Posts Tagged 'holocaust'

Teama de a-ti spune numele

Cand un om isi ascunde numele inseamna ca se teme de ceva.Cand un om, care a trecut prin spaimele pogromului de la Bucuresti ori a celui de la Iasi, ori a trait sub teroarea „ordinii legionare”, iti relateaza cu vocea tremurand de emotia retrairii acelor momente, despre toate acestea iar la urma te roaga sa nu-i divulgi numele ori sa-l pomenesti doar cu initiale, te gandesti fireste: „De cine se mai teme el?”Au trecut 65 de ani, mai traiesc oare faptasii?Poate ca ar fi mai bine sa mai traiasca, sa stie ca nu au fost uitati.Problema este insa alta. „Ce tot se plang evreii?-spun unii, „Bine le- a facut”, spun altii.Nu sunt multi acestia, dar exista…

Cand vezi pe stalpi afise cu „Noua Dreapta”, cu anunturi de comemorare a Capitanului, a lui Horia Sima, parca mai intelegi ceva.Reactia fireasca este revolta.Oameni goniti din scoli, unii dusi la „Casa Verde” in toamna anului 1940, batuti, oameni care s-au ascuns in pivniti (unii ajutati chiar de prietenii lor,romani),oameni urcati in „Trenul Mortii” ,oameni ramasi pe drumuri pentru ca le-a fost incendiata casa, confiscat micul magazin de maruntisuri cu care isi duceau traiul, acestea au fost victimele care chiar daca au scapat de la moarte, nu au scapat de spaima acelor zile.

Cei impuscati nu mai pot vorbi, altfel ar striga sa se auda pana in inaltul cerului.In Iasi,Falticeni,Dorohoi,Bucuresti, in Ardeal, in multe orase mai traiesc martorii care astazi au ajuns la o varsta la care ar trebui sa cunoasca linistea.Dar ei nu au aceasta liniste.

Vremurile sunt tulburi si acum, de parca nu au trecut sase decenii.Ma imbarbateaza cele spuse de Sarica Frances, o femeie de 87 de ani – „Cand mi-au spus sa parasesc scoala pentru ca sunt evreica, am raspuns: Tatal meu a murit ca soldat in primul razboi mondial, pentru reantregirea neamului.Am sa ma lupt cu voi, daca ma dati afara”.Iata ca avem si numele unui martor.Dar ceilalti? Cat timp o sa ne fie frica? Pericolul este cauza si efectul fricii.Cand unii cetateni se tem de trecut , toti cetatenii acestei tari sunt potentiale victime.In primul rand trebuie invinsa teama.

Boris Mehr – Tribuna Antifascista

Interviu cu Tinu Virgil, deportat in Transnistria, realizat in Sighisoara, 2002

“Noi aveam casa in comuna Bunesti, satul Roades. Ne-or distrus casa. Batranii or avut animale: cai, caruta, hamuri, vaca, porci, capre… Nemsii o facut perchezitie si-o gasit si ale doua pahare de aur ce-o avut batranu de la bunicii lui.. Atunci pe noi ne-o dus ca tata o fost pe front, in razboi si trebuia sad ea primaria, asa o fost ordin, trebuia sad ea la fiecare femeie care o avut barbat pe front, ajutor de la primarie. De la moara le da grau si 60 de lei de la primarie. Si la mama nu le-o dat. Si tata o venit de pe front si s-o dus la Bucuresti, la ministru. La Antonescu. Si i-o spus si i-o dat la primaru si la notariu trei luni da puscarie, da inchisoare, de ce nu le-o dat drepturile care o fost. Si atunci cand o venit ordinu asta sa duca pe evrei si pe romi, noi am fost primii care am fost arestati si dusi. Ne-o dus la Sighisoara si de acolo ne-o urcat in tren si in fiecare vagon erau jandarmi si nemti.

Tata era pavator care pava cu piatra si facea fantani. Noi aia am lucrat in Transnistria. Daca nu stia meseria asta, – o pavat la jandarmi, la Sfatu Popular si in lagar in curte – in curte o dat ordin sa ne impuste, sa ne omoare. Da asa c-o stiut tata, ne-o lasat sa lucram.

Acolo numai noi am fost din sat. Nu ne-au despartit de familie, da in lagar erau multi ca la puscarie. Dimineata si seara ne da niste zama si paine de ovaz. Comis de cai care e facut din ovaz si orz, care-l ingitai si te-pungea tepele alea, ca nu era cernuta.. Pe noi ne-a dus la moarte acolo. Cati n-o murit acolo de i-am ingropat noi?! De foame, de bataie si de paduchi… Din cauza aia am capatat tifos. Ii faceam groapa si-l aruncam in groapa.

Doara nu puteai sa fugi ca veneau nemtii. Ca pe unii ii punea si la lucru pe camp si veneau nemtii cu aparate si le faceau fotografie si dupa aia luau pistol si-i impuscau. Pai si pe noi, daca nu cunoastea tata sa faca fantani si pavaje, ne-mpusca.

Am fost pe malul Bugului, la Oceakov si Barbarova. Ne-a bagat in fantani la colhoz, da ne-a scos ca stia tata meseria asta. In ’44 ne-am intors din Transnistria. Erau romani care au fost pe front si aia ne-au adus indarat in Romania. C-au zis uite noi luptam pe front si familiile noastre le-aduce la disperare. La intoarcere am stat in spital la Iasi. Ca eram plini de paduchi si tifos. Si eu si fratele si mama si tata. Vreo doua trei saptamani am stat in spital. Cand ne-am intors, am stat la bunici, ca ne stricase casa. In Proastes, langa Saschiz.

Dupa aia cand s-a facut reforma agrara de-o dat pamant la oameni, am primit o casa saseasca in Roades. Prin ’45 cand le-o deportat pe sasi. Si am stat acolo pana m-am dus in armata. Cand am facut armata m-am casatorit si am venit in Sighisoara, aici prin ’51. Armata am facut-o la Targu Magurele, in Teleorman, perioada de recrut si dupa aia am facut la Bucuresti, la Comitetul Central. C-am fost in scoala militara si-am fost sergent major. Am fost sef de garda la Comitetul Central. De-acolo m-am mutat sef de echipa la canal, ca lucra detinutii pe Canal la Constanta. De-acolo m-am mutat la Iasi, Roman, bacau, Oradea, cluj. Trei ani de zile am stat in armata.

Membru de Partid n-am fost, atata am fosts ecretar UTC, acolo in armata. M-am intors in sat si din sat de-acolo am venit in oras. C-o facut CAP-urile de nu mai aveai sa rost la sat. Aici in oras era unu de la noi, dintr-o comuna vecina care era sef de cadre la Fabrica de caramida. Eram prieteni, m-o cunoscut si m-o primit. Si-am fost la Fabrica de Caramida, apoi la Faianta, apoi la 6 Martie. Dupa aia am facut infarct si n-am mai putut sa lucru ca nu mai aveam voie. Apoi din ’75 am lucrat in gospodariile de stat. Am fost casier de echipa. Duceam muncitori si-n Baragan… prin toate judetele, eram seful lor.

Cu mine era pretini, crede-ma, si ministrul Dinca. Ca venea in inspectie si vedea ca eu lucrez cu oameni, nu stau. Si ne pupa cand venea. Ca manca la noi la cantina. In Sighisoara am stat in trei locuri. Da a demolat si-o facut blocuri si ne-o dat altundeva casa.

Pe timpu comunistilor tinea mai mult la romi ca la oricine. Ca astia era saraci si Ceausescu nu tinea la bogati. Doar i-o desproprietarit p-aia”.

(Tinu Virgil, n. 24 febr 1929)

Holocaustul intre ieri si astazi

Raportandu-se la antisemitismul din Germania Nazista, Antonescu si Guvernul sau au institutionalizat persecutia si deportarea evreilor romani. Politica “curatirii tarii” i-a fortat pe mii de evrei sa se mute de la sat la oras, unde au trait in conditii de mizerie. In Iasi de exemplu, locuiau 51.000 de evrei in 1941. Orasul era o mixtura de culturi diferite, desi se confruntase la randul sau cu pogroame impotriva evreilor, organizate de catre studenti romani in 1899 si 1923. In 1941, a avut loc aici unul dintre cele mai sangeroase massacre orientate catre evrei, din cel de-al doilea Razboi Mondial.

Doar cu cateva saptamani inainte de atacul asupra Uniunii Sovietice unitati apartinand trupelor germane si romane au fost grupate in orasul de la granite. Articole anti-semite au aparut in presa iar oamenii politici acuzau locuitorii evrei de colaborare cu inamicul bolsevic din est. In data de 28 iunie, soldati, politisti si civili au atacat evrei in casele lor, i-au ucis pe strazi iar sute dintre acestia au fost retinuti la sectia principala de politie. Ziua urmatoare, au inceput uciderea lor sistematica folosind arme automate.

Mii de oameni au fost adunati in gara si inghesuiti in vagoane de vite umplute pana la refuz. Trenurile urmau rute ce durau mai multe zile, cei din vagoane murind de sete si din cauza caldurii. Au fost ucisi in jur de 14850 de oameni in asa numitele trenuri ale mortii si in urma pogromului de la Iasi, multi dintre ei fiind ingropati la Targu Frumos si Podu Iloalei in gropi comune.

Pogromul a fost bine planificat – casele crestine fiind marcate cu cruci (icoanele nu trebuiau sa fie atacate) cu zile inainte ca tineri evrei sa fie fortati sa sape gropi mari in cimitir – in vederea pregatirii societatii romane pentru practica unui brutal razboi etnic. Folosind stereotipuri vechi, generatoare de ura, legatura dintre inamicul intern si extern, evreii si bolsevicii, a fost realizata. Astfel, fascistii romani au reusit sa faca societatea sa accepte deportarea in masa a evreilor si romilor in Transnistria, actiune care, insemna exterminarea lor.

Dupa 1989, marea dificultate in ceea ce priveste scrierea istoriei Romaniei se refera la locul si rolul lui Ion Antonescu in aceasta istorie.

Unii doresc s ail vada ca fiind eroul unei mari natiuni romane pe cand altii pun intreaga responsabilitate pentru crimele din al doilea razboi mondial pe umerii sai. Niciodata o singura persoana nu poate stabili realitatea unei societati. Asa cum s-a aratat, sunt multi actori – in special “oameni normali” – care formeaza climatul in care ura si discriminarea brutala sunt acceptate.

E timpul sa realizam ca desi istoria ascunde aceste fapte, Romania a avut parte de Holocaust, ceea ce a fost bine ascuns chiar si de istorici. Abia dupa presiuni si dezbateri internationale, statul roman a acceptat in 2004 pentru prima data existenta Holocaustului in Romania. Acum avem un institute, o zi si un memorial referitor la acest capitol negru din istorie. Discutiile despre aceasta parte a istoriei nu sunt doar responsabilitatea reprezentantilor statului ci si ai societatii romane. Mergeti si intrebati-va bunicii sau vecinii in varsta pentru ca s-a intamplat si in familiile si in cartierele voastre.


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi