Posts Tagged 'antisemitism'

Holocaustul intre ieri si astazi

Raportandu-se la antisemitismul din Germania Nazista, Antonescu si Guvernul sau au institutionalizat persecutia si deportarea evreilor romani. Politica “curatirii tarii” i-a fortat pe mii de evrei sa se mute de la sat la oras, unde au trait in conditii de mizerie. In Iasi de exemplu, locuiau 51.000 de evrei in 1941. Orasul era o mixtura de culturi diferite, desi se confruntase la randul sau cu pogroame impotriva evreilor, organizate de catre studenti romani in 1899 si 1923. In 1941, a avut loc aici unul dintre cele mai sangeroase massacre orientate catre evrei, din cel de-al doilea Razboi Mondial.

Doar cu cateva saptamani inainte de atacul asupra Uniunii Sovietice unitati apartinand trupelor germane si romane au fost grupate in orasul de la granite. Articole anti-semite au aparut in presa iar oamenii politici acuzau locuitorii evrei de colaborare cu inamicul bolsevic din est. In data de 28 iunie, soldati, politisti si civili au atacat evrei in casele lor, i-au ucis pe strazi iar sute dintre acestia au fost retinuti la sectia principala de politie. Ziua urmatoare, au inceput uciderea lor sistematica folosind arme automate.

Mii de oameni au fost adunati in gara si inghesuiti in vagoane de vite umplute pana la refuz. Trenurile urmau rute ce durau mai multe zile, cei din vagoane murind de sete si din cauza caldurii. Au fost ucisi in jur de 14850 de oameni in asa numitele trenuri ale mortii si in urma pogromului de la Iasi, multi dintre ei fiind ingropati la Targu Frumos si Podu Iloalei in gropi comune.

Pogromul a fost bine planificat – casele crestine fiind marcate cu cruci (icoanele nu trebuiau sa fie atacate) cu zile inainte ca tineri evrei sa fie fortati sa sape gropi mari in cimitir – in vederea pregatirii societatii romane pentru practica unui brutal razboi etnic. Folosind stereotipuri vechi, generatoare de ura, legatura dintre inamicul intern si extern, evreii si bolsevicii, a fost realizata. Astfel, fascistii romani au reusit sa faca societatea sa accepte deportarea in masa a evreilor si romilor in Transnistria, actiune care, insemna exterminarea lor.

Dupa 1989, marea dificultate in ceea ce priveste scrierea istoriei Romaniei se refera la locul si rolul lui Ion Antonescu in aceasta istorie.

Unii doresc s ail vada ca fiind eroul unei mari natiuni romane pe cand altii pun intreaga responsabilitate pentru crimele din al doilea razboi mondial pe umerii sai. Niciodata o singura persoana nu poate stabili realitatea unei societati. Asa cum s-a aratat, sunt multi actori – in special “oameni normali” – care formeaza climatul in care ura si discriminarea brutala sunt acceptate.

E timpul sa realizam ca desi istoria ascunde aceste fapte, Romania a avut parte de Holocaust, ceea ce a fost bine ascuns chiar si de istorici. Abia dupa presiuni si dezbateri internationale, statul roman a acceptat in 2004 pentru prima data existenta Holocaustului in Romania. Acum avem un institute, o zi si un memorial referitor la acest capitol negru din istorie. Discutiile despre aceasta parte a istoriei nu sunt doar responsabilitatea reprezentantilor statului ci si ai societatii romane. Mergeti si intrebati-va bunicii sau vecinii in varsta pentru ca s-a intamplat si in familiile si in cartierele voastre.

Zarva în jurul proiectului de lege mai degrabă e un „déjà-vu” al vieţii sociale a Germaniei din anii 30 ai secolului trecut

Dacă e să facem o succintă analiză a rating-ului problemelor care preocupă în mod deosebit cetăţenii ţării noastre, vom observa că proiectul de lege privind prevenirea şi combaterea discriminării în această listă nu-i. Cu toate astea, zarva în jurul acestui document, trimis de guvern pentru examinare la comisiile parlamentare de profil e atât de mare, de parcă peste Republica Moldova au tăbărât extratereştrii. Ce anume se întâmplă cu proiectul de lege antidiscriminare, cine stârneşte agiotajul şi cum faptul influenţează asupra reprezentanţilor comunităţii LGBT au relatat ieri la conferinţa de presă colaboratorii Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”. De ce vociferăm?

Problema discriminării în ţara noastră s-a abordat nu o singură dată, inclusiv la cel mai înalt nivel şi s-a discutat cu cei mai înalţi demnitari care ne-au vizitat ţara în mod oficial. Toţi ei afirmă într-un glas că o ţară care şi-a ales vectorul european de dezvoltare, pur şi simplu, nu poate conta pe o bună funcţionare fără o legislaţie respectivă. În ce formă va fi elaborată nu e atât de important, esenţialul e ca toţi cetăţenii să fie protejaţi de discriminare, indiferent de orice criteriu definitoriu.

Iar accentul europenii îl pun anume pe caracteristicile concrete ale cetăţeanului, aşa cum sunt rasa, sexul, apartenenţa etnică, confesiune, limbă, orientare sexuală, etc. Experţii chiar au elaborat o listă exactă a acestor criterii, în baza cărora o persoană poate fi mai frecvent discriminată, de accea e e propusă în calitate de model pentru a fi confruntată.

Însă nu tocmai toţi sunt de acord cu această listă întocmită şi ar fi vrut să facă în ea corectări destul de serioase. Aşadar, o parte considerabilă a societăţii moldoveneşti socoate că sintagma „orientare sexuală” din această listă de criterii discriminatorii urmează a fi exclusă. Folosindu-se de dreptul la libera exprimare, organizaţiile religioase şi extremiste organizează mitinguri şi acţiuni de protest, se adresează în mod direct reprezentanţilor puterii de stat. Şi toate-s bune şi corecte, căci doar societatea noastră moldovenească trebuie să respecte principiile pluralismului, dar toate astea până în momentul când dimensiunile şi atitudinile prin care, folosind termeni juridici, „se realizează libertatea exprimării opiniei”, şochează în mod direct.

Ce vrem şi cu ce scop?

Înc-odată ţin să clarific: organizaţiile religioase şi extremiste încearcă să exercite presiuni asupra puterii într-aşa mod încât ea să se dezică de documentul propus sau să excludă din el termenul „orientare sexuală”.

Atitudinea oponenţilor e una logică: lor le e frică de schimbări, le e frică să piardă „dreptul” de a se considera mai buni decât cineva (acest specific e caracteristic oricărei majorităţi). Însă ce argumente ar avea în acest sens?

În ceea ce priveşte extremiştii, atunci trebuie să menţionăm că lor o lege care promovează egalitatea tuturor în orice circumstanţe, în principiu ar trebui să le provoace împotrivire. Şi nu mai contează ce argumente sunt prezentate în vederea protecţiei de discriminare, principalul pentru membrii acestor organizaţii e să-şi bată joc de cineva, să snopească în bătăi, să arate cuiva superioritatea lor, fără ca apoi să fie pedepsiţi. De aceea, să încercăm a examina dovezile aduse de organizaţiile religioase, la care, apropo, recurg şi liderii politici şi a căror religiozitate (mă scuzaţi de tautologie) în alte situaţii nu se ştie de ce, dar nu se manifestă nicicum.

În primul rând, folosind statistica din străinătate, oponenţii respectivului proiect de lege afirmă că după adoptarea unor astfel de norme legislative, numărul persoanelor cu orientare sexuală netradiţională va spori. Posibil în cuvintele lor se conţine o anumită doză de adevăr, însă totuşi numărul persoanelor de o anumită orientare sexuală creşte nu din cauză că unii heterosexuali îşi schimbă brusc orientarea sexuală, ci doar pentru faptul că unii din ei încetează să şi-o mai ascundă. Cu alte cuvinte, în societăţile în care a fost adoptată deja Legea antidiscriminare procentul persoanelor homosexuale e acelaşi (de 3 – 5 la sută), ca şi în ţările unde această lege încă n-a fost adoptată. Altă întrebare e nivelul lor de deschidere: o persoană poate să nu-şi mai tăinuiască propria orientare sexuală doar în cazul când va fi sigură de faptul că viaţa lui nu se va transforma într-un infern din cauza acestei caracteristici personale.

Pe lângă acest fapt, după cum a menţionat în cadrul conferinţei de presă psihologul Svetlana Clivadă, orientarea sexuală e o particularitate înăscută a persoanei. Şi în nici un caz ea nu trebuie confundată cu altă noţiune cum este comportamentul sexual, deseori aceste două noţiuni se încurcă. Apropo dacă e să citim (sau să ascultăm) foarte atent textele mesajelor feţelor bisericeşti, am putea observa cum, folosindu-se de informarea foarte slabă a enoriaşilor, ei, în mod intenţionat, folosesc noţiuni foarte diferite cum ar fi cele două – comportamentul sexual şi orientarea sexuală – în calitate de sinonime.

Încă o metodă de manipulare, folosită totodată şi în calitate de contraargument împotriva adoptării legislaţiei antidiscriminatorii o constituie motivaţia că legea respectivă va permite în mod automat cuplurilor homosexuale să formeze familii, să-şi înregistreze căsătoriile şi să educe copii. Văzând atitudinile „comunităţii creştine” (am luat-o în ghilimele, fiindcă necătând la această confesiune absolut majoritară în ţara noastră, nu fiecare creştin va ieşi în piaţă cu apeluri de a omorî, de a trata sau de a condmna la închisoare persoanele de orientare homosexuală), elita politică foloseşte anume respectiva dovada. Astfel liderii partidelor şi mişcărilor politice demonstrează electoratului (iar în Moldova la momentul actual populaţia este privită şi apreciată anume prin această prismă) ataşamentul lor faţă de valorile morale. Spre exemplu, cel mai important democrat al ţării Marian Lupu (actualmente speaker-ul parlamentului şi preşedinte interimar) afirmă că „familia formată din mamă şi tată e o valoare creştină milenară, primordială pentru dezvoltarea societăţii”.

N-ar trebui ca Proiectul de lege antidiscriminare să devină o piatră de poticnire. Gândiţi şi d-stră, documentul va permite la doi băieţi sau două fete să trăiască împreună. Dar oare la momentul actual există vreo normă care ar interzice acest lucru? Nu. Fiindcă faptul ar putea fi interpretat ca şi un atentat la viaţa personală, iar pentru încălcarea intangibilităţii acestui domeniu, adică viaţa privată toţi înţeleg c-ar putea fi pedepsiţi.

Mai apoi, vine chestiunea referitoare la educaţia copiilor. Există o mulţime de modalităţi, prin care în familiile homosexuale apar copii. Procedura nu prevede declararea orientării sexuale, şi apariţia unei noi legi nicidecum nu va putea influenţa ceea ce deja există în societatea moldovenească. Da! În familiile de lesbiene şi gay se educă copii! Şi asta necătând la faptul că Legea antidiscriminare nu a fost adoptată şi nu se ştie când se va întâmpla evenimentul în cauză.

Ce urmează să facem?

Iar acum, ceea ce e mai important. Nu eu una sunt atât de deşteaptă încât să fiu în stare a înţelege că acest proiect de lege serveşte doar ca pretext pentru a da posibilitate de ieşire a energiei negative a populaţiei. Şi în aşa împrejurări urmează doar a contura corect imaginea duşmanului.

Acum această imagine prezintă comunitatea persoanelor de orientare homosexuală. Aceşti oameni sunt învinuiţi de toate relele, până şi de cutremurul din Japonia, cât de ridicol n-ar suna asta. D-stră, ca o persoană cu o gândire sănătoasă, înţelegeţi că un aşa „ghimpe” trebuie de urgenţă scos din corpul societăţii moldoveneşti. De aceea, e şi firesc, susţineţi ideea că gay-ii, lesbienele, persoanele bisexuale şi alţi reprezentanţi ai minorităţilor sexuale urmează să fie bătuţi, condamnaţi la închisoare, sancţionaţi şi, cel mai corect, omorâţi! Fiţi însă de acord, e o sălbăticie!

E de mirare că societatea civilizată (despre care vorbea cu atâta patos ex-preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin când sublinia faptul că chipurile homosexualitatea nu e firească chiar pentru lumea animalelor) cade de acord cu necesitatea de a rezolva problema dată prin intermediul violenţei. După cum ne-a relatat coordonatorul programului lobby şi advocacy a drepturilor comunităţii LGBT de la Centrul „GENDERDOC-M” Angelica Frolov, chiar în incinta sectorului de poliţie persoanele care au săvârşit atacuri sau care au lovit în reprezentanţii LGBT, în calitate de îndreptăţire declară că motivul pentru acţiunile lor contravenţionale a fost o altă orientare sexuală a victimelor lor.

Şi ceea ce-i mai straşnic e că aceşti infractori nu pot fi pedepsiţi anume din cauza lipsei legislaţiei antidiscriminaţionale. Aş mai putea adăuga: infractorul va fi pedepsit, fiindcă a bătut un om, însă pe lângă acest fapt nu se va lua în consideraţie că el l-a bătut pe om, deoarece acela era gay.

Dar să ne sustragem un pic de la orientarea sexuală, doar, în esenţa sa, legea este una de profilaxie şi combatere a discriminării şi e prevăzută pentru toţi cetăţenii ţării, căci fiecare dintre noi are o anumită particularitate din pricina căreia poate suferi. Spre exemplu, eu sunt o vorbitoare de limbă rusă. E criteriul meu, e ceea ce mă defineşte într-un fel. Pentru asta pot să fiu lovită şi bătută de tinerii care consideră că în Moldova trebuie să se vorbească doar limba lor maternă. Sau, în casa mea trăieşte un bărbat orb şi această trăsătură a constituit un motiv pentru a-i refuza angajarea la serviciu în calitate de translator sincronic, necătând la faptul că dumnealui este un specialist excelent în acest domeniu. Ambele exemple şi posibilele procese de judecată pe motivul încălcării drepturilor omului atenţionează la faptul că deşi în Republica Moldova există o bază legislativă destul de bună în acest sens, totuşi ea nu este una completă.

Şi de persoanele publice care optează pentru desăvârşirea aspectului normativ al vieţii, nu numai că nu sunt acceptate, ci chiar introduse în „liste negre”. Zilele trecute eu am aflat că numărul unu într-o astfel de „listă neagră”, întocmită de reprezentanţii organizaţiei „Pro familia” e însuşi avocatul parlamentar care s-a pronunţat în favoarea apărării drepturilor inclusiv a minorităţilor sexuale. Înţelegeţi clar că persoana a fost inclusă în această listă din cauza îndeplinirii oneste şi corecte a funcţiunilor sale de serviciu, din cauza asta el a devenit duşman. În aceeaşi listă au fost introduse numele unor membri ai consiliului de observatori de la Teleradiocompania „Moldova-1” pentru faptul că ei au fost de acord cu ideea prezentării la televiziunea publică a unui film documentar despre viaţa persoanelor homosexuale.

Chiar nu ştiu ce măsuri anume ar putea întreprinde ei împotriva persoanelor introduse în „lista neagră”. Mai degrabă, ele probabil vor purta un caracter de ordin moral. Însă o altă problemă mai gravă e că împotriva apărătorii drepturilor omului şi a reprezentanţilor comunităţii LGBT au început a folosi tot mai frecvent violenţa. Aceste persoane sunt ameninţate, sunt atacate, în adresa lor se exprimă foarte urât şi indecent. Conform spuselor reprezentanţilor „GENDERDOC-M”, fiecare din cazurile similare va fi adus la cunoştinţa organelor de păstrare a ordinii publice, iar victimele însele vor cere ca infractorii să fie traşi la răspundere.

Există vreo ieşire din situaţia creată?

Zarva în jurul proiectului de lege, care începe a semăna cu un déjà-vu al vieţii sociale a Germaniei din anii 30 ai secolului trecut, poate fi liniştită, aşa cred apărătorii drepturilor omului. La conferinţa de presă ei au relatat că intenţionează să se adreseze într-un mod oficial elitei politice şi reprezentanţilor bisericii cu rugămintea de a o înceta cu ofensele în adresa comunităţii LGBT, care, în fond, inspiră persoanele homofobe să comită acte de violenţă asupra persoanelor de orientare homosexuală.

În special, aleşilor poporului li se propune ca, înainte de a face declaraţii publice, să se gândească la faptul că ei sunt lideri într-un fel sau altul şi toate declaraţiile lor neapărat vor stârni o anumită reacţie din partea populaţiei. Şi în cele mai dese cazuri opiniile politicienilor sunt interpretate ca un apel spre acţiuni concrete, după care n-ar putea să urmeze penalizări. Deosebit de atenţi ar trebui să fie deputaţii când numesc persoanele din comunitatea LGBT ca anormale, bolnave psihic, deşi comunitatea mondială a şi exclus de mai mult timp din lista de boli orientarea homosexuală.

Slujitorilor cultelor apărătorii drepturilor omului le amintesc că menirea lor a fost dintotdeauna să poarte-n societate pacea şi liniştea. Iar dacă e să arătăm la un om concret sau la un grup de oameni cu degetul, punându-le eticheta de „păcătos”, asta ar echivala cu aruncarea unei pietre în partea lui. De facto, conform legii, asta ar urma să fie văzut ca un apel la violenţă.

Apropo, conform noii redacţii a Legii despre libertatea exprimării, care a intrat în vigoare din luna octombrie 2010, orice declaraţii ce-ar putea stârni dezordini şi crime trebuie să fie stopate. Anume din această cauză colaboratorii Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” au şi atras atenţie la faptul că orice comentariu de pe site-urile de ştiri sau paginile personale ale surselor mass-media, de asemenea, urmează să fie într-un anumit fel moderate.

În fine, contează în primă instanţă, desigur, atitudinea societăţii înşişi în ansamblu. Când o persoană care se numeşte creştin iese în piaţă şi vociferează că gay-ii şi lesbienele sunt nişte bolnavi, ei trebuie lecuiţi, dacă nu cu mijloace medicamentoase, atunci cu băţul, ea uită că prin această ură şi răutate ar putea intimida pe unul dintre apropiaţii săi, o rudă, un prieten, un coleg de serviciu şi poate chiar pe propriul copil. Căci, dacă e să dăm crezare statisticii la scară mondială referitor la procentul constant de persoane homosexuale din lume, în Republica Moldova trăiesc cel puţin 90 de mii de gay şi lesbiene. Iar asta înseamnă că aţi putea să vă ciocniţi de homosexuali în fiecare zi şi nici măcar să nu bănuiţi apartenenţa lor la comunitatea LGBT. În aşa caz, oare nu ar fi corect şi bine să ne stimăm unul pe altul şi să păstrăm calmul şi pacea în societate!

Galina PAVLOVA

sursa: http://www.lgbt.md/rom/story.php?sid=580

 


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi