Archive for the 'RELIGIE' Category

After the rapture

Averea Bisericii

Lumina “sfanta de la Ierusalim o mare inselatorie

In fiecare an, de Pastele ortodox,  mii de religiosi se duc la Ierusalim In Biserica Sfantului Mormant in ziua dinaintea Pastelui  sa participle la slujba de vecernie. In cadrul acestei ceremonii, Patriarhul grec al Ierusalimului alaturi de un sobor de ierarhi si preoti inconjoara  “Sfantul” Mormant.

Dupa aceasta ceremonie, Patriarhul intra in Mormant cu 33 de lumanari, unde se spune ca  LUMINA “SFANTA “ COBOARA SI LE APRINDE, apoi Patriarhul iese din mormant si imparte lumina oamenilor. Credinciosii numesc acest fenomen “minunea” Sfintei Lumini, si multi oameni religiosi din lumea intreaga cred ca acest lucru este intr-adevar o minune, lumina coborand de la Dumnezeu.

In Romania, crestinii spun ca aceasta lumina coboara numai la ortodocsi pentru ca numai ei sunt credinciosi adevarati, mai speciali (vezi exemplu titlul:Lumina Sfanta a coborat din nou la Mormantul Sfant – Ierusalim 2011. SFANTA LUMINA COBOARA DOAR LA ORTODOCSI). Ei mai spun ca este cel mai vechi miracol atestat anual, pe care nu-l poate nega nimeni.

Inca de la inceput, multi oameni au inceput sa nu mai creada in acest fenomen si sa-si puna intrebari daca nu cumva este o inselatorie. Acest lucru era tolerat deoarece religiosii calatoreau special pentru a vedea cu ochii lor acest fenomen, iar in urma acestor vizite aduceau venituri mari.

Dupa ce Ierusalimul a fost cucerit de cruciati iar preotimea ortodoxa a fost alungata, oamenii au descoperit ca MINUNEA A INCETAT SA SE MAI PRODUCA. Mai tarziu, din cauza ca nimeni nu mai calatorea sa viziteze acel loc si sa vada “minunea”, lipsa credinciosilor a adus si lipsa banilor. Atunci regele Baudouin a hotarat sa le permita preotilor ortodocsi sa se intoarca inapoi sis a faca din nou “minunea”. Aceasta intamplare a dovedit multora ca in realitate “lumina sfanta” era doar o inselatorie pentru a mentine credinta si a castiga bani de pe urma credinciosilor veniti la Biserica Sfantului Mormant.

Acest fenomen este descris de multi oameni importanti. Printre ei se numara si celebrul istoric Edward Gibbon care, în opera sa de căpătâi, Istoria declinului şi prăbuşirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788 scrie: „Musulmanii zâmbeau cu condescenţă la menţiunea flacării miraculoase ce se aprindea în ajunul Paştelui. Această fraudă pioasă, concepută în secolul al IX-lea, era apreciată de cruciaţii latini şi este repetată anual de către preoţimea sectelor greceşti, armene şi copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu şi pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranţa asupra acestui fenomen a fost sporită şi de interes, veniturile prinţului şi ale emirului crescând în fiecare an datorită miilor de străini ce veneau să observe fenomenul”.

O altă dovada sunt scrierile arhimandritului rus Porfirie. Acesta, în secolul al XVII-lea a fost trimis la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Rusă pentru a fonda misiunea rusească. În jurnalul sau, acesta menţionează că preoţimea din Ierusalim ştia că «miracolul» este de fapt o fraudă.Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, după cum crede toată lumea, focul sfânt coboară, a văzut oripilat că focul este aprins de la o simplă lampă de icoană care nu se stinge niciodată, şi astfel focul sfânt nu este o minune. El însuşi mi-a spus despre asta azi„.

O alta dovada este cartea Victoriei Clark. Victoria Clark a fost  corespondenta pentru România a publicaţiei britanice The Observer care în anii ’90, a scris o carte dedicată miracolului de la Ierusalim, intitulată Holy Fire: The Battle for Christ’s Tomb. Victoria Clark relatează că în secolul al XIX-lea, clerul ortodox din Ierusalim a dorit să prezinte publicului larg miracolul ca fiind mai degrabă simbolic, însă pierderile financiare şi spirituale au fost considerate prea mari, aşa că ideea a fost abandonată. Nici incidentul grav din 1834, când sute de pelerini au murit călcaţi în picioare de mulţimea strânsă lângă micuţa biserică, nu a schimbat hotărârea clerului.

În 2001, un făclier armean care a luat de multe ori parte la ceremonia de la Ierusalim a dezvăluit pentru The Telegraph secretul Luminii Sfinte. „Nu este niciun miracol. Preoţii greci aduc o lampă – ce a fost folosită în acest scop de 1500 de ani – pentru a aprinde Lumina Sfântă. Pentru pelerinii credincioşi, ce vin din ţări îndepărtate, este un foc din rai, un adevărat miracol. Dar nu şi pentru noi„, a mărturisit el.

Lumina “sfanta” este intr-adevar o INSELATORIE!

Patriarhul dorind sa aiba credibilitate si mai mare,  vrea sa arate multimii ca nu poate pătrunde cu surse de foc ascunse  în biserică, astfel acesta se lasa  controlat de autorităţile israeliene la intrare. Bineinteles acestia nu il controleaza la piele, astfel chiar daca nu ar exista trucul cu fosforul, acel control nu dovedeste nimic. Oamenii de stiinta au explicat  că secretul Luminii Sfinte este ascuns în lumânările pe care patriarhul le ia cu el în Biserică si care sunt impregnate cu fosfor alb. Asadar nu este nevoie de nici o sursă de foc pentru a le aprinde, deoarece fosforul, în contact cu aerul umed,  ia foc .

Aceasta inselatorie, a fost dovedita in direct la televizor, acum cativa ani de un cercetator grec care a studiat acest fenoment de mai multi ani. Acesta a inmuiat fitilul unor lumanari in fosfor iar pentru a intarzia aprinderea acestora, au fost inmuiate apoi intr-un solvent organic, urmand ca fosforul sa ia contact cu aerul si sa se aprinda abia dupa ce acesta se evapora.

Daca oricine inmoaie fitilul unei lumanari in fosfor, va observa ca la contactul cu aerul aceasta se va aprinde singura.

Calitatile fosforului erau cunoscute in acele vremuri inca din antichitate, acesta fiind folosit de magicieni.

Urmariti videoclipul de mai jos pentru a va convinge cum preotii si slujitorii lor pacalesc milioane de religiosi din lumea intreaga cu acest truc.(pentru cine nu stie limba sa sara la minutul 4:00)

Si in Romania, Patriarhia alaturi de preotii din tara, pentru a insela milioane de oameni, a incetini procesul de disparitie a religiei si pentru a arata o “dovada” falsa celor care nu cred, trimite o delegatie la Ierusalim. Se spune ca aceasta delegatie aduce lumina “sfanta” exact de la mormant iar imediat ce avionul aterizeaza in aeroport alti reprezentanti ai bisericilor din tara ia lumina si o duc la bisericile din orasele lor pentru a o imparti credinciosilor. Oamenii rationali, care cred stiinta si au nevoie de dovezi solide pentru a crede ceva, isi dau imediat seama ca aceste lucruri sunt niste inselatorii mizerabile. Este imposibil ca biserica si preotii sa fie atat de bine organizati, chiar mai bine decat armata, sa aduca aceasta lumina in toate orasele si satele din tara.

Pana acum, orice “ minune” prezentata de Biserica s-a dovedit a fi o inselatorie grosolana, doar pentru a infrana procesul de disparitie al religiei, pentru a a atrage cat mai multi oameni de partea religiei si bisericii, pentru ca numai asa biserica poate castiga bani, prosti oamenii, si ajuta hotii sa ajunga la conducerea tarii.

Noi ceilalti, care credem ca miracolele asupra sanatatii le fac doar medicii datorita stintei si nimic altceva, ca ne putem vindeca sau ameliora durerile cu ajutorul medicamentelor care exista datorita stiintei, ca putem merge cu avionul pana in Ierusalim tot datorita stiintei, ca datorita stiintei viata noastra a fost usurata datorita utilajelor si aparaturii electrocasnice la care stramosii nostrii nici nu visau, stim ca orice dovada care vine din partea bisericii este un lucru fals cu scopul de a impiedica progresul si a tine oamenii departe de cultura si civilizatie.

Pe langa noi, de stiinta se mai bucura si religiosii care folosesc internetul (culmea declarat de ei instrumentul diavolului, folosit pentru a control, plini de ispite porno), iar atunci cand sunt in suferinta apeleaza la medici care le pot salva viata tot datorita stiintei si folosesc aparatura electrocasnica si electronica datorita stiintei. Iar daca exista vreun Dumnezeu, atunci nici un preot sau credincios nu mai calca in spital nu mai inghitea vreo pastila si NU MAI APELA LA STIINTA.

Einstein: Dumnezeu este expresia si produsul slabiciunii umane

Teoria conform careia Albert Einstein credea in existenta unui creator a fost contrazisa chiar de Einstein insusi prin intermediul unei scrisori redactate de acesta in ultimul an de viata, unde descrie religiile ca fiind “legende primitive, copilaresti”.

Opiniile lui Einstein despre religie au fost indelung dezbatute, multi agatandu-se de fraze ale acestuia precum “El (Dumnezeu, n.r.) nu da cu zarul” ca dovada ca el credea in existenta unui creator.
Insa o scrisoare care nu a mai fost pana in prezent data publicitatii, un raspuns adresat de Einstein filozofului Eric Gutkind, arata ca savantul nu credea deloc in existenta lui Dumnezeu spre sfarsitul vietii.

In scrisoare, datata 3 ianuarie 1954, savantul scria: “Cuvantul «dumnezeu» nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti”. “Niciun fel de interpretare, indiferent cat de subtila, nu-mi poate schimba opinia”, adauga acesta.

Sursa: http://www.descopera.ro/dnews/2633561-einstein-dumnezeu-este-expresia-si-produsul-slabiciunii-umane

Top 10 – atrocitati savarsite in numele religiei

Oameni diferiti, care au trait in perioade indepartate atat din punct de vedere istoric, cat si geografic, oameni care s-au inchinat la Dumnezei diferiti, si-au ucis cu violenta si sadism semenii, ascunzandu-se in umbra protectoare a religiei pe care au imbratisat-o. O intrebare se impune: sunt religiile mapamondului doctrine care instiga la violenta sau sunt simple instrumente prin intermediul carora oamenii isi satisfac placerea de a ucide, cu scuza ca servesc unui scop nobil?

10. Budistii din Burma 

In anul 1850, calugarii budistii din Burma inca mai practicau ritualurile in care se performau sacrificii umane. Odata cu mutarea capitalei la Mandalay, 56 de oameni considerati a fi “fara pata” au fost sacrificati si ingropati sub zidurile orasului pentru a deveni protectorii noii asezari. La putin timp, doua dintre morminte au fost gasite goale, ceea ce i-a facut pe astrologii regali sa dea un verdict radical: 500 de oameni trebuie ucisi si ingropati sub ziduri, altfel capitala va fi evacuata. Pana la interventia guvernatorilor britanici care a pus capat sacrificiilor, 100 de persoane fusesera ucise deja.

9. Masacrul de la muntele Meadows 

Odata cu declansarea razboiului din Utah, mormonii de pe intreg teritoriul s-au adunat in scurt timp, pentru a lupta impotriva armatei Statelor Unite, despre care banuiau ca urmareste eradicarea populatiei mormone. Pe fondul acestor tensiuni, au aparut zvonurile conform carora in trenul Fancher-Baker, care transporta emigranti din Arkansas catre California, se aflau inamici care participasera la persecutarea mai multor mormoni. Episodul, ramas in istorie drept “masacrul de la muntele Meadows”, s-a finalizat cu executarea unui numar mare de emigranti, pe 11 septembrie 1857. Mormonii au atacat trenul cu ajutorul indienilor din tribul Paiute. Doi dintre cei care aveau roluri importante in organizarea militara locala, Isaac C. Haight si John D. Lee au orchestrat acest atac, deghizandu-si oamenii astfel incat sa para un atac al nativilor americani. Dupa asediu, mormonii au reusit sa convinga emigrantii sa se predea. Nedorind sa lase martori ai implicarii lor in acest atac, 120 de oameni, barbati, femei si copii au fost executati. Dintre cei din urma, doar 17 au fost crutati. Abia 20 de ani mai tarziu, pe 23 martie 1877, unul dintre cei doi conducatori, John D.Lee, avea sa fie condamnat si executat chiar la locul masacrului.

8. Vanatoarea de vrajitoare 

Odata cu sosirea lor in Massachusetts, in jurul anului 1600, puritanii au creat o politie religioasa care urmarea si pedepsea orice devianta doctrinala. “Pacatosii” erau biciuiti, pusi la stalpul infamiei, spanzurati, li se taiau urechile sau li se gaureau limbile cu un fier incins. De cealalta parte se aflau adeptii formatiunii religioase Quaker, unii dintre cei mai mari inamici ai puritanilor, a caror religie era considerata o blasfemie. Practicantii Quaker prinsi erau spanzurati. In 1690, teama fata de magie si de efectele acesteia i-a facut pe puritani sa condamne la moarte 20 de vrajitoare si sa arunce in inchisoare alte 150 de persoane banuite de vrajitorie. In intreaga perioada a persecutiilor, care a durat din 1484 pana in 1750, mii de oameni au fost arsi pe rug sau spanzurati. Conform statisticilor oficiale, 80% dintre victime erau femei.

7. Crimele sectei Thugee 

Pentru a potoli setea de sange a nemiloasei zeite Kali, practicantii sectei Thugee din India au dezvoltat inca din anul 1500 o practica religioasa prin care oamenii erau jertifi pe altarul acesteia. Cele mai multe victime erau ucise prin strangulare in timpul ritualurilor. Se aproximeaza ca 2 milioane de oameni i-au cazut victime de-a lungul timpului. Numai in anul 1800 au fost curmate circa 20 000 de vieti, pana cand interventia autoritatilor britanice a pus capat acestor practici. Numarul victimelor s-a diminuat, desi in 1840 un membru Thugee era judecat pentru uciderea a 931 de oameni. In prezent, anumiti preoti hindusi inca mai practica acest ritual, insa locul oamenilor pe altarul jertfei a fost luat de capre.

6. Persecutiile romane 

Una dintre primele persecutii impotriva crestinilor s-a petrecut in anul 64 d. Cr., din ordinul imparatului Nero. Este acelasi an in care Roma era cuprinsa de unul dintre cele mai mari incendii din istorie. Pentru ca foarte multe zvonuri il inculpau pe insusi Nero de producerea catastrofei, acesta a ordonat ca toti crestinii sa fie arestati si ucisi sub invinuirea de a fi starnit devastatorul incendiu. Multi dintre acestia au fost sfasiati de salbaticiuni in timpul sangeroaselor spectacole romane sau au fost arsi de vii. In urmatorii ani, actiunile indreptate impotriva crestinilor au continuat, ajungand la apogeu in timpul a ceea ce s-a numit “Marea persecutie”. Aceasta a inceput cu o serie de patru edicte care interzicea practicile religioase crestine si mergeau pana la executia in masa a practicantilor. Persecutiile au incetat odata cu urcarea pe tron a imparatului Constantin I in anul 306, cel care avea sa legalizeze crestinismul sapte ani mai tarziu, in 313.

5. Cruciadele 

Definite drept conflicte militare cu un caracter religios, cruciadele medievale au fost purtate atat impotriva dusmanilor externi cat si a celor interni. Nu numai musulmanii sau slavii pagani au fost vizati, dar si crestinii greci ortodocsi, catarii, husitii sau oricine dobandea “statutul” de inamic al papilor. Scopul initial al cruciadelor era recuperarea Pamantului Sfant de la musulmani si impiedicarea expansiunii turcesti. Cruciadele erau purtate impotriva paganilor, ereticilor sau a celor care erau excomunicati din motive religioase, economice sau politice. In scurt timp insa, acestea au inceput sa serveasca si altor scopuri, cu precadere politice. Organizarea unei cruciade insemna mobilizarea unor forte militare imense, iar luptele presupuneau o violenta iesita din comun, avand ca rezultat un numar impresionant de victime. Ideea unui razboi religios care serveste unei cauze nobile a infierbantat mintile laicilor, asa se face ca spre sfarsitul secolului XI, oamenii din popor se angajau in aceste batalii, devenind dupa depunerea unui juramant “soldatii bisericii”. Se pare ca pana in 1291, numarul victimelor ajunsese la 20 milioane, dar aceasta este numai o cifra aproximativa, in lipsa unor evidente exacte. Este foarte probabil ca cifra sa fi fost mult mai mare, augmentata de numeroasele cruciade petrecute de-a lungul unei perioade lungi de timp.

4. Jihadul islamic 

Semnificatiile “razboiului sfant” au nascut de-a lungul timpului o multime de controverse. Unii musulmani inteleg prin jihad utilizarea tuturor resurselor pentru a urma doctrina islamica si pentru a-l multumi pe Alah. Este un proces continuu, prin care acestia invata sa-si controleze propriile dorinte si sa lupte impotriva gandurilor rele. Pentru acestia, jihadul se afla inauntrul fiintei si se materializeaza prin aducerea dreptatii si inlaturarea raului din societate. Aceste precepte au cunoscut in scurt timp o extensie, care s-a materializat impotriva necredinciosilor.
Insa un anumit pasaj din Coran, Sura 25, versetul 52 a nascut foarte multe dezbateri in lumea islamica. Multi l-au folosit in trecut si il folosesc si in prezent drept scuza pentru a comite crime ascunse in spatele unei doctrine religioase: “ Nu cedati in fata necredinciosilor, ci luptati cu indarjire impotriva lor”.
Razboiul sfant, mentionat in Coran, a facut numeroase victime timp de 12 secole. Se pare ca in decursul istoriei, numarul victimelor ucise in numele Islamului numara aproximativ 200 milioane. In primii ani, armatele musulmane se raspandeau rapid: din estul Indiei pana in vestul Marocului. La scurt timp, diverse formatiuni religioase si-au adus acuze reciproce, declarand jihadul una impotriva celeilalte: Kharijis s-au luptat cu Sunni, Azariqis au declarat moarte tuturor pacatosilor si familiilor lor. In 1850 un mistic sudanez, Umar al-Hajj, a initiat un jihad in scopul de a converti triburile africane pagane.

3. Jertfele aztece 

Aztecii au inceput elaborarea teocratiei in jurul anului 1300, marcand era de aur a sacrificului uman. Aproximativ 20 000 de oameni au fost jertfiti zeilor, in mod special zeului soare, caruia trebuia sa i se asigure ratia zilnica de sange. In cadrul ritualurilor, inima victimelor era scoasa, iar corpurile erau mancate. Alte victime erau inecate, decapitate, arse sau aruncate de la inaltime. Intr-un ritual dedicat zeului ploii, copii care obisnuiau sa planga des erau omorati incet pentru ca lacrimile lor sa aduca ploaia. Pentru a o multumi pe zeita porumbului, o fecioara trebuia sa danseze timp de 24 de ore, dupa care era ucisa, iar pielea ii era jupuita. O insemnare mentioneaza ca la incoronarea regelui Ahuitzotl, 80 000 de prizonieri au fost macelariti intru satisfacerea zeilor.

2. Inchizitia 

Primele miscari ale inchizitiei au fost provocate de atitudinea maselor fata de crestinism, in mod particular de cea a catarilor si a valdensienilor. Tortura a inceput sa fie folosita dupa anul 1252. Cel care a autorizat uzul torturii a fost papa Inocent al IV-lea, printr-un edict papal cunoscut sub numele de Ad exstirpanda. Insa decretul interzicea varsarea de sange, mutilarea sau moartea. Una dintre metodele des folosite era “strappado”, care presupunea legarea mainilor acuzatului la spate si suspendarea acestuia in aer, pana la fracturarea bratelor. Metoda a cunoscut si “imbunatatiri”: in unele cazuri, se adaugau greutati la picioare, ceea ce ducea implicit, la dislocarea lor. Insa lucrurile nu s-au oprit aici. In 1568, Tribunalul Inchizitiei Spaniole a ordonat exterminarea a 3 milioane de oameni de pe actualul teritoriu al Olandei, atunci domeniu spaniol, sub acuza de rebeliune. Un alt exemplu de fervoare religioasa este celebrul inchizitor spaniol Torquemada, care avea pe constiinta cel putin 10 220 de suflete.

1. Masacrul hindusilor 

Cucerirea Indiei de catre mahomedani a fost descrisa de catre istoricul W.Durant, drept cel mai sangeros episod din istorie. In anumite parti ale Europei si ale Asiei, natiunile cucerite optau pentru convertirea la Islam in locul mortii sigure care ii astepta. In India lucrurile nu au stat asa cum si-ar fi dorit cuceritorii musulmani, datorita religiei hindu, care isi ocupase locul in viata si in cultura oamenilor cu mai bine de 4000 de ani in urma. Pusi in fata unei rezistente iesite din comun, cuceritorii musulmani nu au ezitat sa incendieze orase intregi si sa masacreze intreaga populatie a acestora. Fiecare astfel de campanie sporea numarul victimelor cu cateva mii de suflete si tot pe atatea erau aruncate in ghearele sclaviei. Fiecare invadator isi putea construi la propriu un deal din craniile adeptilor hindusi. Cucerirea Afganistanului in anul 1000 a avut ca rezultat anihiliarea intregii populatii hinduse de pe acest teritoriu. Sultanii Bahmani din centrul Indiei isi facusera o regula din a omori 100 000 de hindusi pe an. In anul 1399, Teimur a ucis 100 000 de oameni intr-o singura zi si mult mai multi cu alte ocazii. Conform calculelor profesorului Koenraad Elst, numarul populatiei hinduse a scazut din anul 1000 pana in anul 1525 cu 80 milioane.

Sursa: http://www.descopera.ro/cultura/2562086-top-10-atrocitati-savarsite-in-numele-religiei

3 mituri despre Paşte deconspirate de ştiinţă

Deși Biblia ne îndeamnă să credem și să nu cercetăm, oamenii de știință nu s-au putut abține, iar unele din descoperirile lor contrazic faptele din Biblie.

A putut Iisus să-și ducă singur crucea pana pe dealul Golgota? A înviat El cu adevărat? Sunt numai câteva din întrebările la care ar vrea să răspundă istoricii, iar până acum răspunsurile lor nu prea sunt pe placul credincioșilor.

Oamenii de știință sunt convinși că Iisus a existat cu adevărat, dar nu cred că el a făcut minuni și nici că a înviat – mare parte din Biblie este formată din legende.

Iisus nu-și putea duce crucea

Aflăm încă din clasele primare că Iisus și-a dus singur – sau cu ajutorul unui bărbat – crucea până pe Golgota și toate filmele despre viața Mântuitorului folosesc această imagine impresionantă. Ba chiar expresia „a-și duce crucea” a intrat în limbajul nostru curent.
De fapt, experimentele arată că lucrurile n-au stat chiar așa. Într-adevăr, crucificarea era adesea folosită de romani ca pedeapsă, încă din secolul VI î. Chr., însă condamnații nu își puteau duce singuri crucea făcută din trunchiuri de copac, care cântărea aproape 150 de kilograme.
În cadrul unui experiment s-a construit o cruce asemănătoare cu cele folosite de romani pentru tortură, iar un bărbat puternic a încercat s-o poarte pe umeri. Așa cum era de așteptat, el nici nu a reușit s-o urnească din loc.

Iisus a înviat cu adevărat?

Învierea lui Iisus este unul din pilonii creștinismului, dar a fost reală? Conform istoricilor, această înviere nu a fost decât o legendă răspândită de apropiații lui Iisus pentru a convinge lumea că el era cu adevărat fiul lui Dumnezeu.

Această teorie aproape că a fost dovedită în momentul când s-a descoperit mormântul lui Iisus, cu osemintele lui
înăuntru. Mormântul, aflat la câțiva kilometri de orașul vechi al Ierusalimului, conținea 10 recipiente cu oseminte inscripționate cu numele decedatului. Conform traducerilor, în mormântul comun se aflau, printre alții, „Maria”, „Iosif” și „Iisus, fiul lui Iosif”. Deși recunosc că aceste nume erau frecvent folosite pe vremea lui Iisus, istoricii sunt aproape siguri că oasele găsite îi aparțin chiar Lui.

Iuda a fost singurul care l-a înțeles pe Iisus

Un document ce conține Evanghelia după Iuda susține că cel pe care creștinismul îl consideră un trădător, a fost de fapt singurul care l-a înțeles pe Iisus singurul care și-a dat seama că el trebuie să se jertfească.

Se vorbește despre o înțelegere între Iisus și Iuda, conform căreia cel din urmă trebuia să-l vândă soldaților romani.
Evanghelia după Iuda este una din multele evanghelii pe care Biserica nu le recunoaște.

Ce sarbatorim de Paste?

Mai mereu auzim pe la televizor ca poporul roman este un ” popor crestin”, ca romanii sunt cei mai credinciosi. Stim ca religia prinde in zonele si cercurile cu oameni ce au o educatie slaba, irationali, saraci care cred ca nu mai exista nici o solutie pentru bunastarea si fericirea lor decat rugaciunea la ceva imaginar.  Multi ne sfatuiesc sa  mergem la sate sa vedm acolo credinciosi adevarati, sa mergem in vacanta sa sarbatorim un Paste sau Craciun adevarat.

Dar, inainte sa credem tot ce auzim, sa urmarim mai jos cine sunt acesti credinciosi adevarati, acel procent de „80%” , majoritate considerata crestina si ce stiu acesti indivizi despre religia in care ei cred.

Ce sarbatorim de Paste?

Diferenta dintre Paste si Craciun 1

Diferenta dintre Paste si Craciun 2


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi