Posts Tagged 'antifascism'

Personalitati din istoria luptei antifasciste – Prof. Petre Andrei

Nascut la Braila, Petre Andrei a fost inca din tinerete un adversar ireductibil al tuturor formelor de opresiune, demagogie, misticism, practicate de cei care promovau politica batei si pistolului in locul ratiunii. Inca in 1927 el publica in revista “Viata Romaneasca un exceptional studiu in care combate ideologia obscurantista, fascista a lui Mussolini. El cheama tinerii, in randurile carora fascismul incepuse sa se propage, sa se trezeasca la realitate si sa se opuna politicii demente, mussoliniene. In alegerile partiale din Mehedinti si Hunedoara, din 1936, el a cutreierat zeci de localitati ducand o adevarata batalie impotriva fortelor extremiste de dreapta, a apologetilor si slugilor Berlinului hitlerist.

Activitatea lui a starnit ura legionarilor care la 4 octombrie 1940 au navalit inarmati in casa lui ca sa-l ridice. In timp ce-I perchezitionau biroul, Andrei a intrat in baie, unde a inghitit o fiola cu cianura care i-a curmat viata. A evitat astfel un destin care a fost sortit altor oameni mari ai tarii, precum Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Victor Iamandi si multi altii. Petre Andrei a trait numai 49 de ani.

A. Bejan

Tribuna Antifascista

Sa refuzam fascismul!

“La Reveil des combatants”, organul de presa al Asociatiei Republicane a Fostilor Combatanti si Victime ale Razboiului (ARAC), organizatia antifascistilor francezi, publica sub semnatura presedintelui sau, Georges Doussin, un important articol in cadrul unei pagini intitulata “Sa refuzam fascismul”. Materialul “Terorism privat (de grup) sau terrorism de stat – sa oprim violenta!” – se constituie intr-un virulent rechizitoriu impotriva neo-fascismului si terorismului. Redam, in randurile de mai jos, cateva pasaje ale acestui interesant articol, care este, totodata, punctual de vedere al antifascistilor francezi.

“ Unde se afla radacinile razboaielor declansate in ultimii 10 ani, pentru a nu merge mai departe?” – se intreaba autorul articolului. Iata si cateva raspunsuri…

“Sadam Hussein a devenit dusmanul nr.1 al SUA in momentul cand a invadat o “tara a petrolului” (Kuweit-ul). Era aliatul SUA in timpul razboiului impotriva Iranului sau cand folosea armele chimice in actiunile de reprimare a poporului martir Kurd. Ben Laden beneficia, la randul sau, de armament si consilieri americani pe cand combatea pe sovietici in Afganistan. Cine au fost profesorii lui Ben Laden la scoala mondiala a terorismului? Aceiasi care au semanat teroarea in Indonezia, in Cipru, in Iran, in Africa de Sud sau in Bangladesh in America Latina. Aceiasi complici la asasinarea lui Salvador Allende, in Chile, aceiasi care au ucis 200.000 de indieni in Guatemala, aceiasi care au omorat si omoara sute si mii de irakieni, aceiasi care au declansat razboiul ucigator din Iugoslavia…” Si ne spune autorul mai departe: “Totul se incadreaza in logica violentei, a luptei permanente pentru dominatia celor puternici asupra celor mai slabi, in logica de a fura bogatiile acestei lumi spre a umple seifurile seniorilor ce detin puterea armelor si aurul lumii.”

“Astazi, ca si ieri, nicicand, razboaiele n-au fost si nu sunt “umanitare”, religioase, ideologice; ele sunt mereu “preistorice”. Orice alte explicatii nu sunt decat ipocrizie, praf in ochii celor mai saraci cu duhul…”

“Cand aud pe unii oameni, ce se vor cumsecade, justificand razboiul din Afganistan ca fiind un “razboi impotriva terorismului” raman interzis fata de atata naivitate, cum sa combati terorismul prin alt terorism care provoaca mai multe victim?… Sa nu ne lasam inselati. Pentru a combate terorismul, fie el de stat sau privat, pentru a combate razboiul, nu cunoastem decat o singura cale, o singura strategie realista: sa luptam impotriva mizeriei, impotriva foametei, sa obligam statele sa realizeze o solidaritate cu toate popoarele lumii. Pamantul are suficiente rezerve pentru a hrani, ingriji, educa pe toti oamenii, barbati, femei si copii, cu singura conditie: sa se puna capat acestui scandal, la scara mondiala, care permite unei infime minoritati sa acapareze cvasitotalitatea bogatiilor acestui pamant infometand si aducand la o stare de sclavie economica si civica milioane de oameni.”

“Fascismul si terorismul se hranesc din starea de mizerie si sclavie a omenirii. Terorismul unor minoritati nu este altceva decat consecinta terorismelor economice si militare ale statelor bogate si ale puterilor financiare internationale. “Razboaiele saracilor” sunt o replica disperata la razboaiele inhumane ale celor bogati care ucid prin armele lor economice, financiare si prin operatii militare”.

“Acestor logici ucigatoare de violenta si ura sa le opunem vointa popoarelor ce aspira la o pace trainica, sa le opunem o politica de solidaritate si fraternitate fara frontiere, fara discriminari”.

Tribuna Antifascista

9 Mai – zi importanta cu semnificatii sitorice

9 mai 1945 – Marea victorie asupra fascismului

Cu devotament fata de cauza libertatii si fericirii, socialistii au mobilizat masele la lupta unita impotriva dictaturii militaro fasciste si a razboiului hitlerist. Exponenti ai  intereselor vitale ale clasei muncitoare, ale intregului popor in lupta pentru progres social, socialistii au fost sufletul rezistentei nationale care a culminat cu insurectia armata din august 1944 cand a fost doborata dictatura militaro-fascista, Romania alaturandu-se coalitiei antifasciste si intorcand armele impotriva Germaniei naziste.

Lupta impotriva fascismului german – cel mai crunt dusman al umanitatii – a concentrat uriase forte sociale din diferite tari ale lumii. Razboiul dus de catre puterile coalitiei antifasciste – din care faceau parte U.R.S.S. , Anglia, S.U.A. si numeroase alte tari – s-a incheiat prin victoria asupra fascismului.

La 9 Mai 1945, sub puternice lovituri concentrice ale aliantelor, reichul nazist s-a prabusit. In acest razboi eforturile puterilor coalitiei antifasciste s-au impletit cu lupta pentru libertate si eliberare a popoarelor subjugate. Greul razboiului l-au dus pe umerii sai poporul sovietic, puternica sa armata, care si-au adus contributia principal la zdrobirea masinii de razboi germane, la obtinerea victoriei.

Insurectia armata, participarea Romaniei alaturi de Natiunile Unite cu efective militare de  aproape 540.000 de oameni, precum si cu intregul potential economic al tarii, la zdrobirea Germaniei naziste, a inscris unul din cele mai importante capitole ale luptei pentru libertate a poporului. Aproape  170.000de militari romani au murit pentru distrugerea fascismului si eliberearea tarii.

Peste 300.000 ostasi, subofiteri si ofiteri romani au fost distinsi cu ordine si medalii romanesti, sovietice, cehoslovacesi ungare. Antifascismul si faptele soldatilor din suprema inclestare cu dusmanul pe frontul antifascist ar trebui sa fie o scoala de educatie pentru generatiile de azi pentru intregul nostru tineret.

Fara unirea popoarelor si lupta lor hotarata impotriva dusmanului de moarte al umanitatii, fascismul,  probabil bunicii si parintii nostrii ar fi fost omorati, iar noi nu am mai fi existat astazi si crimele impotriva umanitatii ar fi fost  de zeci de ori mai mari. De aceea ziua de 9 mai trebuie sa fie o zi extrem de importanta pentru noi, in care sa ne aducem aminte de cele intamplate atunci si de cei care au murit in acel razboi pentru ca noi sa fim liberi.

Ziua Europei

Pe 9 mai este serbata si Ziua Europei. In ziua de 9 mai 1950, ministrul de externe al Frantei Robert Schuman a citit presei internationale o declaratie prin care chema Franta, Germania si celalalte popoare ale Europei sa isi uneasca productiile de otel si carbune, ca “temelie concreta a unei prime federatii europene”. Ceea ce ministrul francez a propus a fost crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. El a gandit că prin acest sistem ţările participante la proiect nu vor mai fi interesate pe viitor să se războiască între ele, întrucât îşi sabotau propriile economii.

La 18 aprilie 1951, şase ţări (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda) au semnat Tratatul de la Paris privind prima dintre comunităţile europene, Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Ulterior, în 1957, prin Tratatul de la Roma, a fost înfiinţată Comunitatea economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi.

In 1985, cand proiectul constructiei europene era deja clar conturat, cele zece state member care formau la acea data Comunitatea Europeana, au hotarat ca ziua de 9 mai sa devina Ziua Europei.

În timp ce Europa ca atare exista de secole, elementele care o uneau, în absenţa regulilor şi instituţiilor, nu au fost suficiente în trecut pentru a preveni tragediile cele mai îngrozitoare.

În trecut, eforturile făcute în direcţia unificării Europei se bazau pe dominarea unui grup de către altul. Aceste încercări nu puteau continua, pentru că cei învinşi nu doreau decât un singur lucru: redobândirea libertăţii.

În prezent, ambiţiile sunt complet diferite: construirea unei Europe care respectă libertatea şi identitatea tuturor naţiunilor care intră în alcătuirea sa.

Mai 1945 – memorii

Sunt zile si perioade de timp pe care viata si istoria le incarca de traire, de emotii, de lupte  si impliniri, incat se inscriu singure cu rosu in calendarul amintirii. 9 mai pentru intreaga omenire este simbol al Victoriei popoarelor si armatelor aliate asupraarmatei cotropitoare a hitlerismului.

…Lucram atunci in Comitetul Central al Apararii Patriotice. Raspundeam de problemele de asistenta sociala si ocrotire a copilului. Cu cateva zile inainte participasem la manifestarea pentru 1 Mai. Primul 1 Mai liber in tara noastra! De la 9 dimineata pana spre orele 16 au trecut coloanele prin Piata Victoriei. Muncitori, functionari, medici, artisti, gospodine, coloane de tarani veniti din imprejurimile orasului, garzi patriotice, invalizi iesiti de curand din spitale, elevi … treceau cu pancarte, cu steaguri.

…langa mine, Ileana Raceanu, Ofelia Manole, Paul Ciochirica, Rina Turcu. Priveam atat desfasurarea plina si hotarata a coloanelor de manifestanti, cum citesti paginile unei carti care-ti aduce dezlegarea la o problema cheiea vietii. Strabateau piata masele largi ale poporului, care traia uriasul effort al actiunii initiate de partid – “Totul pentru front, totul pentru victorie.”

…Si peste 8 zile acea minunata zi de 9 mai 1945. Armatele cotropitoare ale fascismului erau invinse. Germania hitlerista a capitulat fara conditii. La noi in Bucuresti era o zi insorita. La prima ora, Comitetul Executiv al Apararii Patriotice a tinut o sedinta scurta. Bucurie. Dorinta puternica de munca. De acum nu vom mai pregati trenuri si camioane in caravane pentru front, nu vom mai sta zile si nopti langa paturile ranitilor din spitale.

…Pe o lada in curtea sediului Apararii Patriotice din strada Piscului, scriam cu emotie cateva pagini, pe care dupa amiaza lea-m citit la o emisiune a postului de radio. Un raport si o chemare la munca pasnica.
…imi aminteam saptamanile petrecute pe front, langa ostasii care luptau pentru Beius si Oradea , darzenia lor, increderea in victorie, care aproape ca desfiinta sentimentul fricii si al pericolului vietii personale. Prima intrebare a multor soldati si ofiteri raniti, abia iesiti din sala de operatie era: “ Unde este unitatea, ce fac ai nostri?” Drumul spre victorie este insemnat cu multe morminte ale ostasilor romani pe pamantul patriei si mai departe, in Ungaria si Cehoslovacia. Sute de mii s-au intors acasa purtand medalii si inalte ordine militare romanesti si sovietice, care atesta curajul si patriotismul poporului, dragostea lui de libertate si independenta.

…Pana noaptea tarziu am lucrat cu Anca Magheru, cu dr. Eugen Cinca, cu Olga Voss: alimente, medicamente, carti, lenjerie isi schimbau destinatia. Nu mai erau trimise pe front. Se indreptau acum spre copii, in cantine, camine, gradinite.

…Nazuintele noastre le-am indeplinit cu efort, cu sacrificii, cu unitate de teluri si sentimente, cu incredere si atasament in partid.

Tatiana Telcu

Tinere, țara te vrea rasist, homofob, șovin, intolerant religios și ostil democrației…

Educația din România este nu doar cronic subfinanțată, nu doar bulversată de schimbări repetate, ci și rău construită ca obiective și arhitectură a programei.

Am fost invitat în diverse licee din București să particip la dezbateri cu elevii prilejuite de difuzarea unor filme pe teme de mediu sau să vorbesc despre democrație. Mulți dintre ei se dovedesc a fi inteligenți și fac observații sau pun întrebări pertinente. Sunt interesați de informații noi și au disponibilitatea de a cunoaște și înțelege mai bine lumea din jurul lor. Am observat însă că aveau mari dificultăți în a preciza care sunt drepturile lor și mi-au mărturist că nu se învață nimic în școală despre acestea și despre democrație.

Studiul Fundației Soros dat recent publicității confirmă cu cifre relevante ceea ce era binecunoscut celor preocupați de funcționarea defectuoasă a sistemul educațional din România: acesta nu îi ajută pe elevi să devină cetățeni, adică persoane conștiente de drepturile lor și ale semenilor, cu bune instincte democratice, și informate cu privire la funcționarea instituțiilor statului. Dimpotrivă, scolile din România nu cultivă responsabilitatea, toleranța, spiritul scritic și libertatea de conștiință. Sistemul educațional, în ansamblul său, îi lasă pe elevi pradă unor concepții contrare celor necesare unei societăți deschise.

Iată câteva date absolut șocante pentu o țară membră a Uniunii Europene, prezentate în studiul Fundației Soros intitulat “Implicarea civică şi politică a tinerilor”:
Trei sferturi dintre tineri nu vor să aibă ca vecini persoane de altă orientare sexuală. 60% au repulsie faţă de persoanele bolnave de SIDA şi faţă de romi. 40% și-ar dori un regim militar, iar aproximativ o treime dintre tineri îi resping pe maghiari, musulmani şi evrei şi nu prea agreează democraţia. Doar 19% sunt mulțumiți de funcționarea democrației.

Este foarte bine că în școli se învață științe exacte și științe socio-umane. Dar este cu totul insuficient un sistem educațional care nu stimulează abilități de comunicare, care nu pune un accent deosebit pe etică și care nu oferă informații exhaustive despre drepturile omului și principiile democratice.

Democrația se învață! Fără educație democratică și fără cultivarea responsabilității etice, libertățile noastre sunt grav amenințate. Tendința guvernanților din România nu e aceea de a garanta, privilegia și maximiza drepturile noastre, ci de a le ciunti și restricționa din ce în ce mai mult. Dacă România nu ar fi acum într-o conjunctură istorică favorabilă și inclusă, aproape forțat, în familia țărilor democratice, alunecarea spre dictatură ar fi mult mai vizibilă și s-ar face cu directa susținere și contribuție energică a unor largi categorii de oameni. Mai ales pe fondul unei sărăcii și subdezvoltări care favorizează populismul și opiniile extremiste. Impresia mea este că majoritatea cetățenilor români cu un bun standard profesional care decid să părăsească țara pentru a se stabili în străinătate, fac acest lucru nu în primul rând din rațiuni financiare, ci pentru că atmosfera generală din România devine tot mai sufocantă.

Așadar, guvernanții ultimilor 21 de ani au decis ca în școlile din România să nu se studieze etică și cultură civică, dar, în același timp să li se atârne elevilor de conștiință imensa piatră de moară a îndoctrinării religioase cvasi-obligatorii care durează timp de 12 ani în învățământul preuniversitar. Astfel că se petrece același fenomen care se întâmplă în privința evoluționismului: dacă în rândul adulților numărul celor care sunt evoluționiști este apropiat de cel al creaționiștilor, în ce îi privește pe elevii din România, doar 14% dintre ei consideră evoluționismul corect, iar 73% cred în creaționism. Evident că acest rezultat este determinat în cea mai mare măsură de tipul de educație creaționistă, anti-științifică oferit în țara noastră atât la orele de religie, cât și la cele de științe. La fel, dacă în rândul adulților din România se înregistrează în proporții mult mai mari o adeziune la valorile democratice decât se întâmplă acest lucru în rândul elevilor, înseamnă că școala românească are o problemă și o responsabilitate cu privire la educația pentru democrație. Experiența limită a dictaturii comuniste a servit în bună măsură pentru cei crescuți în acea perioadă drept școală a democrației, dezvoltând efecte adverse față de totalitarism. Dar astăzi, în absența unui exemplu viu care să îi pună pe gânduri pe tineri și să le forțeze o reacție de opoziție față de totalitarism, suficiența și mediocritatea intelectuală responsabile pentru percepția greșită asupra democrației se pot instala ușor, mai ales pe fondul lipsei unei informări care să îi facă pe aceștia atenți la pericolul fatal reprezentat de pseudo-soluțiile autoritariste și antidemocratice.

Acei părinți care presupun că orele de religie sunt totuna cu ore de etică se înșeală și ar trebui să consulte studiul Ligii Pro Europa care demască intoleranța promovată de multe ori prin manualele de religie. De asemenea, sunt de părere că etica veritabilă nu este aceea asumată de o persoană prin supunere la un set de porunci sau interdicții de tipul “Să nu faci cutare lucru pentru că vei fi pedepsit”. O persoană își asumă cu adevărat o etică matură abia atunci când își formează o gândire critică în măsură să evalueze fiecare moment al vieții în care are de luat o decizie morală sau cu implicații etice. Or, o astfel de aptitudine se cultivă în timp prin lectură, reflecție, dezbatere, empatie, asumarea școlii dialogului, deschidere față de cei care sunt altfel, din indiferent ce motiv, înțelegere asupra unor perspective diferite de abordare a unei situații șamd. Dacă școala nu își asumă acest rol, societatea noastră va fi dominată în continuare de o crasă incultură în privința democrației sau de o precară interiorizare a unor principii etice veritabile. Vor prolifera în continuare neînțelegerile, violența de limbaj sau confuziile conceptuale reflectate adesea în dezbaterile publice și în deciziile politice, dar și în multe dintre comentariile postate pe site-urile publicațiilor online, după cum se poate vedea mai jos…

În opinia mea, ar trebui introdusă ca materie obligatorie o oră săptămânală (din clasa a V-a până în clasa a XII-a) de etică și cultură civică. O astfel de materie i-ar putea ajuta pe elevi să conștientizeze drepturile lor și ale altora, să înțeleagă discriminarea, să afle principiile pe care se sprijină democrația. În plus, este foarte important ca orele de îndoctrinare religioasă să fie  înlocuite cu ore de istorie a religiilor care să cultive toleranța, ecumenismul, diversitatea religioasă din țara noastră și din lume și care să reprezinte într-adevăr ore cu valoare de îmbogățire culturală. Cât timp această îndoctrinare va continua, foarte multor elevi din România li se vor tăia din start șansele de a se dezvolta armonios din punct de vedere cultural, moral, democratic și științific. Este evident și scandalos handicapul produs de actualul sistem de învățământ multora dintre acești copii care altfel ar avea un potențial foarte bun.

În esență, școala ar trebui să îi ajute pe elevi să devină cu adevărat cetățeni ai unei societăți democratice, oameni conștienți de drepturile lor și ale altora… Oameni liberi…

Remus Cernea

Sursa: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/tinere-tara-te-vrea-rasist-homofob-sovin-intolerant-religios-si-ostil-democratiei-61406.html

CONSTANTIN DAVID 1908 – 1941

Constantin David a fost unul dintre cei mai valorosi militanti socialisti din Romania.

Constantin David a fost urmarit de politia legionara inca de la instaurarea regimului criminal antonesciano-legionar, cu scopul de a descoperi prin el cadrele de baza ale partidului. Toate aceste incercari au esuat. Tanarul comunist poseda un inalt simt de raspundere , cunostea si folosea cu maiestrie regulile conspirativitatii. In preajma rebeliunii hotarasc sa-l arsteze cu orice pret, in speranta ca, supunandu-l torturilor, vor afla ce ii interesa, iar apoi sa-l omoare. Unul din asasinii luptatorului declara in fata organelor de ancheta:”In urma faptului ca, Constantin David… era cunoscut ca un fruntas al miscarii socialiste, banuindu-se ca ar avea legaturi cu membrii din conducerea partidului comunist, s-a trecut la arestarea lui”.

Arestarea a avut loc in noaptea de 20 – 21 ianuarie 1941, inaintea declansarii rebeliunii. In casa familiei David “au navalit trei huligani imbracati in camasi verzi, cu diagonala, paltoane si caciuli turtite intr-o parte… In maini aveau pistoale cu butoi si lanterne…” cerand lui David sa-I urmeze, acesta a refuzat categoric. Legionarii au cerut ajutoare. La scurt timp, o masina si o motocicleta cu atas au transportat la locuinta din strada Crasnaru nr. 38, astazi Constantin David, inca opt legionari, maestri in atrocitati si crime.  Printre ei figura si cel mai mare criminal de la Jilava, comisarul legionar Cretu Gh. Incercarea familiei de a-l apara a fost anihilata cu violenta caracteristica legionarilor. Mama luptatorului a fost crunt batuta si torturata. Doar legat si slabit de lovituri l-au putut scoate pe Constantin David din casa. La prefectura politiei legionare, Constantin David a fost supus unui interogatoriu bestial. Pana in zorii zilei urmatoare a fost batut si torturat in continuu si din cand in cand readus in simtiri pentru a divulga legaturile sale de partid, cadrele si organizatiile din capitala. Constantin David a refuzat si i-a sfidat cu demnitate pe criminali, refuzand sa-si tradeze partidul si tovarasii. In fata neputintei de a obtine ceea ce vroiau, legionarii au hotarat sa-l asasineze mai devreme decat intentionau la inceput.

“Datorita faptului ca David Constantin era cunoscut ca unul dintre fruntasii socialisti, care la cercetarea facuta (dupa arestare) nu a vrut sa spuna nimic din activitatea atat a lui, cat si a altor membrii comunisti cu care avea legaturi – spunea unul dintre criminali – s-a hotarat a fi asasinat, pentru ca, in acest fel, sa piara unul dintre fruntasii comunisti.” Asasinatul a fost comis de catre comisarii legionari criminali Gherman Horia, Bebe Toma, Pazitoru Gheorghe, Tanasescu ion si Oprea Ionita. De la prefectura politiei capitalei a pornit in zori o masina in care, legat, se afla C. David impreuna cu cei 5 asasini. Ea s-a indreptat spre comuna Pantelimon. Asasinii hotarasera ca, in momentul cand vor ajunge intr-un loc potrivit, sa fie simulata o pana de motor si acolo sa-l omoare pe tanar. in varsta de 33 de ani. Pe drum, David a fost supus torturilor in continuu, pentru a I se smulge vreo marturisire.. Darzenia, barbatia, eroismul lui david, refuzul sau de a vorbi, desi stia ca este ultimul drum al vietii sale, i-au infuriat la maximum pe asasini.

Descrierea crimei facuta de unul dintre autori, este tipica pentru metodele, mentalitatea conceptiilor conduceriii statului de atunci si a legionarilor: “Dupa rafuiala din oras, spre comuna Pantelimon, eu(Oprea Ionita) conform intelegerii cu Tanasescu Ion, in dreptul unui loc viran, la iesirea din comuna Pantelimon am simulat o pana de motor, oprind masina…dupa care ne-am coborat cu totii jos din masina impreuna cu David Constantin, care a fost luat de bratul drept de catre tanasescuIon, urmati de mine, Horia Gherman, Pazitoru Gheorghe si Bebe Toma, departandu-ne astfel de masina 15-20 de metri in camp unde am format un semicerc in jurul lui david Constantin, avand pistoalele scoase si indreptate asupra lui. Aici, David Constantin a fost intrebat din nou de catre Tanasescu Ion despre activitatea sa, cat si despre membrii organizatiei comuniste si, deoarece nici de aceasta data nu a raspuns nimic, Tanasescu l-a apucat de bratul drept, descarcandu-I in tampla cateva focuri de pistol, corpul lui David Constantin prabusindu-se la pamant, am tras si eu cateva focuri de pistol in corpul lui, dupa care… ne-am intors la masina, plecand spre prefectura, iar in drum ne-am oprit la un restaurant, unde am mancat si baut”.

Asa a fost curmata viata unuia dintre activistii socialisti de seama – CONSTANTIN DAVID – , militant de frunte al clasei muncitoare, al poporului roman, erou al luptei impotriva fascismului.

La trei saptamani de la asasinat, muncitori ceferisti din capitala, gasind la locul crimei corpul mutilat al luptatorului, l-au ridicat si condus pe ultimul drum.

OCSKO TEREZA 1917 – 1940

Cazul uciderii luptatoarei socialiste Ocsko Tereza, demonstreaza ferocitatea cu care mizeriile numite LEGIONARI au suprimat pe unii dintre cei mai buni luptatori ai poporului.

Ocsko Tereza, nascuta in 1917, in familia numeroasa a unui taran din comuna Dragsina, judetul Timis, era muncitoare la fabrica de ciorapi Standard din Timisoara. In 1933 ea intrase in randurile Uniunii Tineretului Comunist, iar in 1936 devenise membra a Prtidului Comunist. Dovedind calitati politice, etice, morale, Ocsko Tereza a fost aleasa in 1937 membra a Comitetului judetean al partidului comunist. Timisoara, iar in 1938, dupa o rodnica activitate ilegala, devine membra a Comitetului regional al partidului comunist Banat. In timpul liber, tanara membra de partid colinda centrele muncitoresti Resita., Arad, etc., raspandind in mase chemarile socialistilor pentru crearea unui puternic front popular de lupta impotriva hitlerismului si fascismului, pentru apararea independentei si integritatii tarii. Pretutindeni, darzenia ei antifascista si lupta impotriva capitalistilor care dusesera tara in foamete si razboi, starneau admiratie si pretuire. Dupa impunerea odiosului dictat de la Viena, ea a chemat oamenii muncii sa se ridice cu fermitate in apararea independentei nationale contra dictaturii militare fasciste.

In octombrie 1940, Ocsko Tereza primeste misiunea sa plece la Arad pentru a ajuta la organizarea activitatii de partid. Casa conspirativa unde fusese stabilit sa gaseasca legatura prin care urma sa-i intalneasca pe membrii organizatiei locale de partid era tocmai cercetata de catre politisti. Nemaiputand sa-i evite Ocsko Tereza a fost arestata,”impreuna cu surorile Csibi – Ileana si Agneta”*. Dupa cateva zile de arest in beciurile chesturii de politie din Arad, Tereza a fost scoasa din celula sa si dusa intr-o camera de ancheta. In fata ei se aflau Preda Corneliu, chestorul politiei, Radasan Nicolae si Tarau ion. Toti trei, legionari inveterati, cu salbatice resentimente fata de comunisti. Arestatei I s-au cerut informatii despre activitatea revolutionara a socialistilor din localitate. Refuzand sa vorbeasca, legionarii s-au repezit ca turbatii asupra ei, lovind-o cu cruzime, “cu palmele si cu pumnii peste fata”*. Zadarnic insa. Victima ii privea darza si neinduplecata, iar criminalii au continuat cu maltratarea. Dar nici un cuvant nu a fost rostit de tanara, in varsta de numai 23 de ani. Teroristii nu-si puteau explica de unde atata tarie. Inebunit de furie legionarul Preda Corneliu”se repede la Ocsko Tereza, rupandu-I hainele si lenjeria”* de pe ea. Apoi au continuat maltratarea batand-o cu bastoanele de cauciuc peste corpul gol. Victima este intinsa cu fata in jos pe masa. “Legionarii ii aplica lovituri puternice pe tot corpul, incepand de la talpile picioarelor pana la cap”*. Cand Preda Corneliu obosea, preia bastonul legionarul tarau ion, apoi Radasan Nicolae si schingiuirea continua cu aceeasi salbaticie. Ocsko tereza n-a scos nici un cuvant, dar in urma batailorsi torturilor groaznice a murit in mainile asasinilor.

Pentru a sterge urmele crimei, asasinii legionari au scos din localul chesturii de politie cadavrul victimei si, cu ajutorul primarului legionar Montea Emil, au transportat-o la locuinta lui Preda Corneliu “unde este ingropata in gradina si acoperita cu frunze”*. Dar bestialitatea criminalilor nu s-a oprit aici. La miezul noptii urmatoare, asasinii legionari au dezgropat corpul tinerei, “il invelesc intr-un sac si-l leaga cu o sfoara groasa. Astfel impachetat, corpul victimei este dus la Mures si aruncat in apa, dupa ce, in prealabil, I s-a legat o greutate de fier in scopul de a se scufunda mai bine.”* In felul acesta cadea jertfa terorii sangeroase a Garzii de fier inca o victima. Neinfricata luptatoare Ocsko Tereza.

Nu o vom uita niciodata pe  luptatoare Ocsko Tereza ce a cazut victima criminalilor, in lupta pentru popor, pentru dreptate si libertate. Faptele ei de vitejie vor ramane la loc de cinste in istorie si ne vor lumina calea in lupta noastra pentru adevarata libertate, Lupta de Clasa!

*Extrase din arhiva I.S.I.S.P., fond nrV, dosar nr. 224


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi