omului trebuie sa lupte pentru decriminalizarea homosexualitatii.  Orice alta organizatie democratica, progresista din lume, care lupta pentru libertate si apararea drepturilor omului trebuie sa fie solidara si sa sprijine prin orice mijloace organizatiile si grupurile care lupta pentru drepturile fundamentale si egale pentru membrii comunitatii LGBT.

  • Prin LGBT intelegem comunitatea Lesbienelor, Homosexualilor ,Bisexualilor şi Transgen. Un stat democrat trebuie sa garanteze oricui dreptul la deţinerea drepturilor umane fără nici un fel de deosebire, precum rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau alt fel de opinie, origine naţională sau socială, proprietate, naştere sau alt statut, aşa cum a fost stabilit în articolul 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi articolul 2 al Acordurilor Internaţionale cu privire la Drepturile Civile, Politice, Economice, Sociale şi Culturale, ca şi în articolul 26 al Acordului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
  • Transgen (transgender)reprezinta un termen care se refera la  diferite varietati ale identitatii de gen, la persoane care nu corespund, prin imagine sau comportament, normelor asociate unui anumit gen. In aceasta categorie se enumera:  travestiti, transsexuali, persoane intersexuale (hermafrodite), barbatii efeminati, femeile cu aspect masculin etc.

Orice stat democratic, progresist este obligat sa aplice principiul nediscriminării care reclamă ca drepturile omului să fie aplicate în mod egal pentru orice fiinţă umană indiferent de orientare sexuală sau identitate de gen. Violenţa, hărţuirea, discriminarea, excluderea, stigmatizarea şi prejudecata sunt îndreptate împotriva persoanelor din toate ţările lumii din pricina orientării sexuale sau a identităţii de gen, aceste practici subminează integritatea şi demnitatea celor supuşi la aceste abuzuri. Trebuie condamnate încălcările drepturilor omului bazate pe orientare sexuală sau identitate de gen oriunde se petrec, si orice stat democratic si progresist trebuie sa aplice pedepse impotriva cacelora care incalca aceste drepturi.

  • Bisexualitatea reprezinta o orientare sexuală care se caracterizeaza prin atracţia estetică şi sexuală pentru ambele sexe (femei şi bărbaţi) si reprezinta unul din cele mai importante trei elemente ale clasificării orientărilor sexuale, împreună cu orientarea homosexuală şi cea heterosexuală. Multi oameni de stiinta consideră că suntem cu toţii bisexuali, dar traditiile si conceptiile vechi religioase promovate in societate ne dictează atracţia faţă de un singur sex, sexul opus. Bărbatul este poligam datorită codului genetic moștenit dar si femeia poate deveni poligama. În Romania, termenul bisexualitate duce lupta intre acceptare și negare. Bisexualitatea este înțelesă și confundată cu bigamia sau adulterul. Istoria ne da dovezi ale existentei bisexualității, printre cele mai cunoscute personalitati bisexuale se numarau si  Sappho, Alexandru cel Mare, Phaedrus, Împaratul Roman Hadrian, Antinous, etc. O persoana bisexuala nu este confuza, cercetarile stiintifice certificand  bisexualitatea drept o conturare a sexualitații fiecaruia. Bisexualitatea nu reprezinta o stare de moment sau o alegere a unui individ la un moment dat. Persoanele în cauză sunt conștiente de sexualitatea lor și de ceea ce simt.
  • Homosexualitatea reprezinta o orientare sexuala care se manifesta prin atractia estetica romantica si sexuala catre o persoana de acelasi sex. Homosexual se refera la ambele sexe: barbatii cu inclinatie exclusiv homosexuala sunt caracterizati homosexuali(gay), iar termenul de lesbiana are in vedere femeile. Conform cercetarii stiintifice,comportamentul homosexual a aparut cu mult inaintea aparitiei omului pe planeta,manifestandu-se la animale. Mai mult de 450 de specii diferite de animale, de la păsările flamingo la berbeci, delfini, caini, pinguini, gandaci, lilieci de fructe, etc. sau peştii de acvariu guppy înregistrează forme variate de activitate sexuală între exemplare de acelaşi sex.Aproximativ 10% dintre reprezentantii majoritatii speciilor sunt gay. Homosexualitatea nu este o boala si nici nu tine de anumite alegeri sau devieri de comportament iar fiintele cu acest tip de comportament asa se nasc, nu se schimba dupa nastere . Conform oamenilor de stiinta, baza biologică a homosexualităţii se află în diferenţe funcţionale din hipotalamus. Aceste diferenţe apar datorită acţiunii hormonilor asupra creierului fătului, în timp ce acesta se află în uterul mamei sale.“„Creierul fătului se dezvoltă în perioada intrauterină în variantă masculină prin acţiunea directă a testosteronului asupra celulelor nervoase pe cale de dezvoltare sau în variantă feminină prin lipsa acestui aport ridicat de hormon. În acest fel, identitatea noastră de gen este programată sau organizată în structurile creierului nostru atunci când suntem încă în uter. Nu există niciun indiciu că mediul social de după naştere ar avea vreun efect asupra identităţii de gen sau a orientării sexuale.Garcia-Falgueras şi Swaab, Sexual Hormones and the Brain: An Essential Alliance for Sexual Identity and Sexual Orientation în Endocrine Development- Astfel afirmatiile conducatorilor religiosi, despre comportamentul sexual care s-ar transmite de la o persoana la alta prin influenta sau moda,prin influenta mediului sunt false si nu au nici un fond stiintific avand ca scop reprimarea unei categorii de oameni de alta orientare. Oamenii de stiinta canadieni considera ca aceasta trasatura nativa a ramas nealterata, insa a fost oarecum „redirectionata” comportamental. Astfel, ei sustin ca barbatii implicati in relatii cu persoane de acelasi sex au un potential mai mare de altruism in microgrupurile din care fac parte. Este vorba de asa-numita „teorie a selectivitatii in relatiile de rudenie”, manifestata in plan relational printr-un comportament protector si grijuliu fata de membrii familiei lor. „Comportandu-se cu atentie si grija fata de nepoti, surori si frati, homosexualii isi indeplinesc misiunea genetica, adica isi protejeaza genele familiei din care fac parte” – explica profesorul Paul Vasey.

Homosexualii au fost persecutati de nazisti, dar istoria lor e putin cunoscuta.Incepe dinainte de cel de-al doilea razboi mondial, in toamna anului 1933 numai la sase luni dupa venirea lui Hitler la putere, s-au stabilit primele lagare de concentrare unde au fost trimis primii prizonieri homosexuali. Germania avea deja o lege – Paragraful 175 prin care sodomia era declarata ilegala. In 1935 aceasta lege a fost extinsa pentru a include orice forma de contact sexual intre barbati, iar tribunalele au inceput sa trimita la inchisoare barbati chiar pentru un sarut, contact vizual sau fantezie. Mai tarziu  pedeapsa impusa de Hitler pentru homosexualitate a ajuns pana la pedeapsa cu moartea. Initial homosexualii inchisi in lagare erau marcati cu o linie galbena si cu litera A sau un cerc cu negru cu numarul 175(referinta la legea anti gay). Nu se cunoaste numarul exact al detinutilor homosexuali din acele vremuri, dar se stie ca erau peste 10 mii. In total in perioada regimului nazist au suferit peste 50 de mii de oameni cu alta orientare sexuala. Chiar dupa ce razboiul s-a terminat, detinutii de orientare sexuala diferita au continuat sa ramana in lagare pana in anul 1969 cand paragraful 175 a ramas in vigoare, in Germania de Vest.

Incepand cu secolul 19, majoritatea tarilor adoptasera Codul Napoleonic, si nu aveau interdictii specific contra homosexualilor, in timp ce alte tari aveau legi bazate pe modelul englez care aveau legi impotriva homosexualitatii, inclusiv pedeapsa cu moartea.

Identitatea moderna homosexuala a inceput odata cu emanciparea si cu mişcările sociale pornite în 1969 in New York, de la rascoala Stonewall, sau din anii 1950 în diverse ţări europene. În anii 1940, Olanda a recunoscut oficial comunitatea gay, iar incepand cu anii 1960 incep si primele măsuri afirmative pentru diminuarea discriminării, pentru acceptare şi toleranţă. Începand cu anii 1980 Olanda oficiaza primele parteneriate homosexuale, iar în 1997 aceasta devine prima tara din lume care să legalizeze căsătoriile homosexuale.

Incepand cu secolul 20, publicarea studiilor stiintifice despre homosexualitate impreuna cu miscarile de masa pentru lupta dobandirii drepturilor si libertatilor civile au dus la schimbarea atitudinilor sociale asupra homosexualitatii. Relatiile sexual intre persoanele de acelasi sex au fost legalizate in anul 1940 in Olanda, 1951 in Bulgaria, mai apoi in Ungaria si Cehoslovacia in 1961, in Anglia si Wales in 1967, Scotia in 1980 si Irlanda de Nord in 1982.

În zilele noastre in tarile unde religia se amesteca in treburile statului si are o influenta negativa asupra societatii, aceste relatii fiindt considerate pacate, perversiuni, in unele tari fiind chiar interzise. In tarile musulmane homosexualii sunt pedepsiti cu moartea. Relatiile sexuale intre persoanele de acelasi sex au fost legalizate in anul 1940 in Olanda, 1951 in Bulgaria, mai apoi in Ungaria si Cehoslovacia in 1961, in Anglia si Wales in 1967, Scotia in 1980 si Irlanda de Nord in 1982.

In zilele noastre, printre scopurile principale ale organizatiilor care lupta si promoveaza drepturile minoritatilor sexual se afla obtinerea uniunii legale indifferent de sex cat si legalizarea relatiilor intre adulti de acelasi sex. In ultimii ani multe tari au abrogate legile care condamnau homosexualitatea, adoptand legi pentru uniuni legale. Chiar daca situatia se imbunatatise mult fata de trecut, abia in anul 2003, in SUA si Europa au fost abrogate toate legile impotriva tuturor activitatilor sexual intre personae de acelasi sex, ceea ce a insemnat un pas urias pentru drepturile si libertatile omului.

In Romania, in anul 1864, Alexandru Ioan Cuza a promulgat un cod penal inspirat din sistemul francez, in care nu exista pedepsirea homosexualilor. Incepand din 1878 codul penal din Transilvania pedepsea doar violul intre homosexuali. Dupa unirea din 1918 codul civil din 1864 devine valabil in multe regiuni ale noului stat, doar in Ardeal a ramas valabil cel vchi.

Incriminarea homosexualilor in Romania apare in anul 1937 sub conducerea lui Carol al II-lea, odata cu ascensiunea nazismului. Dupa instaurarea socialismului, din pacate unele drepturi si libertati ale omului au fost incalcate grav, iar incriminarea homosexualilor a fost pastrata chiar si de comunisti. Mai rau decat atat in noul cod penal promulgat in anul 1948 se inaspresc pedepsele. Astfel cei ce erau prinsi ca aveau relatii cu personae de acelasi sex erau pedepsiti cu inchisoare de la2 la 5 ani. Situatia nu devine mai buna nici dupa venirea lui Nicolae Ceausescu la putere, perioada in care se continua homofobia si incriminarea homosexualilor, infractiunile privitoare la viata sexuala fiind incluse in sectiunea infractiunile contra persoanei. Homosexualii erau deseori persecutati sau santajati in acea perioada, Romania ramanand aproape singura tara cu astfel de legi aspre impotriva homosexualilor, legi care au incalcat grav drepturile si libertatile omului si care au dus in final la destabilizare.

Dupa lovitura de stat din anul 1989, si instaurarea capitalismului, articolul ce incrimina homosexualii a ramas neschimbat. Incepand cu anul 2001relatiile sexual au devenit pe deplin legale, cu exceptia uniunilor oficiale intre personae de acelasi sex. In ziua de astazi exista o multime de grupuri, organizatii, partide si culte care ameninta drepturile si libertatile comunitatii LGBT, care promoveaza discriminarea si violenta impotriva acestora. Printre acestea se numara in general partidele politice de dreapta, care au un discurs public impotriva drepturilor si libertatilor comunitatii LGBT si de promoveaza homofobia, nationalismul, vechile traditii si religia (crestinismul), in rand cu acestea se afla organizatiile si partidele foarte mici, dar existente de extrema dreapta (nationaliste, fasciste, legionare, crestine) care pe langa cele promovate de partidele de dreapta mai promoveaza violenta impotriva comunitatii LGBT, participand la marsuri violente de strada anti-gay, amenintand, hartuind si chiar batand pe strada persoanele de alta orientare sexuala. Nu in ultimul rand, mai nou si partidele de stanga care ar trebui sa fie aparatoare ale drepturilor si libertatilor omului, democratiei si care ar fi trebuit sa lupte impotriva oricaror forme de discriminare din societate, promoveaza o atitudine impotriva comunitatii LGBT, contrar principiilor si ideologiei lor, promovand la fel ca cele de extrema dreapta, nationalismul, traditiile vechi si morala crestina, lucruri care se afla in mare contradictie cu  libertatea si progresul societatii.

Cele mai vechi documente ale existentei homosexualitatii in Europa se refera la  Grecia antica unde relatiile de iubire homosexuala atat emotionala cat si fizica faceau parte din regulile sociale. Si nordul italiei, in timpul Renasterii erau renumite drept centru al iubirii homosexuale. Atat Leonardo Da Vinci, Machiavelli, Michelangelo Buonarroti cat si cei mai mari artisti si oameni literari ai epocii au luat parte la aceste activitati si le-au celebrat prin arta. Si in Romania istoricul Dio Cassius scria despre imparatul Traian: “Stiu bineinteles, ca era devotat baietilor si vinului, dar daca ar fi facut vreodata ceva josnic ar fi fost criticat; in realitate el a baut cat a vrut insa a ramas sobru, si in relatiile lui cu baietii nu a facut rau nimanui.” Dio Cassius, Istoria romană, 68.7.4) iar Aelianus Spartianus şi el vorbeşte în mai multe locuri despre aceşti băieţi, numiţi „delicaţi“ (favoriţi), indicând că Traian îi iubea cu pasiune.

  • Transexualitatea se referă la procesul prin care o persoană transgen îşi schimbă sexul pentru a face compatibiliate între identitatea sa de gen (sau sexul psihologic) şi sexul biologic.Transexualitatea se manifesta la o persoana unde toate elementele sexualizarii :genetic, gonadic, de tract genital intern si extern si de sexualizare puberala apartin unui sex, cu exceptia unui singur element al sexualizarii — sexualizarea neuro-comportamentala, care este de sex opus. Chiar daca persoana respectiva apartine unui sex, in realitate manifestarile psiho-comportamentale sunt de sex opus. Adversitatea fata de sexul morfologic este foarte timpurie si se manifesta prin preferinta pentru îmbracaminte, jocuri, etc., iar mai tarziu la maturitate nu simte atractie sexuala fata de partener de acelasi sex morfologic. In functie de sexul morfogenetic, transsexuatul poate fi masculin sau feminin. In transsexualism nu se poate face nici o diligenta terapeutica decat daca in prealabil subiectul dobandeste reconsiderarea legala a sexului. Transsexualii sunt persoane transgender care simt sa traiasca permanent ca persoane ale sexului opus celui biologic. Femeile biologice care simt sa traiasca permanent ca barbati si sa fie considerate barbati sunt numite transsexuali sau barbati transsexuali iar barbatii biologici care simt sa traiasca permanent ca femei si sa fie considerati femei sunt numiti transsexuali sau femei transsexuale. Persoanele transsexuale apeleaza si au dreptul sa apeleze la interventii medicale precum administrarea de hormoni sau operatii pentru a-si transforma corpul cat mai congruent posibil cu cel al genului opus. Procesul prin care se trece de la un gen la altul se numeste corectare de sex sau corectare de gen si este un proces complex care include adoptarea aspectului sexului dorit prin schimbari in imbracaminte si stil, adoptarea unui nume tipic, schimbarea sexului desemnat in documentele de identitate, tratament cu hormonii sexului opus, modificare chirurgicala a caracteristicilor sexuale secundare pentru a se apropia de cele ale sexului dorit, si, la barbatii biologici, indepartarea parului facial prin electroliza sau tratamente cu laser.

In iunie 2008, oamenii de stiinta au descoperit gena asociata cu transsexualitatea, a genei asociate cu schimbarea sexului de la feminin la masculin si invers, astfel cercetatorii au avansat teoria conform careia transsexualitatea are cauze biologice, si nu psihice. „Semnalul transmis de tesosteron este mai slab la transsexuali, ceea ce duce la o masculinizare mai putin evidenta a creierului”. Cercetarile nu explica toate transformarile transsexuale dar sugereaza ca sunt implicati mai multi factori genetici.

Datorita necunostintelor si a efectelor traditiilor strvechi religioase in culturile lumii majoritatea tarilor catalogheaza transexualitatea drept o boala psihica. Odata cu cercetarile stiintifice a fost descoperita gena asociata cu transexualitatea, Franta a fost prima tara din lume care a scos din lista bolilor psihice transsexualitatea, unde decretul dat de Ministerul Sanatatii aboleste in acest fel „problemele precoce asupra identitatii de gen”. Si Portugalia in luna noiembrie 2010, a dat o lege care reglementeaza legal recunoasterea de gen. Cu ajutorul noii legi, genul preferat poate fi obtinut in 8 zile folosind o procedură standardizată administrativă.

Transexualii se confrunta cu discriminarea mai mult decat lesbienele, bisexualii sau homosexualii, in mediul particular sau la locul de munca. Persoanele transgender care sunt deschise si recunosc identitatea lor de gen la locul de munca sunt supuse abuzurilor si discriminarilor, umilintei din partea colegilor, in cele din urma fiind nevoite sa-si schimbe locul de emunca. Discriminarea pe baza de gen la locul de munca, trebuie interzisa prin lege.

Trebuie sa luptam impotriva legislatiei discriminatoare. Legislatia anti discriminare trebuie sa cuprinda urgent dreptul la identitate de gen si denumirea explicita a genului.Toate masurile ce privesc egalitatea de gen trebuie sa includa si persoanele transgender. Procesul de recunoastere a genuluit rebuie sa fie accesibil si apropiat nevoilor transexualilor, prin proceduri transparente, nediscriminatorii, corecte. Trebuie sa inlaturam toate obstacolele din legi, care impiedica transexualii sa duca o viata conform identitatii lor de gen.

De-a lungul timpului, atitudinile sociale legate de relatiile afectuase si sexuale intre parteneri de acelasi sex au ramas nefavorabile chiar extremiste, deoarece asupra lor au avut o influenta deosebit de mare atitudinile dictate de religie. Astfel toti cei de orientare sexuala diferita au fost intotdeauna persecutati, pedepsiti, incadrati si internati in spitalie de boli psihice, discriminati nerespectandu li se drepturile si libertatile in mod egal cu ale tuturor cetatenilor, marginalizati si discriminati atat de state cat si de oameni in general. Si in ziua de astazi continua discriminarea lor la toate nivelurile, avand o mare influenta in promovarea si mentinerea acestei discriminari, biserica si conducatorii ei. Chiar in secolul 21 cand stiinta a dovedit ca aceste manifestari existau cu mult inainte de aparitia omului, in mediul animal, biserica continua sa nege prin atitudini si idei fara baze stiintifice, inapoiate, ca homosexualitatea este ceva normal, catalogand acesti indivizi drept bolnavi psihic, neintegrati, diavoli, astfel infiintand chiar niste asa zise centre de „vindecare a homosexualitatii” care spun ei ca se bazeaza pe “psihologie si stiinta”, metode care se afla si s-au aflat intotdeauna in contradictie, opuse cu biserica si religia in general. Aceste campanii nu au alt scop decat mentinerea raspandirii ideilor asupra societatii, cum ca homosexualitatea, ar fi ceva psihic si nu genetic, urmarind mentinerea discriminarii si a urii la neacceptarii acestor oameni perfect normali in societate. Prin astfel de atitudini discriminatorii se promoveaza si se alimenteaza ura unei fiinte umane impotriva alteia,  neacceptarea diversitatii , a dreptului si libertatilor fundamentale ale omului,  discriminarea si inegalitatea in drepturi a persoanelor in societate.

Greu de imaginat dar exista chiar si in randul miscarilor progresiste si democratice astfel de oameni cu atitutdini de ura si neacceptare a existentei persoanelor cu orientare sexuala diferita, care incearca sa combata tot prin propaganda sau discursuri aceste personae, incalcand grav principiile fundamentale de lupta impotriva discriminarii, incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, neacceptarea diversitatii si excluderea unor persoane pe baza de discriminare din randurile lor,  promovand ura intre oameni si chiar intre ei , fapt care duce inevitabil la separare, excludere, dezorganizare si in final la esec.

În societatile capitaliste, unde religia continua sa intervina si sa promoveze ura si discrimiarea, ca si in cazul Romaniei, unde relatiile lor sunt considerate perversiuni, crime, ilegalitati sunt condamnati puternic prin metode fasciste si extremiste, avand ca urmare  asupra indivizilor cu orientare sexuala diferita frica, retragerea, riscul sa nu fie angajati sau sa fie batjocoriti, batuti sau chiar omorati in strada.

Astfel Homosexualitatea, bisexualitatea, transexualitatea au baze stiintifice fiind si dovedite de catre oamenii de stiinta, iar noi cei care luptam pentru nou, pentru progres si libertate trebuie sa acceptam si sa luptam pentru drepturile acestor oameni marginalizati, discriminati, care au fost in totdeauna, respinsi, persecutati, discriminati,  carora li s-au incalcat drepturile si libertatile , dreptul la munca si aruncati mai apoi in spitale de nebuni. Cu ocazia instigarii si mentinerii sentimentului de ura impotriva persoanelor de orientare sexuala diferita, biserica cat si alti conducatori ai culturilor religioase promoveaza si alimenteaza ura in societate, dand nastere unor organizatii extremiste fasciste, ajutandu-le chiar in  lupta impotriva diversitatii oamenilor.

Trebuie combatuta  orice forma de ura, discriminare sau violenta la adresa lor si nu numai, iar statul prin educatie si programe educationale stiintifice atat in scoli cat si la nivelul societatii sa accepte si sa apere aceste minoritati, sa le trateze si sa le dea drepturi si libertati egale la orice nivel la fel ca oricarui alt cetateam, luptand astfel astfel pentru egalitate, dreptate, democratie si respectarea drepturilor si libertatii omului, pentru distrugerea din radacini a discriminarii.

Majoritatea partidelor progresiste democrate din lume s-au alaturat, sustin si recunosc oficial drepturile LGBT, au creat si sectiuni  active ale partidelor care lupta pentru drepturile LGBT , astfel ele si-au adaptat viziunea si ideile  corespunzatoare cu secolul in care traim, acceptand si introducand noi drepturi sau tactici de lupta in politica lor. Orice stat democratic si progresist trebuie sa introduca in constitutie sau in programele acestuia, in capitolul care se refera la garantarea si egalitatea in drepturi si sanse a tuturor cetatenilor indiferent de rasa, sex, etnie, religie, si categoria ORIENTARE SEXUALA si GEN, astfel garanteaza si respecta  cu adevarat democratia si drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

Fara unirea tuturor oamenilor fara deosebire indiferent de sex, gen, rasa, orientare sexuala, etc.  lupta pentru drepturi si libertati, pentru o lume libera si egala,  va fi sortita esecului. Luptand impotriva tuturor formelor de opresiune aparam vieti, si de asemenea putem ajuta la unitate, la lupta  impotriva inegalitatilor social economice.

Fidel Castro: Autocritica privind opresiunea LGBTQ din Cuba in trecut

Fidel Castro a spus ca, la urma urmei, el este responsabil pentru persecutiile suferite de homosexuali in Cuba dupa revolutia din 1959.

Un interviu cu Fidel Castro a fost postat de siteul ziarului Mexican „La Jornada”. In acest material,  jurnalista Carmen Lira Saade il intervieveaza pe fostul conducator chiar la el acasa, in Havana, si discuta despre tensiunea cu SUA, relatiile Cubei cu Mexicul si drepturile minoritatilor sexuale. In pasajul de de mai jos este tradusa partea in care fostul conducator cubanez vorbeste despre drepturile acestei minoritati in perioada cand conducea tara.

Fidel nu incearca sa se eschiveze. El nu neaga si nici nu respinge problema. Cere doar putin timp pentru a-si aminti cand anume a patruns discriminarea in randul miscarii revolutionare.

Acum 50 de ani, din cauza homofobiei, homosexualii erau marginalizati in Cuba si multi au fost trimisi la munca fortat in domeniul militar sau agricol, fiind acuzati ca sunt “impotriva revolutiei”.

-Da, isi aminteste el, a fost o vreme a nedreptatii – O mare nedreptate! – indifferent cine a comis-o. Daca am fost noi cei care am creat-o…Incerc sa imi evaluez vina, deoarece, desigur, nu ma caracterizeaza astfel de prejudecati.

Este un lucru cunoscut ca printre cei mai vechi prieteni ai sai se numara homosexuali.

– Atunci cum s-a creat aceasta ura impotriva celor care sunt “altfel”?

El considera ca a fost rezultatul unei reactii spontane in randul revolutionarilor, care vine din traditie. In vechea Cuba, nu doar persoanele de culaore erau discriminate, dar si femeile, si, bineinteles homosexualii…

-Da, desigur, dar nu in Cuba “noii” moralitati, mandria acelor revolutionari…

Atunci cine a fost, direct sau indirect, responsabil pentru ca nu a pus capat acestei probleme din societatea cubaneza? Partidul? Deoarece Partidul Comunist Cubanez inca nu interzice “explicit” discriminarea pe motive de orientare sexuala.

-Nu – spune Fidel –Daca este cineva raspunzator, acela sunt eu…

“Este adevarat ca la vremea aceea nu am putut sa acord atentia cuvenita acestei problem… Eram preocupat, in principal, de Criza din Octombrie(asa cum este cunoscuta in Cuba criza rachetei din 1962), de razboi si de problem politice…”

Dar asta a devenit o problema politica destul de grava, Comandante.

– Inteleg, inteleg… Nu am stiut sa ii acordam importanta necesara… sabotaje sistematice, atacuri armate, astea se intamplau tot timpul; aveam atatea probleme, unele teribile, de viata si de moarte –  intelegi? – nu i-am acordat suficienta atentie.

– Dupa toate acestea, a devenit dificil de aparat Revolutia in afara granitelor… Imaginea cubei a fost afectata pentru totdeauna in unele locuri, mai ales in Europa.

Inteleg, repeta el; doar ca…

-Persecutia homosexualilor se poate intampla, mai mult sau mai putin intampinata de proteste, oriunde. Dar nu in Cuba revolutionara.

Inteleg. Este ca si cum un sfant ar pacatui, nu-i asa? Nu este la fel ca atunci cand un pacatos pacatuieste, nu?

Fidel zambeste vag, apoi devine din nou serios:

-Incearca sa iti imaginezi cum era viata noastra in primele luni ale Revolutiei; razboiul cu americanii, problema armamentului, si, aproape simultan, atentatele comise la adresa mea…

Fidel dezvaluie ca acestea l-au afectat foarte mult si povesteste cum I s-a schimbat viata in urma amenintarilor cu moartea si a atacurilor suferite:

“Nu puteam sa ma duc nicaieri, nici macar nu puteam sa locuiesc intr-un singur loc… Tradarile erau la ordinea zilei si a trebuit sa traiesc de pe o zi pe alta. Nu era usor sa scapi de CIA, care obisnuia sa mituiasca multi tradatori, de multe ori chiar dintre oamenii mei. Dar oricum, daca cineva trebuie sa-si assume responsabilitatea, eu sunt acela. E vina mea. Nu o sad au vina pe altii.” Spune liderul revolutionar.

Regreta doar ca nu a corectat problema la vremea respectiva…

In continuarea articolului se vorbeste despre efortul Marielei Castro, nepoata lui Fidel, de a promova drepturile minoritatilor sexuale in tara si progresele recente, printre care se numara politici de sanatate publice ce permit persoanelor transexuale sa faca operatii de schimbare de sex gratuit.


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi