Archive for the 'MILITANTI' Category

Marie Equi

In 1916, doctora Marie Equi, medic si luptatoare pentru dreptul femeilor la vot a fost arestata impreuna cu Margaret Sanger, aparatoare a dreptului femeilor pentru contraceptive si controlul sarcinilor; iar in 1920 a fost inchisa pentru vederile ei impotriva razboiului, in inchisoarea San Quentin. Desi era cunoscuta  ca facand parte dintre radicalii americani din prima jumatate a secolului XX, abia de curand viata extraordinara a lui Marie Equi a fost cunoscuta.

Marie Diana Equi s-a nascut in New Bedford, Massachusets pe 7 aprilie 1872, fiica unor parinti de origine italiana si irlandeza. Si-a petrecut tineretea in Italia impreuna cu bunicul ei. S-a imbolnavit de tuberculoza, care atunci era o boala mortala si pentru recuperare a trebuit sa se mute intr-o zona cu clima mai uscata. In 1893 se muta in Vest, in Oregon, urmand-o pe prietena ei de o viata Bess Holcomb. Aceasta din urma acceptase un post de profesoara si cele doua prietene locuiau impreuna; “in liniste” intr-un fel de “casatorie bostoniana”, dupa cum se exprimau jurnalistii vremii.

Asta pana pe 21 iulie 1893, cand ziarul local The Times Mountainer a prezentat stirea despre cum Marie, sub pseudonimul de Miss Aqua, a luat atitudine impotriva reverendului Orson D. Taylor, cel care angajase pe Bess; amenintandu-l pe acesta ca il va biciui in public daca nu plateste intreaga suma ce o datora lui Bess.

In acest timp a fost emis si un mandat de arestare pentru Marie Equi dar nu a fost pus in aplicare. In jurul orei 2 dupa amiaza, ea l-a intalnit pe reverendul Taylor intr-un loc numit Wiliam Mitchell’s Corner. Potrivit ziarului The Chronicle “Ea a inceput sa-si puna in aplicare amenintarea si domnul Taylor a trebuit sa o prinda de maini. Atunci ea a inceput sa-l locveasca, iar multimea l-a fortat pe domnul Taylor sa o elibereze. Apoi ea a reusit sa-l mai loveasca de cateva ori cu biciul pe spate.”

Taylor a reusit sa fuga iar Marie l-a urmarit pana cand a fost arestata de serif. A fost amendata cu 250 de dolari, dar acuzatiile de atac si violenta au fost retrase.

The Times a tinut sa sublinieze ca reverendul Baptist Taylor, a fost pus la punct de “o bruneta cu forme supple si un temperament infocat.” Despre Marie ziarul remarca: “Ea are gusturi deosebite, o dispozitie jovial, este un interlocutor fascinant si cu un limbaj rafinat.”

Poate parea un pic ciudat faptul ca un reverend proeminent a devenit subiect de gluma si o femeie neortodoxa a devenit eroina. La trei zile dupa ce a fost biciuit de Equi, O.D. Taylor a fost acuzat de delapidare de marele tribunal din Portland. In ciuda simpatiei publice din Dalles, consiliul director al scolii a refuzat sa mareasca salariul lui Bess Holcomb. Comunitatea insa, intr-un gest de solidaritate si de sustinere justitiei aplicate cu biciul, a strans suma de 100 de dolari si a oferit-o tinerei profesoare de la colegiul Wellesley.

Cativa ani dupa incident, Equi si Holcomb pleaca la San Francisco, unde Bess gasise din nou de lucru, ca profesoara. Marie intra la facultate si se muta in Portland, unde va fi prima femeie licentiata la Universitatea Oregon Medical School, 1903.

Munca ei ca medic in zona rulala din Oregon era un mare sacrificiu datorita rutinei greoaie. Dupa cutremurul din San Francisco, din 1906, ea ajuta la organizarea unei echipe de medici si asistente din Oregon, pentru a ajuta orasul sinistrat. Pentru efortul ei umanitar a fost rasplatita cu o medalie speciala de catre Armata Statelor Unite.

In acelasi an potrivit istoricului Nancy Krieger (autoarea cartii “Regina bolsevicilor: Istoria ascunsa a Dr. Marie Equi), Marie o intalnise pe tanara Harriet Speckart. Initial aceasta fusese angajata ca asistenta medicala a lui Equi si asa a inceput relatia lor care avea sa dureze mai mult de 20 de ani. Ele imparteau apartamentul  din vechiul hotel Nortonia din Portland. Speckart era nepoata fondatorului companiei Olympia Brewing. Leo Schmidt, care in 1906 devenise ingrijorat de relatia lui Harriett cu Marie si angajase un detectiv privat pentru a descoperi informatii despre Dr. Equi. In ciuda incercarilor familiei Schmidt de a distruge prietenia celor doua femei, Speckart ii va ramane loiala lui Equi, chiar daca a fost amenintata cu dezmostenirea.

In timp ce locuiau si munceau in majoritatea hotelurilor din Oregon, cele doua devin vecine cu un alt medic cunoscut din Portland, Dr. Alys Bisgsby Griff. Aceasta lucra impreuna cu tanara asistenta Ruth Cohen, care mai tarziu a devenit celebra sub numele de Dr. Ruth Barnett, a carei clinica de avorturi a fost inchisa de autoritati in 1950. Dr, Griff si Dr. Equi erau doua dintre putinii medici din Portland care faceau avorturi si au servit ani buni femeile.

Implicarea Mariei in lupta femeilor din clasa muncitoare se intensifica dupa 1913, cand a participat la un pichet impotriva companiei Oregon Packing. Proprietarul companiei a chemat politia pentru a imprastia grevistele din strada care erau ajutate si de Wobblies (sindicatul IWW – Industrial Workers of the World). Arestata impreuna cu muncitorii, Dr. Equi a fost ranita de un politist in timp ce ii acorda ajutor unuia dintre grevisti. Brutalitatea politiei la care a fost martor in acea zi, a influentat-o pentru ca din acel moment sa devina o luptatoare impotriva capitalismului. Equi se alatura IWW (desi nu putea devein membru cotizant al organizatiei, datorita profesiei sale), unde foarte repede si-a castigat locul de figura iubita si respectata in randurile miscarii.

In 1916 a fost din nou arestata, de data aceasta impreuna cu Margaret Sanger, cand cunoscuta avocata a dreptului femeilor la contraceptie si controlul sarcinii, a venit in Portland. Dr. Equi a sprijinit-o pe Sanger in scrierea pamfletelor ei si au devenit prietene pe viata. (Afectiunea Mariei pentru Margaret Sanger mergea mult mai departe).

Margaret o descria pe Marie ca fiind”…un spirit rebel , de o deosebita generozitate, curajoasa, dar atat de radical in gandire, incat aproape devenise o renegata. Dupa sosirea in Portland a captivat toate femeile cunoscute. Desi avea reputatia unei lesbiene, pentru mine a fost tot timpul ca o acvila impotriva furtunii, care merita dragoste si mangaiere. Tot timpul mi-a placut Marie!”

In 1915 Equi adopta o fetita si o creste impreuna cu  Harriet. Cativa ani mai tarziu, eleva liceului Lincoln din Portland, tanara de 16 ani Mary Equi, era pe prima pagina a ziarelor ca prima femeie care a zburat singura cu avionul deasupra Pacificului de Sud – Est. Intr-un articol din 1932 ea declara ca “matematica este subiectul meu favorit” si admitea ca “nu-mi place sa crosetez, dar imi place sa calaresc si sa inot” Mary le numea pe Harriet si Marie “mami si tati”.

Tot in 1915, Harriet se marita cu Tom Morgan, membru IWW: pentru a divorta subit, doua luni mai tarziu “din motive de sanatate”. Morgan se plangea cu amaraciune catorva colegi din sindicat, despre cum “doctora” i-a furat nevasta. Fiica unui alt membru IWW, Julia Ruutilla, inainte de a devein prietena lu Marie, l-a intrebat pe tatal sau ce isneamna cuvantul “lesbian”. Aceasta i-a raspuns stiind ca era vorba despre Dr. Equi: “Sexualitatea fiecaruia este o problema personala, iar Equi este o femeie extraordinara, foarte cunoscuta in miscarea muncitoreasca si oricine are creier nu ar trebui sa critice asta.”

Relatiile ei lesbiene erau cunoscute si de catre Departamentul de Justitie al Statelor Unite (astazi FBI)care spionau viata personala a lui Equi deoarece erau ingrijorati de legaturile ei cu revolutionara irlandeza Kathleen O’brennan.

Marie isi intoarce din ce in ce mai accentuat convingerile sale politice catre stanga; ajungand in totala opozitie cu capitalistii, politicienii si toti cei a caror grija este mentinerea ordinii publice. In 1916 se alatura sindicatului American impotriva militarismului si protesteaza impotriva uriaselor parade militare din Portland. In timpul marsului, Equi flutura un imens banner pe care scria : PREGATESTE-TE SA MORI MUNCITORULE, J.P. MORGAN & CO. SE PREGATESTE PENTRU PROFIT.

Aparitia ei a creat o mica revolta, iar multimea de patrioti i-a rupt bannerul si a incercat sa o forteze sa sarute steagul. Acets eveniment si discursul sau din piata Lowndsdale si de la mitingul IWW, au atras atentia politiei asupra activitatii sale.

Pe 31 decembrie 1918 Marie Equi a fost din nou gasita vinovata datorita nenumaratelor critici aduse implicarii Americii in cel mai sangeros razboi din Europa si datorita noii legi a actului de spionaj, care interzicea criticarea guvernului Statelor Unite, a constitutiei, a steagului, a armatei, marinei si uniformei. La process agentul special Wiliam Bryon, a numit-o” degenerate, anarhista si specialist in avorturi”. La sfarsitul procesului, procurorul Barnett Goldstein o numea “o femeie asexuata”. In urmatoarele 18 luni, avocatii sai au incercat degeaba sa-I opreasca condamnarea.

In octombrie 1920, a fost inchisa pentru o condamnare de 3 ani in inchisoarea San Quentin. Condamnarea a fost insa redusa la un an si jumatate.

“Din cate am auzit, Dr. Equi a fost o prizoniera teribila, tot timpul revoltandu-se  impotriva regulilor”, mentiona cativa ani mai tarziu prietena ei Ruth Brnett. “Dr Griff si cu mine am avut grija de pacientele ei, in timpul pe care l-a petrecut la penitenciarul federal.”

In timpul detentiei sale in San Quentin, corespondenta personala a lui Equi a fost citita si copiata de agentii federali. Copiile scrisorilor ei pot fi si azi gasite in dosarele gazduite de arhiva nationala din College Park Maryland.  J. Edgar Hoover, care atunci era adjunctul directorului biroului de investigatii, scria intr-unr aport datat 29 aprilie 1921: “Equi este cunoscuta ca expert in avorturi si asociata cu Elisabeth Gurley Flynn, Anita Whitney si Emma Goldman.

Intre 1928 – 1936 Elisabeth Gurley Flynn, cunoscuta membra IWW, a locuit impreuna cu Equi. Marie o ingrijise pe Flynn cativa ani inainte, dupa infarctul pe care aceasta il suferise in timpul unui discurs in turneul de pe coasta de Vest, in sprijinul lui Sacco si Vanzetti.

Din scrisorile pe care Marie le trimetea din inchisoare lui Harriet, reiese dificultatea cu care putea suporta separarea de iubita sa si de fiica lor adoptiva. Dupa eliberarea pe cuvant, din 1921, Marie si Harriet se muta in localitatea Seaside, Oregon. Locuiesc impreuna pan ape 15 mai 1927 cand Harriet moare Apoi tanara Mary Equi se reintoarce pentru a “locui cu tatal ei” la resedinta din strada Hall.

Dr. Marie Equi, in varsta de 80 de ani, moare intr-un spital din Portland la 12 iulie 1952.

Personalitati din istoria luptei antifasciste – Prof. Petre Andrei

Nascut la Braila, Petre Andrei a fost inca din tinerete un adversar ireductibil al tuturor formelor de opresiune, demagogie, misticism, practicate de cei care promovau politica batei si pistolului in locul ratiunii. Inca in 1927 el publica in revista “Viata Romaneasca un exceptional studiu in care combate ideologia obscurantista, fascista a lui Mussolini. El cheama tinerii, in randurile carora fascismul incepuse sa se propage, sa se trezeasca la realitate si sa se opuna politicii demente, mussoliniene. In alegerile partiale din Mehedinti si Hunedoara, din 1936, el a cutreierat zeci de localitati ducand o adevarata batalie impotriva fortelor extremiste de dreapta, a apologetilor si slugilor Berlinului hitlerist.

Activitatea lui a starnit ura legionarilor care la 4 octombrie 1940 au navalit inarmati in casa lui ca sa-l ridice. In timp ce-I perchezitionau biroul, Andrei a intrat in baie, unde a inghitit o fiola cu cianura care i-a curmat viata. A evitat astfel un destin care a fost sortit altor oameni mari ai tarii, precum Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Victor Iamandi si multi altii. Petre Andrei a trait numai 49 de ani.

A. Bejan

Tribuna Antifascista

Margaret Sanger

Margaret Higgins Sanger Slee (14 septembrie 1879 – 6 septembrie 1966)

“Miscarea pe care a inceput-o va deveni, in o suta de ani, cea mai semnificativa din istorie”, prezicea futurologul si istoricul H. G. Wells in 1931. “Cand istoria civilizatiei noastre se va scrie, aceasta va fi o istorie biologica, iar Margaret Sanger va fi eroina sa.”

Desi aceasta profetie veche de 80 de ani atribuia unei singure femei o putere care s-a nascut de fapt dintr-o miscare colectiva a femeilor, nici o alta persoana nu ar merita mai mult aceste cuvinte de lauda. Acum, cand libertatea reproductiva devine acceptata pe scara larga si grupurile conservatoare lupta sa castige controlul asupra corpului femeii din punct de vedere al reproducerii, revolutia inceputa de Sanger ar putea fi chiar mai controversata decat in timpul carierei sale de jumatate de secol, cand a purtat numeroase lupte pentru a-si apara idealul. Experienta ei poate fi o sursa de invataturi pentru multi dintre noi.

In primul rand ne-a invatat sa privim lumea ca si cum femeia intr-adevar conteaza. Margaret s-a nascut intr-o familie irlandeza din clasa muncitoare si si-a vazut mama murind incet, epuizata de cele 18 sarcini pe care le-a purtat si cei 11 copii nascuti. In timp ce lucra ca infirmiera si moasa in cartierele sarace din New York inaintea Primului Razboi Mondial, ea a vazut numeroase femeie private de dreptul la sanatate, la sexualitate si lipsite de posibilitatea de a-si ingriji copiii. Informarea asupra metodelor contraceptive era profund controlata si suprimata de legi influentate de biserica si adoptate cu ajutorul anumitor medici, iar transmiterea acestor informatii prin posta era considerata un delict. Totusi, oamenii educati(din clasele superioare) aveau acces la aceste informatii si puteau folosi diverse artificii pentru a-si procura pe ascuns asa-zisele produse “frantuzesti”, care nu erau nimic altceva decat prezervative, alte metode de bariera si “produse de igiena feminina”, care erau de fapt spermicide.

Tocmai aceasta nedreptate a inspirat-o pe Sanger sa sfideze biserica si statul. Intr-o serie de articole intitulate “Ce trebuie sa stie orice fata”, apoi in ziarul ei, “Femeia Rebela”, si in final prin intermediul clinicilor din cartiere care puneau la dispozitia femeilor metode contraceptive “controlate de femei”( dupa cum chiar ea se exprima), aceasta a pus informatia, deci puterea, in mainile femeilor.

In timp ce se afla in Europa pentru un an, evitand gravele acuzatii penale ce ii erau aduse partial pentru politica sa radicala si partial pentru violarea legilor postale, ea a aflat mai multe despre contraceptie, despre politicile privind sexualitatea si despre cat de similare erau experientele femeilor. Dupa intoarcerea in Statele Unite, cazul sau a fost inchis. Sanger a continuat sa forteze limitele legale si sociale initiind consilierea pe probleme sexuale, punand bazele Ligii Americane pentru Contraceptie (care a devenit, in 1942, Federatia Americana a Planificarii Familiale) si organizand prima conferinta internationala pe tema populatiei. Munca sa s-a extins pana in Japonia si India, unde organizatiile pe care le-a creat inca functioneaza la capacitate maxima.

Sanger avea peste 80 de ani cand s-a creat prima pastila contraceptiva, la inventarea careia a contribuit. Dar schimbarile legale veneau greu. Abia in 1965, cu un an inaintea mortii sale, Curtea Suprema a abrogat o lege din Connecticut care interzicea folosirea contraceptiei, chiar si de cuplurile casatorite. Dreptul constitutional la intimitate (viata privata), extins pentru cuplurile necasatorite in 1972, urma sa devina la fel de important pentru femei ca si dreptul la vot. In 1973 acest drept a inclus si decizia de a avorta, aceasta fiind considerata un secret profesional intre medic si pacienta sa, facand avortul o alternativa sigura si legala, spre deosebire de “macelariile” ilegale unde un avort costa 5 dolari, de pe vremea lui Sanger.

Ne putem imagina reactia lui Sanger la lobby-ul pro-life si la tendinta congresului de a se opune avortului, educatiei sexuale in scoli si programelor ce vizau contraceptia finantata de stat, care ar fi facut numarul de avorturi sa scada; de a sustine ca trupul tinerelor sunt o proprietate, prin legile ce implica acordul parintilor; de a limita optiunile femeilor sarace prin refuzul de a finanta Medicaid si de a tine pe loc datoria de 1 miliard de dolari catre ONU, in speranta de a gasi sustinatori anti-avort. Pe vremea ei, nu era vorba despre ce se decide, ci mai mult despre cine are puterea de a lua acea decizie.

Ne putem imagina de asemenea reactia ei la propaganda pro-life care incerca sa justifice atentatele sau incendierile lunare ale clinicilor (la infiintarea multora contribuind chiar Sanger), asasinarea a 6 angajati ai acestor clinici, tentativele de asasinare a altor 15 si agresiunile si intimidarile suportate de peste 100 de persoane.

Care sunt greselile comune prezentului si perioadei in care a trait Sanger? Inca exista un efort sustinut de a distorsiona scopul si idealul ei de a da femeilor controlul asupra propriului corp si asupra propriei sanatatii. Astfel, i-a fost atribuit, in mod eronat, lui Sanger urmatorul citat: “Mai multi copii de la cei cu posibilitati, mai putini de la cei defavorizati – acesta este scopul contraceptiei”. Aceste cuvinte nu au fost rostite de Margaret, ea chiar condamnandu-le si catalogandu-le drept un argument eugenist pentu “concurenta nou-nascutilor”.

Pentru ea, insa, dezvoltarea mentala defavorabila era in mare parte efectul saraciei, suprapopularii si lipsei de atentie acordate copiilor. Ea a prezis, in mod corect, ca rasismul va deveni cea mai mare provocare nationala  si a derulat sondaje care au contrazis stereotipurile legate de comunitatea afro-americana si contraceptie. De asemenea, a pus bazele unor clinici in Sudul rural, cu ajutorul unor lideri afro-americani precum W.E.B. Du bois si McLeod Bethune.

Totusi, din dorinta de a fi vazuta ca o persoana adecvata sa duca aceasta lupta, ea s-a distantat de trecutul ei radical. De exemplu, a inceput sa foloseasca expresia “family planning”, pe cand in trecut ar fi spus pur si simplu ca oamenii saraci erau manipulati pentru a produce o forta de munca ieftina. De asemenea, ea a adoptat un limbaj asemanator celui eugenist la moda in acea vreme, aceasta fiind o tactica, deoarece EUGENISTII SE OPUNEAU CONTRACEPTIEI, argumentand ca cei educati o vor folosi mai mult. Desi munca ei a fost directionata catre contraceptia voluntara si programe de sanatate publica, se poate spune ca a gresit atunci cand a adoptat limbajul eugenist deoarece multi au folosit acest aspect pentru a justifica sterilizarile abuzive. Aceste greseli comise de Sanger ar trebui sa ne atraga atentia asupra greselilor din prezent si sa ne faca sa punem la indoiala orice tactica ce nu reuseste sa ne duca mai aproape de scopul pe care dorim sa-l atingem.

Margaret Sanger a condus prin exemplu. Viata ei plina de curaj, dar si de jovialitate, a inclus o munca plina de realizari, 3 copii, 2 soti, mai multi iubiti si o retea international de prieteni si colegi. Era carismatica si uneori o visatoare, dar nu si-a abandonat niciodata idealul: libertatea femeilor si implicatiile acesteia in dreptatea sociala(o sursa de inspiratie continuata in biografia scrisa de Ellen Chesler “O femeie a valorilor: Margaret Sanger si Miscarea pentru Contraceptie in America”). Intr-adevar a trait precum ea sau orice alt om are dreptul de a detine controlul asupra propriei vieti. Prin cuvant si fapta, ea a fost pioniera celei mai radicale, umaniste si revolutionare miscari ale secolului.

Un articol : time.com

In ciuda minciunilor si informatiilor denaturate de diferite culte religioase, adepti ai unor religii, sau organizatii pro-life despre Margaret Sanger, catalagoand-o drept rasista sau fascista, ea va ramane una dintre cele mai importante personalitati care a luptat pentru drepturile femeii, contraceptie,  libertatea reproductiva, etc.

Ei deformeaza realitatea deoarece sunt impotriva contraceptiei, drepturilor si libertatilor femeii, a avortului, planificarii familiale  si astfel incearca sa manipuleze masele sa considere contraceptia si planificarea familial un lucru rau, venit de la o persoana cu principii periculoase care a facut “rau” omenirii.  In realitate lucrurile nu stau asa iar Margaret Sanger, pentru oamenii rationali, care cunosc scopurile organizatiilor extremiste, religioase, pro-life si nu dau atentie unor extremisti ce lupta impotriva drepturilor si libertatilor omului, va ramane o mare luptatoare.

Stefan Gheorghiu 1879 – 1914

A fost unul din cei mai de seama conducatori ai muncitorimii din Romania in activitatea ei de organizare si lupta sociala.

S-a nascut in Ploiesti la 17 ianuarie 1879, in casa unui dulgher. Dupa ce a terminat scoala primara, neavand mijloace necesare sa mai invete, cu toate ca avea tragere de inima spre carte a invatat meseria tatalui sau, dulgheria. In aceeasi vreme continua sa invete singur, citind publicatiile socialiste ale vremii si formandu-si o cultura temeinica, politica si literara. inca de tanar, stefan Gheorghiu incepe munca lui de luminare a muncitorimii, de indrumare politica a maselor. Colinda tara pe jos, deseori descult, se hranea cu ceaiuri, poposea mai ales in porturi, unde a pus bazele organizatiilor muncitorilor din porturi cat si in alte centre mucnitoresti. Nici o piedica nu-l oprea sau descuraja, si pretutindeni rezultatele ostenelilor lui Stefan Gheorghiu se vedeau, pe urma lui ramaneau organizatii muncitoresti bine inchegate, care dupa plecarea lui continuau lupta pe calea aratata de el.

In timpul rascoalelor taranesti din 1907, I s-a inscenat un proces de “rebeliune, pentru ca indemnase pe soldati sa nu traga in taranii rasculati. Dupa ce iese din inchisoarea militara din Galati, unde fusese inchis 6 luni intr-o celula umeda, intunecoasa fiind nevoit sa stea si sa doarma pe cimentul gol, indurand un regim de distrugere fizica din partea organelor represive ale statului, Stefan Gheorghiu incepe sa scuipe sange. Totusi isi continua apostolatul. In timpul razboiului balcanic, scoate cu un grup de muncitori un manifest intitulat “Razboi razboiului”, pentru care este adus in fata Curtii Martiale.

Orator talentat, cuvantarile lui Stefan Gheorghiu convingeau si inflacarau pe cei ce-l ascultau. Articolele lui, pretuite si de criticul Dobrogeanu Gherea, contribuiau la educare apolitica a muncitorimii.

La 35 de ani, cu plamanii distrusi, urmare a tratamentelor inumane de degradare la care a fost supus din partea autoritatilor represive reactionare ale statului, Stefan Gheorghiu moare in sanatoriul Filaret. Ramasitele lui pamantesti au fost transportate la Ploiesti si inhumate in cimitirul saracilor, din aproprierea fabricilor. Cu el, clasa muncitoare romana a pierdut un fiu devotat, care si-a pus viata in slujba ridicarii poporului. Dupa instaurarea regimului democrat socialist stefan Gheorghiu a fost reinhumat la monumentul eroilor socialisti din Parcul Libertatii. Dupa lovitura de stat din 1989si instaurarea la putere a regimului criminal capitalist, mormintele de acolo au fost profanate de catre autoritati, iar corpul lui Stefan Gheorghiu a fost scos si dus in alt loc pe care nu-l cunoastem.

CONSTANTIN DAVID 1908 – 1941

Constantin David a fost unul dintre cei mai valorosi militanti socialisti din Romania.

Constantin David a fost urmarit de politia legionara inca de la instaurarea regimului criminal antonesciano-legionar, cu scopul de a descoperi prin el cadrele de baza ale partidului. Toate aceste incercari au esuat. Tanarul comunist poseda un inalt simt de raspundere , cunostea si folosea cu maiestrie regulile conspirativitatii. In preajma rebeliunii hotarasc sa-l arsteze cu orice pret, in speranta ca, supunandu-l torturilor, vor afla ce ii interesa, iar apoi sa-l omoare. Unul din asasinii luptatorului declara in fata organelor de ancheta:”In urma faptului ca, Constantin David… era cunoscut ca un fruntas al miscarii socialiste, banuindu-se ca ar avea legaturi cu membrii din conducerea partidului comunist, s-a trecut la arestarea lui”.

Arestarea a avut loc in noaptea de 20 – 21 ianuarie 1941, inaintea declansarii rebeliunii. In casa familiei David “au navalit trei huligani imbracati in camasi verzi, cu diagonala, paltoane si caciuli turtite intr-o parte… In maini aveau pistoale cu butoi si lanterne…” cerand lui David sa-I urmeze, acesta a refuzat categoric. Legionarii au cerut ajutoare. La scurt timp, o masina si o motocicleta cu atas au transportat la locuinta din strada Crasnaru nr. 38, astazi Constantin David, inca opt legionari, maestri in atrocitati si crime.  Printre ei figura si cel mai mare criminal de la Jilava, comisarul legionar Cretu Gh. Incercarea familiei de a-l apara a fost anihilata cu violenta caracteristica legionarilor. Mama luptatorului a fost crunt batuta si torturata. Doar legat si slabit de lovituri l-au putut scoate pe Constantin David din casa. La prefectura politiei legionare, Constantin David a fost supus unui interogatoriu bestial. Pana in zorii zilei urmatoare a fost batut si torturat in continuu si din cand in cand readus in simtiri pentru a divulga legaturile sale de partid, cadrele si organizatiile din capitala. Constantin David a refuzat si i-a sfidat cu demnitate pe criminali, refuzand sa-si tradeze partidul si tovarasii. In fata neputintei de a obtine ceea ce vroiau, legionarii au hotarat sa-l asasineze mai devreme decat intentionau la inceput.

“Datorita faptului ca David Constantin era cunoscut ca unul dintre fruntasii socialisti, care la cercetarea facuta (dupa arestare) nu a vrut sa spuna nimic din activitatea atat a lui, cat si a altor membrii comunisti cu care avea legaturi – spunea unul dintre criminali – s-a hotarat a fi asasinat, pentru ca, in acest fel, sa piara unul dintre fruntasii comunisti.” Asasinatul a fost comis de catre comisarii legionari criminali Gherman Horia, Bebe Toma, Pazitoru Gheorghe, Tanasescu ion si Oprea Ionita. De la prefectura politiei capitalei a pornit in zori o masina in care, legat, se afla C. David impreuna cu cei 5 asasini. Ea s-a indreptat spre comuna Pantelimon. Asasinii hotarasera ca, in momentul cand vor ajunge intr-un loc potrivit, sa fie simulata o pana de motor si acolo sa-l omoare pe tanar. in varsta de 33 de ani. Pe drum, David a fost supus torturilor in continuu, pentru a I se smulge vreo marturisire.. Darzenia, barbatia, eroismul lui david, refuzul sau de a vorbi, desi stia ca este ultimul drum al vietii sale, i-au infuriat la maximum pe asasini.

Descrierea crimei facuta de unul dintre autori, este tipica pentru metodele, mentalitatea conceptiilor conduceriii statului de atunci si a legionarilor: “Dupa rafuiala din oras, spre comuna Pantelimon, eu(Oprea Ionita) conform intelegerii cu Tanasescu Ion, in dreptul unui loc viran, la iesirea din comuna Pantelimon am simulat o pana de motor, oprind masina…dupa care ne-am coborat cu totii jos din masina impreuna cu David Constantin, care a fost luat de bratul drept de catre tanasescuIon, urmati de mine, Horia Gherman, Pazitoru Gheorghe si Bebe Toma, departandu-ne astfel de masina 15-20 de metri in camp unde am format un semicerc in jurul lui david Constantin, avand pistoalele scoase si indreptate asupra lui. Aici, David Constantin a fost intrebat din nou de catre Tanasescu Ion despre activitatea sa, cat si despre membrii organizatiei comuniste si, deoarece nici de aceasta data nu a raspuns nimic, Tanasescu l-a apucat de bratul drept, descarcandu-I in tampla cateva focuri de pistol, corpul lui David Constantin prabusindu-se la pamant, am tras si eu cateva focuri de pistol in corpul lui, dupa care… ne-am intors la masina, plecand spre prefectura, iar in drum ne-am oprit la un restaurant, unde am mancat si baut”.

Asa a fost curmata viata unuia dintre activistii socialisti de seama – CONSTANTIN DAVID – , militant de frunte al clasei muncitoare, al poporului roman, erou al luptei impotriva fascismului.

La trei saptamani de la asasinat, muncitori ceferisti din capitala, gasind la locul crimei corpul mutilat al luptatorului, l-au ridicat si condus pe ultimul drum.

OCSKO TEREZA 1917 – 1940

Cazul uciderii luptatoarei socialiste Ocsko Tereza, demonstreaza ferocitatea cu care mizeriile numite LEGIONARI au suprimat pe unii dintre cei mai buni luptatori ai poporului.

Ocsko Tereza, nascuta in 1917, in familia numeroasa a unui taran din comuna Dragsina, judetul Timis, era muncitoare la fabrica de ciorapi Standard din Timisoara. In 1933 ea intrase in randurile Uniunii Tineretului Comunist, iar in 1936 devenise membra a Prtidului Comunist. Dovedind calitati politice, etice, morale, Ocsko Tereza a fost aleasa in 1937 membra a Comitetului judetean al partidului comunist. Timisoara, iar in 1938, dupa o rodnica activitate ilegala, devine membra a Comitetului regional al partidului comunist Banat. In timpul liber, tanara membra de partid colinda centrele muncitoresti Resita., Arad, etc., raspandind in mase chemarile socialistilor pentru crearea unui puternic front popular de lupta impotriva hitlerismului si fascismului, pentru apararea independentei si integritatii tarii. Pretutindeni, darzenia ei antifascista si lupta impotriva capitalistilor care dusesera tara in foamete si razboi, starneau admiratie si pretuire. Dupa impunerea odiosului dictat de la Viena, ea a chemat oamenii muncii sa se ridice cu fermitate in apararea independentei nationale contra dictaturii militare fasciste.

In octombrie 1940, Ocsko Tereza primeste misiunea sa plece la Arad pentru a ajuta la organizarea activitatii de partid. Casa conspirativa unde fusese stabilit sa gaseasca legatura prin care urma sa-i intalneasca pe membrii organizatiei locale de partid era tocmai cercetata de catre politisti. Nemaiputand sa-i evite Ocsko Tereza a fost arestata,”impreuna cu surorile Csibi – Ileana si Agneta”*. Dupa cateva zile de arest in beciurile chesturii de politie din Arad, Tereza a fost scoasa din celula sa si dusa intr-o camera de ancheta. In fata ei se aflau Preda Corneliu, chestorul politiei, Radasan Nicolae si Tarau ion. Toti trei, legionari inveterati, cu salbatice resentimente fata de comunisti. Arestatei I s-au cerut informatii despre activitatea revolutionara a socialistilor din localitate. Refuzand sa vorbeasca, legionarii s-au repezit ca turbatii asupra ei, lovind-o cu cruzime, “cu palmele si cu pumnii peste fata”*. Zadarnic insa. Victima ii privea darza si neinduplecata, iar criminalii au continuat cu maltratarea. Dar nici un cuvant nu a fost rostit de tanara, in varsta de numai 23 de ani. Teroristii nu-si puteau explica de unde atata tarie. Inebunit de furie legionarul Preda Corneliu”se repede la Ocsko Tereza, rupandu-I hainele si lenjeria”* de pe ea. Apoi au continuat maltratarea batand-o cu bastoanele de cauciuc peste corpul gol. Victima este intinsa cu fata in jos pe masa. “Legionarii ii aplica lovituri puternice pe tot corpul, incepand de la talpile picioarelor pana la cap”*. Cand Preda Corneliu obosea, preia bastonul legionarul tarau ion, apoi Radasan Nicolae si schingiuirea continua cu aceeasi salbaticie. Ocsko tereza n-a scos nici un cuvant, dar in urma batailorsi torturilor groaznice a murit in mainile asasinilor.

Pentru a sterge urmele crimei, asasinii legionari au scos din localul chesturii de politie cadavrul victimei si, cu ajutorul primarului legionar Montea Emil, au transportat-o la locuinta lui Preda Corneliu “unde este ingropata in gradina si acoperita cu frunze”*. Dar bestialitatea criminalilor nu s-a oprit aici. La miezul noptii urmatoare, asasinii legionari au dezgropat corpul tinerei, “il invelesc intr-un sac si-l leaga cu o sfoara groasa. Astfel impachetat, corpul victimei este dus la Mures si aruncat in apa, dupa ce, in prealabil, I s-a legat o greutate de fier in scopul de a se scufunda mai bine.”* In felul acesta cadea jertfa terorii sangeroase a Garzii de fier inca o victima. Neinfricata luptatoare Ocsko Tereza.

Nu o vom uita niciodata pe  luptatoare Ocsko Tereza ce a cazut victima criminalilor, in lupta pentru popor, pentru dreptate si libertate. Faptele ei de vitejie vor ramane la loc de cinste in istorie si ne vor lumina calea in lupta noastra pentru adevarata libertate, Lupta de Clasa!

*Extrase din arhiva I.S.I.S.P., fond nrV, dosar nr. 224

I.C. Frimu 1871 – 1919

S-a nascut la 4 octombrie 1871 in casa unui plugar sarac din comuna Barzesti – Vaslui. Dupa ce termina scoala primara din sat, invata tamplaria la Vaslui, apoi se stabileste definitiv la Bucuresti ca lucrator la o fabrica de mobila.

In 1892 il gasim colaborand la “Munca” ziarul cercurilor muncitoresti din Bucuresti, cu articole prin care indemna pe muncitori la organizare. In anul urmator, cand cercurile muncitoresti din orasele mai mari se incheaga intr-un singur partid muncitoresc, Frimu isi continua activitatea in cadrele lui. In 1889 cand intelectualii socialisti – asa zisii “generosi”- trec in partidul liberal, Frimu ramane credinciuos clasei muncitoare si ideilor sale si continua lupta pana in 1905. Cand miscarea muncitoreasca se reorganizeaza, el este printre primii care pun bazele organizatiilor sindicale la noi in tara.

Pana la sfarsitul vietii lui, Frimu a stat neclintit in randul fruntasilor clasei muncitoare si poporului, infruntand deseori teroarea autoritatilor. La 13 decembrie 1918, cand muncitorimea din Bucuresti a manifestat pentru libertati si pentru un trai mai bun, guvernul antidemocrat din acele vremuri aresteaza sute de muncitori laolalta cu conducatorul lor.

Printre acestia se afla si Frimu. Incarcerat la vacaresti, din cauza maltratarilor suferute si a tifosului exantematic ce-l contractase, se stinge din viata dupa doua luni de chinuri, la spitalul Colentina, in ziua de 6 februarie 1919, in varsta de 47 de ani.


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi