Posts Tagged 'fascism'

Interviu cu Tinu Virgil, deportat in Transnistria, realizat in Sighisoara, 2002

“Noi aveam casa in comuna Bunesti, satul Roades. Ne-or distrus casa. Batranii or avut animale: cai, caruta, hamuri, vaca, porci, capre… Nemsii o facut perchezitie si-o gasit si ale doua pahare de aur ce-o avut batranu de la bunicii lui.. Atunci pe noi ne-o dus ca tata o fost pe front, in razboi si trebuia sad ea primaria, asa o fost ordin, trebuia sad ea la fiecare femeie care o avut barbat pe front, ajutor de la primarie. De la moara le da grau si 60 de lei de la primarie. Si la mama nu le-o dat. Si tata o venit de pe front si s-o dus la Bucuresti, la ministru. La Antonescu. Si i-o spus si i-o dat la primaru si la notariu trei luni da puscarie, da inchisoare, de ce nu le-o dat drepturile care o fost. Si atunci cand o venit ordinu asta sa duca pe evrei si pe romi, noi am fost primii care am fost arestati si dusi. Ne-o dus la Sighisoara si de acolo ne-o urcat in tren si in fiecare vagon erau jandarmi si nemti.

Tata era pavator care pava cu piatra si facea fantani. Noi aia am lucrat in Transnistria. Daca nu stia meseria asta, – o pavat la jandarmi, la Sfatu Popular si in lagar in curte – in curte o dat ordin sa ne impuste, sa ne omoare. Da asa c-o stiut tata, ne-o lasat sa lucram.

Acolo numai noi am fost din sat. Nu ne-au despartit de familie, da in lagar erau multi ca la puscarie. Dimineata si seara ne da niste zama si paine de ovaz. Comis de cai care e facut din ovaz si orz, care-l ingitai si te-pungea tepele alea, ca nu era cernuta.. Pe noi ne-a dus la moarte acolo. Cati n-o murit acolo de i-am ingropat noi?! De foame, de bataie si de paduchi… Din cauza aia am capatat tifos. Ii faceam groapa si-l aruncam in groapa.

Doara nu puteai sa fugi ca veneau nemtii. Ca pe unii ii punea si la lucru pe camp si veneau nemtii cu aparate si le faceau fotografie si dupa aia luau pistol si-i impuscau. Pai si pe noi, daca nu cunoastea tata sa faca fantani si pavaje, ne-mpusca.

Am fost pe malul Bugului, la Oceakov si Barbarova. Ne-a bagat in fantani la colhoz, da ne-a scos ca stia tata meseria asta. In ’44 ne-am intors din Transnistria. Erau romani care au fost pe front si aia ne-au adus indarat in Romania. C-au zis uite noi luptam pe front si familiile noastre le-aduce la disperare. La intoarcere am stat in spital la Iasi. Ca eram plini de paduchi si tifos. Si eu si fratele si mama si tata. Vreo doua trei saptamani am stat in spital. Cand ne-am intors, am stat la bunici, ca ne stricase casa. In Proastes, langa Saschiz.

Dupa aia cand s-a facut reforma agrara de-o dat pamant la oameni, am primit o casa saseasca in Roades. Prin ’45 cand le-o deportat pe sasi. Si am stat acolo pana m-am dus in armata. Cand am facut armata m-am casatorit si am venit in Sighisoara, aici prin ’51. Armata am facut-o la Targu Magurele, in Teleorman, perioada de recrut si dupa aia am facut la Bucuresti, la Comitetul Central. C-am fost in scoala militara si-am fost sergent major. Am fost sef de garda la Comitetul Central. De-acolo m-am mutat sef de echipa la canal, ca lucra detinutii pe Canal la Constanta. De-acolo m-am mutat la Iasi, Roman, bacau, Oradea, cluj. Trei ani de zile am stat in armata.

Membru de Partid n-am fost, atata am fosts ecretar UTC, acolo in armata. M-am intors in sat si din sat de-acolo am venit in oras. C-o facut CAP-urile de nu mai aveai sa rost la sat. Aici in oras era unu de la noi, dintr-o comuna vecina care era sef de cadre la Fabrica de caramida. Eram prieteni, m-o cunoscut si m-o primit. Si-am fost la Fabrica de Caramida, apoi la Faianta, apoi la 6 Martie. Dupa aia am facut infarct si n-am mai putut sa lucru ca nu mai aveam voie. Apoi din ’75 am lucrat in gospodariile de stat. Am fost casier de echipa. Duceam muncitori si-n Baragan… prin toate judetele, eram seful lor.

Cu mine era pretini, crede-ma, si ministrul Dinca. Ca venea in inspectie si vedea ca eu lucrez cu oameni, nu stau. Si ne pupa cand venea. Ca manca la noi la cantina. In Sighisoara am stat in trei locuri. Da a demolat si-o facut blocuri si ne-o dat altundeva casa.

Pe timpu comunistilor tinea mai mult la romi ca la oricine. Ca astia era saraci si Ceausescu nu tinea la bogati. Doar i-o desproprietarit p-aia”.

(Tinu Virgil, n. 24 febr 1929)

Holocaustul intre ieri si astazi

Raportandu-se la antisemitismul din Germania Nazista, Antonescu si Guvernul sau au institutionalizat persecutia si deportarea evreilor romani. Politica “curatirii tarii” i-a fortat pe mii de evrei sa se mute de la sat la oras, unde au trait in conditii de mizerie. In Iasi de exemplu, locuiau 51.000 de evrei in 1941. Orasul era o mixtura de culturi diferite, desi se confruntase la randul sau cu pogroame impotriva evreilor, organizate de catre studenti romani in 1899 si 1923. In 1941, a avut loc aici unul dintre cele mai sangeroase massacre orientate catre evrei, din cel de-al doilea Razboi Mondial.

Doar cu cateva saptamani inainte de atacul asupra Uniunii Sovietice unitati apartinand trupelor germane si romane au fost grupate in orasul de la granite. Articole anti-semite au aparut in presa iar oamenii politici acuzau locuitorii evrei de colaborare cu inamicul bolsevic din est. In data de 28 iunie, soldati, politisti si civili au atacat evrei in casele lor, i-au ucis pe strazi iar sute dintre acestia au fost retinuti la sectia principala de politie. Ziua urmatoare, au inceput uciderea lor sistematica folosind arme automate.

Mii de oameni au fost adunati in gara si inghesuiti in vagoane de vite umplute pana la refuz. Trenurile urmau rute ce durau mai multe zile, cei din vagoane murind de sete si din cauza caldurii. Au fost ucisi in jur de 14850 de oameni in asa numitele trenuri ale mortii si in urma pogromului de la Iasi, multi dintre ei fiind ingropati la Targu Frumos si Podu Iloalei in gropi comune.

Pogromul a fost bine planificat – casele crestine fiind marcate cu cruci (icoanele nu trebuiau sa fie atacate) cu zile inainte ca tineri evrei sa fie fortati sa sape gropi mari in cimitir – in vederea pregatirii societatii romane pentru practica unui brutal razboi etnic. Folosind stereotipuri vechi, generatoare de ura, legatura dintre inamicul intern si extern, evreii si bolsevicii, a fost realizata. Astfel, fascistii romani au reusit sa faca societatea sa accepte deportarea in masa a evreilor si romilor in Transnistria, actiune care, insemna exterminarea lor.

Dupa 1989, marea dificultate in ceea ce priveste scrierea istoriei Romaniei se refera la locul si rolul lui Ion Antonescu in aceasta istorie.

Unii doresc s ail vada ca fiind eroul unei mari natiuni romane pe cand altii pun intreaga responsabilitate pentru crimele din al doilea razboi mondial pe umerii sai. Niciodata o singura persoana nu poate stabili realitatea unei societati. Asa cum s-a aratat, sunt multi actori – in special “oameni normali” – care formeaza climatul in care ura si discriminarea brutala sunt acceptate.

E timpul sa realizam ca desi istoria ascunde aceste fapte, Romania a avut parte de Holocaust, ceea ce a fost bine ascuns chiar si de istorici. Abia dupa presiuni si dezbateri internationale, statul roman a acceptat in 2004 pentru prima data existenta Holocaustului in Romania. Acum avem un institute, o zi si un memorial referitor la acest capitol negru din istorie. Discutiile despre aceasta parte a istoriei nu sunt doar responsabilitatea reprezentantilor statului ci si ai societatii romane. Mergeti si intrebati-va bunicii sau vecinii in varsta pentru ca s-a intamplat si in familiile si in cartierele voastre.

70 de ani de la Pogromul din Iasi. Un supravietuitor, intors la locul atrocitatilor: „A ramas trauma adanca in inima unui copil de cinci ani”

Zeci de supravietuitori au comemorat luni si marti la Iasi pogromul indreptat de regimul Ion Antonescu impotriva evreilor si romilor, de la care au trecut 70 de ani.

„A ramas trauma adanca in inima a unui copil de cinci ani, cand tata m-a luat pe umeri si ne-au dus la chestura. Si nemtii si romanii lui Codreanu si au inceput sa traga”.

Asa isi incepe povestea unul dintre supravietuitorii evenimentelor de acum 70 de ani. Prezent la dezvelirea obeliscului ridicat in fata Sinagogii Evreilor din Iasi in amintirea celor peste 13.000 de evrei asasinati,  acesta isi aminteste cu ochii in lacrimi acele momente.

Un alt martor, prezent la dezvelirea placii comemorative de la cladirea monument a fostei Chesturi din Iasi, isi aminteste atmosfera de teroare din trenurile mortii care au transportat evreii de la Iasi pana la Podu Iloaie.

Un al treilea supravietuitor povesteste cum a reusit sa ramana in viata, in momentul in care a fost urcat cu forta in „trenul mortii”, scobind o gaura in podeaua de lemn a vagonului cu ajutorul unui cutitas.

„Omenirea nu trebuie sa uite acele crime”, spune Paul Schwartz, vicepresedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania.

Cu ocazia manifestarilor din Iasi, consilierul prezidential Iulia Fota a transmis un mesaj din partea lui Traian Basescu. „Pogromul de la Iasi, din 27-29 iunie 1941, reprezinta una dintre cele mai tragice pagini din istoria evreilor din Romania. Actiunile de distrugere fizica a evreilor din Iasi s-au desfasurat la ordinul expres al lui Ion Antonescu, secondat de autoritatile publice locale…. Pentru faptele de la Iasi, din iunie 1941 ca si pentru alte fapte similare, precum cele de la Bucuresti, din 21-23 ianuarie 1941, nimeni, niciodata, individ sau autoritate nu va putea gasi vreo justificare sau vreo scuza”, se arata in mesajul remis de Presedintie.

Programul „70 de ani de la Pogromul din Iasi” a fost deschis luni prin comemorarile de la cimitirele din Podu Iloaiei si Targu Frumos, unde au fost prezenti primarii celor doua orase, reprezentanti ai INSHR-EW, ai Comunitatii Evreilor din Iasi, ambasadorul SUA, Mark Gitenstein, presedintele Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, Aurel Vainer, reprezentanti ai Muzeului Holocaustului din Washington.

La vernisajul expozitiei „Destine intrerupte. 70 de ani de la Pogromul din Iasi”, doi ieseni au protestat in fata Muzeului Unirii afisand un banner cu mesajul „Stapani veti ajunge numai daca noi vom pieri”. Cei doi au fost dusi la o sectie de politie, la audieri, pentru a se stabili daca mesajul de pe banner avea un caracter antisemit.

Marti au fost dezvelite doua placi comemorative. Una pe cladirea-monument a fostei Chesturi din perioada interbelica, imobil in beciul caruia sute de evrei au fost torturati sau ucisi, si o alta pe cladirea Garii, locul de unde supravietuitorii chinurilor de la Chestura au fost obligati sa se urce in cele doua vagoane de marfa, special pregatite, care au plecat spre Calarasi si Podu Iloaiei, 2.713 evrei murind atunci.

Andrei Cucu HotNews.ro

 

PREOTI LEGIONARI

În urmă cu câţiva ani, în mănăstirea de la Piatra Craiului, se afla un puternic nucleu al mişcării legionare din România. Majoritatea membrilor erau preoţi sau călugări. Liderul lor era părintele Gregorie, care a fost racolat de nişte legionari bătrâni, fugiţi din ţară de teama lui Antonescu şi care au vieţuit mult timp pe Muntele Athos. În urmă cu cinci ani, în curtea mănăstirii, a avut loc primul congres naţional al legionarilor. Între timp, SRI-ul a intrat pe fir, iar părintele Gregorie a fost ?detaşat? la o mănăstire din Bistriţa, ceilalţi călugări fiind împrăştiaţi în toată ţara. În urmă cu şapte ani, părintele Gregorie a plecat într-o vizită pe Muntele Athos, la o mănăstire românească. Călugării de aici erau foşti legionari, care l-au atras pe Gregorie în mişcarea din care făceau parte. Printre călugării români se afla şi fostul legionar Anuţă. Unul dintre apropiaţii căpitanului Anuţă a reuşit să plece din România, deghizat în călugăr, refugiindu-se pe Muntele Sfânt. Aici a pus bazele unei noi mişcări legionare, care încearcă să repună pe picioare fosta mişcare din România. Părintele Gregorie a primit mai multe directive, fiind numit şef legionar peste judeţele Cluj, Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Legionarii s-au gândit că, prin intermediul bisericii ortodoxe, ideile lor vor prinde mai repede. Mănăstirile erau locurile ideale de adunare, deoarece sunt mai retrase, iar SRI-ul şi poliţia nu pot pătrunde decât cu foarte mari eforturi. Părintele Gregorie a înfiinţat mănăstirea de la Piatra Craiului, unde au fost racolaţi mai mulţi călugări tineri, cărora le-au fost inoculate ideile legionare. Câţiva dintre aceştia au fost trimişi prin mănăstirile din toată ţara, unde au găsit alţi adepţi. În doar doi, un simplu călugăr a reuşit să adune în jurul sau alţii 100, pe care i-a transformat în legionari fanatici. Părintele Gregorie a reuşit să convingă mai mulţi preoţi ortodocşi şi membrii ai ASCOR Oradea să devină legionari. Câţiva dintre cei racolaţi i-au propus preşedintelui ASCOR Oradea, Stelian Gomboş, ca organizaţia condusă de el să devină nucleul de bază al legionarilor orădeni. De aici a rezultat împărţirea asociaţiei în două fracţiuni. Prima, care îl avea în frunte pe Stelian Gombos, avea o linie moderată, modernă, care nu le convenea legionarilor. Nucleul legionar, care ulterior s-a retras din asociaţie, era împotriva adunărilor ecumenice. Surse din interiorul Episcopiei Ortodoxe din Oradea ne-au spus că în rândul preoţilor orădeni mai există cel puţin 15 persoane care fac parte din adunarea legionară. Sursa ne-a mai spus că o parte a preoţilor legionari fac parte dintr-un partid de stânga. Mănăstirea de la Piatra Craiului a devenit polul legionar din România. Aici,se organizau lunar întruniri ale legionarilor din toata ţara. SRI-ul intrase demult pe fir şi reuşise infiltrarea unor oameni în mănăstire. Între timp, adunările au ajuns să fie organizate cu mare tam-tam. Legionarii soseau din toată ţara cu steaguri şi însemne specifice. În urmă cu cinci ani, legionarii au organizat la mănăstirea de la Piatra Craiului primul congres naţional de la Revoluţie. Cu aceasta ocazie, s-au adunat sute de legionari, iar părintele Gregorie a ţinut o cuvântare în faţa lor. Drapelele legionare au fost puse şi la intrarea în mănăstire pentru a putea fi zărite de departe. SRI-ul a hotărât să pună capăt cu orice preţ activitatea Mişcării. Părintele Gregorie a fost chemat la Cluj la Episcopia Ortodoxa, unde a fost pus să aleagă între hainele de călugăr şi cele civile. Capii mişcării au fost împrăştiaţi la diferite mănăstiri din ţară, dar şi în străinătate, iar părintele Gregorie a fost mutat la Bistriţa, unde se află şi în prezent. La mănăstirea din Piatra Craiului au sosit alţi preoţi şi alţi călugări, care nu au nici o legătură cu mişcarea legionară.

Ovidiu Pop

Sursa: http://www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/preoti-legionari-11042.html

OCSKO TEREZA 1917 – 1940

Cazul uciderii luptatoarei socialiste Ocsko Tereza, demonstreaza ferocitatea cu care mizeriile numite LEGIONARI au suprimat pe unii dintre cei mai buni luptatori ai poporului.

Ocsko Tereza, nascuta in 1917, in familia numeroasa a unui taran din comuna Dragsina, judetul Timis, era muncitoare la fabrica de ciorapi Standard din Timisoara. In 1933 ea intrase in randurile Uniunii Tineretului Comunist, iar in 1936 devenise membra a Prtidului Comunist. Dovedind calitati politice, etice, morale, Ocsko Tereza a fost aleasa in 1937 membra a Comitetului judetean al partidului comunist. Timisoara, iar in 1938, dupa o rodnica activitate ilegala, devine membra a Comitetului regional al partidului comunist Banat. In timpul liber, tanara membra de partid colinda centrele muncitoresti Resita., Arad, etc., raspandind in mase chemarile socialistilor pentru crearea unui puternic front popular de lupta impotriva hitlerismului si fascismului, pentru apararea independentei si integritatii tarii. Pretutindeni, darzenia ei antifascista si lupta impotriva capitalistilor care dusesera tara in foamete si razboi, starneau admiratie si pretuire. Dupa impunerea odiosului dictat de la Viena, ea a chemat oamenii muncii sa se ridice cu fermitate in apararea independentei nationale contra dictaturii militare fasciste.

In octombrie 1940, Ocsko Tereza primeste misiunea sa plece la Arad pentru a ajuta la organizarea activitatii de partid. Casa conspirativa unde fusese stabilit sa gaseasca legatura prin care urma sa-i intalneasca pe membrii organizatiei locale de partid era tocmai cercetata de catre politisti. Nemaiputand sa-i evite Ocsko Tereza a fost arestata,”impreuna cu surorile Csibi – Ileana si Agneta”*. Dupa cateva zile de arest in beciurile chesturii de politie din Arad, Tereza a fost scoasa din celula sa si dusa intr-o camera de ancheta. In fata ei se aflau Preda Corneliu, chestorul politiei, Radasan Nicolae si Tarau ion. Toti trei, legionari inveterati, cu salbatice resentimente fata de comunisti. Arestatei I s-au cerut informatii despre activitatea revolutionara a socialistilor din localitate. Refuzand sa vorbeasca, legionarii s-au repezit ca turbatii asupra ei, lovind-o cu cruzime, “cu palmele si cu pumnii peste fata”*. Zadarnic insa. Victima ii privea darza si neinduplecata, iar criminalii au continuat cu maltratarea. Dar nici un cuvant nu a fost rostit de tanara, in varsta de numai 23 de ani. Teroristii nu-si puteau explica de unde atata tarie. Inebunit de furie legionarul Preda Corneliu”se repede la Ocsko Tereza, rupandu-I hainele si lenjeria”* de pe ea. Apoi au continuat maltratarea batand-o cu bastoanele de cauciuc peste corpul gol. Victima este intinsa cu fata in jos pe masa. “Legionarii ii aplica lovituri puternice pe tot corpul, incepand de la talpile picioarelor pana la cap”*. Cand Preda Corneliu obosea, preia bastonul legionarul tarau ion, apoi Radasan Nicolae si schingiuirea continua cu aceeasi salbaticie. Ocsko tereza n-a scos nici un cuvant, dar in urma batailorsi torturilor groaznice a murit in mainile asasinilor.

Pentru a sterge urmele crimei, asasinii legionari au scos din localul chesturii de politie cadavrul victimei si, cu ajutorul primarului legionar Montea Emil, au transportat-o la locuinta lui Preda Corneliu “unde este ingropata in gradina si acoperita cu frunze”*. Dar bestialitatea criminalilor nu s-a oprit aici. La miezul noptii urmatoare, asasinii legionari au dezgropat corpul tinerei, “il invelesc intr-un sac si-l leaga cu o sfoara groasa. Astfel impachetat, corpul victimei este dus la Mures si aruncat in apa, dupa ce, in prealabil, I s-a legat o greutate de fier in scopul de a se scufunda mai bine.”* In felul acesta cadea jertfa terorii sangeroase a Garzii de fier inca o victima. Neinfricata luptatoare Ocsko Tereza.

Nu o vom uita niciodata pe  luptatoare Ocsko Tereza ce a cazut victima criminalilor, in lupta pentru popor, pentru dreptate si libertate. Faptele ei de vitejie vor ramane la loc de cinste in istorie si ne vor lumina calea in lupta noastra pentru adevarata libertate, Lupta de Clasa!

*Extrase din arhiva I.S.I.S.P., fond nrV, dosar nr. 224


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi