Posts Tagged 'legionari'

Personalitati din istoria luptei antifasciste – Prof. Petre Andrei

Nascut la Braila, Petre Andrei a fost inca din tinerete un adversar ireductibil al tuturor formelor de opresiune, demagogie, misticism, practicate de cei care promovau politica batei si pistolului in locul ratiunii. Inca in 1927 el publica in revista “Viata Romaneasca un exceptional studiu in care combate ideologia obscurantista, fascista a lui Mussolini. El cheama tinerii, in randurile carora fascismul incepuse sa se propage, sa se trezeasca la realitate si sa se opuna politicii demente, mussoliniene. In alegerile partiale din Mehedinti si Hunedoara, din 1936, el a cutreierat zeci de localitati ducand o adevarata batalie impotriva fortelor extremiste de dreapta, a apologetilor si slugilor Berlinului hitlerist.

Activitatea lui a starnit ura legionarilor care la 4 octombrie 1940 au navalit inarmati in casa lui ca sa-l ridice. In timp ce-I perchezitionau biroul, Andrei a intrat in baie, unde a inghitit o fiola cu cianura care i-a curmat viata. A evitat astfel un destin care a fost sortit altor oameni mari ai tarii, precum Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Victor Iamandi si multi altii. Petre Andrei a trait numai 49 de ani.

A. Bejan

Tribuna Antifascista

Teama de a-ti spune numele

Cand un om isi ascunde numele inseamna ca se teme de ceva.Cand un om, care a trecut prin spaimele pogromului de la Bucuresti ori a celui de la Iasi, ori a trait sub teroarea „ordinii legionare”, iti relateaza cu vocea tremurand de emotia retrairii acelor momente, despre toate acestea iar la urma te roaga sa nu-i divulgi numele ori sa-l pomenesti doar cu initiale, te gandesti fireste: „De cine se mai teme el?”Au trecut 65 de ani, mai traiesc oare faptasii?Poate ca ar fi mai bine sa mai traiasca, sa stie ca nu au fost uitati.Problema este insa alta. „Ce tot se plang evreii?-spun unii, „Bine le- a facut”, spun altii.Nu sunt multi acestia, dar exista…

Cand vezi pe stalpi afise cu „Noua Dreapta”, cu anunturi de comemorare a Capitanului, a lui Horia Sima, parca mai intelegi ceva.Reactia fireasca este revolta.Oameni goniti din scoli, unii dusi la „Casa Verde” in toamna anului 1940, batuti, oameni care s-au ascuns in pivniti (unii ajutati chiar de prietenii lor,romani),oameni urcati in „Trenul Mortii” ,oameni ramasi pe drumuri pentru ca le-a fost incendiata casa, confiscat micul magazin de maruntisuri cu care isi duceau traiul, acestea au fost victimele care chiar daca au scapat de la moarte, nu au scapat de spaima acelor zile.

Cei impuscati nu mai pot vorbi, altfel ar striga sa se auda pana in inaltul cerului.In Iasi,Falticeni,Dorohoi,Bucuresti, in Ardeal, in multe orase mai traiesc martorii care astazi au ajuns la o varsta la care ar trebui sa cunoasca linistea.Dar ei nu au aceasta liniste.

Vremurile sunt tulburi si acum, de parca nu au trecut sase decenii.Ma imbarbateaza cele spuse de Sarica Frances, o femeie de 87 de ani – „Cand mi-au spus sa parasesc scoala pentru ca sunt evreica, am raspuns: Tatal meu a murit ca soldat in primul razboi mondial, pentru reantregirea neamului.Am sa ma lupt cu voi, daca ma dati afara”.Iata ca avem si numele unui martor.Dar ceilalti? Cat timp o sa ne fie frica? Pericolul este cauza si efectul fricii.Cand unii cetateni se tem de trecut , toti cetatenii acestei tari sunt potentiale victime.In primul rand trebuie invinsa teama.

Boris Mehr – Tribuna Antifascista

Holocaustul intre ieri si astazi

Raportandu-se la antisemitismul din Germania Nazista, Antonescu si Guvernul sau au institutionalizat persecutia si deportarea evreilor romani. Politica “curatirii tarii” i-a fortat pe mii de evrei sa se mute de la sat la oras, unde au trait in conditii de mizerie. In Iasi de exemplu, locuiau 51.000 de evrei in 1941. Orasul era o mixtura de culturi diferite, desi se confruntase la randul sau cu pogroame impotriva evreilor, organizate de catre studenti romani in 1899 si 1923. In 1941, a avut loc aici unul dintre cele mai sangeroase massacre orientate catre evrei, din cel de-al doilea Razboi Mondial.

Doar cu cateva saptamani inainte de atacul asupra Uniunii Sovietice unitati apartinand trupelor germane si romane au fost grupate in orasul de la granite. Articole anti-semite au aparut in presa iar oamenii politici acuzau locuitorii evrei de colaborare cu inamicul bolsevic din est. In data de 28 iunie, soldati, politisti si civili au atacat evrei in casele lor, i-au ucis pe strazi iar sute dintre acestia au fost retinuti la sectia principala de politie. Ziua urmatoare, au inceput uciderea lor sistematica folosind arme automate.

Mii de oameni au fost adunati in gara si inghesuiti in vagoane de vite umplute pana la refuz. Trenurile urmau rute ce durau mai multe zile, cei din vagoane murind de sete si din cauza caldurii. Au fost ucisi in jur de 14850 de oameni in asa numitele trenuri ale mortii si in urma pogromului de la Iasi, multi dintre ei fiind ingropati la Targu Frumos si Podu Iloalei in gropi comune.

Pogromul a fost bine planificat – casele crestine fiind marcate cu cruci (icoanele nu trebuiau sa fie atacate) cu zile inainte ca tineri evrei sa fie fortati sa sape gropi mari in cimitir – in vederea pregatirii societatii romane pentru practica unui brutal razboi etnic. Folosind stereotipuri vechi, generatoare de ura, legatura dintre inamicul intern si extern, evreii si bolsevicii, a fost realizata. Astfel, fascistii romani au reusit sa faca societatea sa accepte deportarea in masa a evreilor si romilor in Transnistria, actiune care, insemna exterminarea lor.

Dupa 1989, marea dificultate in ceea ce priveste scrierea istoriei Romaniei se refera la locul si rolul lui Ion Antonescu in aceasta istorie.

Unii doresc s ail vada ca fiind eroul unei mari natiuni romane pe cand altii pun intreaga responsabilitate pentru crimele din al doilea razboi mondial pe umerii sai. Niciodata o singura persoana nu poate stabili realitatea unei societati. Asa cum s-a aratat, sunt multi actori – in special “oameni normali” – care formeaza climatul in care ura si discriminarea brutala sunt acceptate.

E timpul sa realizam ca desi istoria ascunde aceste fapte, Romania a avut parte de Holocaust, ceea ce a fost bine ascuns chiar si de istorici. Abia dupa presiuni si dezbateri internationale, statul roman a acceptat in 2004 pentru prima data existenta Holocaustului in Romania. Acum avem un institute, o zi si un memorial referitor la acest capitol negru din istorie. Discutiile despre aceasta parte a istoriei nu sunt doar responsabilitatea reprezentantilor statului ci si ai societatii romane. Mergeti si intrebati-va bunicii sau vecinii in varsta pentru ca s-a intamplat si in familiile si in cartierele voastre.

HOMOFOBIA IN ROMANIA – STOP HOMOFOBIEI

Va prezentam mai jos un scurt documentar despre homofobia  din Romania si implicarea Bisericii Ortodoxe Romane alaturi de gruparile Neo-Fasciste (legionare) in lupta impotriva drepturilor si libertatilor omului, a progresului si civilizatiei.
Amestecul bisericii in treburile statului, educatiei si implicarea alaturi de gruparile fasciste (legionare) in lupta impotriva drepturilor si libertatilor omului, progresului, civilizatiei si nu numai au efecte deazstruase asupra societatii in care traim, asupra, educatiei si mentalitatii oamenilor. Acestea incetinesc si abat societatea de la cursul normal  al evolutiei, progresului si civilizatiei, catre cele mai mizerabile forme de inapoiere, dezbinare, ura, fascism, nationalism, practici si mentalitati medievale, intoxicand orice spatiu cu „morala crestina”. Aceasta „morala” reprezinta morala de astazi care nu mai corespunde situatiei actuale, progresului si civilizatiei, acceptata in general de persoanele din vechea generatie si respinse de noua generatie. Aceasta „morala” ne invata cum rolul femeii este de a fi supusa sotului,  obligata sa de a se marita si a da nastere la copii, de a nu avea dreptul de decide asupra propriului ei corp, de a nu fi libera, sa de a nu avea dreptul la avort si contraceptie, ca homosexualitatea este o boala iar cei ce se nasc homosexuali sunt posedati, ca omul trebuie sa traiasca in inchipuiri, in frica si teama de un „duh” inventat(Dumnezeu).Morala crestina  ne invata ca lucrurile „imorale” sunt lucrurile de care omul trebuie sa fuga(lucruri rele), in realitate lucrurile care nu corespund inapoierii si mentalitatii retrograde promovate de crestinism, adica lucrurile corespunzatoare unei societati mai dezvoltate, mai evoluate si civilizate.

PREOTI LEGIONARI

În urmă cu câţiva ani, în mănăstirea de la Piatra Craiului, se afla un puternic nucleu al mişcării legionare din România. Majoritatea membrilor erau preoţi sau călugări. Liderul lor era părintele Gregorie, care a fost racolat de nişte legionari bătrâni, fugiţi din ţară de teama lui Antonescu şi care au vieţuit mult timp pe Muntele Athos. În urmă cu cinci ani, în curtea mănăstirii, a avut loc primul congres naţional al legionarilor. Între timp, SRI-ul a intrat pe fir, iar părintele Gregorie a fost ?detaşat? la o mănăstire din Bistriţa, ceilalţi călugări fiind împrăştiaţi în toată ţara. În urmă cu şapte ani, părintele Gregorie a plecat într-o vizită pe Muntele Athos, la o mănăstire românească. Călugării de aici erau foşti legionari, care l-au atras pe Gregorie în mişcarea din care făceau parte. Printre călugării români se afla şi fostul legionar Anuţă. Unul dintre apropiaţii căpitanului Anuţă a reuşit să plece din România, deghizat în călugăr, refugiindu-se pe Muntele Sfânt. Aici a pus bazele unei noi mişcări legionare, care încearcă să repună pe picioare fosta mişcare din România. Părintele Gregorie a primit mai multe directive, fiind numit şef legionar peste judeţele Cluj, Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Legionarii s-au gândit că, prin intermediul bisericii ortodoxe, ideile lor vor prinde mai repede. Mănăstirile erau locurile ideale de adunare, deoarece sunt mai retrase, iar SRI-ul şi poliţia nu pot pătrunde decât cu foarte mari eforturi. Părintele Gregorie a înfiinţat mănăstirea de la Piatra Craiului, unde au fost racolaţi mai mulţi călugări tineri, cărora le-au fost inoculate ideile legionare. Câţiva dintre aceştia au fost trimişi prin mănăstirile din toată ţara, unde au găsit alţi adepţi. În doar doi, un simplu călugăr a reuşit să adune în jurul sau alţii 100, pe care i-a transformat în legionari fanatici. Părintele Gregorie a reuşit să convingă mai mulţi preoţi ortodocşi şi membrii ai ASCOR Oradea să devină legionari. Câţiva dintre cei racolaţi i-au propus preşedintelui ASCOR Oradea, Stelian Gomboş, ca organizaţia condusă de el să devină nucleul de bază al legionarilor orădeni. De aici a rezultat împărţirea asociaţiei în două fracţiuni. Prima, care îl avea în frunte pe Stelian Gombos, avea o linie moderată, modernă, care nu le convenea legionarilor. Nucleul legionar, care ulterior s-a retras din asociaţie, era împotriva adunărilor ecumenice. Surse din interiorul Episcopiei Ortodoxe din Oradea ne-au spus că în rândul preoţilor orădeni mai există cel puţin 15 persoane care fac parte din adunarea legionară. Sursa ne-a mai spus că o parte a preoţilor legionari fac parte dintr-un partid de stânga. Mănăstirea de la Piatra Craiului a devenit polul legionar din România. Aici,se organizau lunar întruniri ale legionarilor din toata ţara. SRI-ul intrase demult pe fir şi reuşise infiltrarea unor oameni în mănăstire. Între timp, adunările au ajuns să fie organizate cu mare tam-tam. Legionarii soseau din toată ţara cu steaguri şi însemne specifice. În urmă cu cinci ani, legionarii au organizat la mănăstirea de la Piatra Craiului primul congres naţional de la Revoluţie. Cu aceasta ocazie, s-au adunat sute de legionari, iar părintele Gregorie a ţinut o cuvântare în faţa lor. Drapelele legionare au fost puse şi la intrarea în mănăstire pentru a putea fi zărite de departe. SRI-ul a hotărât să pună capăt cu orice preţ activitatea Mişcării. Părintele Gregorie a fost chemat la Cluj la Episcopia Ortodoxa, unde a fost pus să aleagă între hainele de călugăr şi cele civile. Capii mişcării au fost împrăştiaţi la diferite mănăstiri din ţară, dar şi în străinătate, iar părintele Gregorie a fost mutat la Bistriţa, unde se află şi în prezent. La mănăstirea din Piatra Craiului au sosit alţi preoţi şi alţi călugări, care nu au nici o legătură cu mişcarea legionară.

Ovidiu Pop

Sursa: http://www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/preoti-legionari-11042.html

CONSTANTIN DAVID 1908 – 1941

Constantin David a fost unul dintre cei mai valorosi militanti socialisti din Romania.

Constantin David a fost urmarit de politia legionara inca de la instaurarea regimului criminal antonesciano-legionar, cu scopul de a descoperi prin el cadrele de baza ale partidului. Toate aceste incercari au esuat. Tanarul comunist poseda un inalt simt de raspundere , cunostea si folosea cu maiestrie regulile conspirativitatii. In preajma rebeliunii hotarasc sa-l arsteze cu orice pret, in speranta ca, supunandu-l torturilor, vor afla ce ii interesa, iar apoi sa-l omoare. Unul din asasinii luptatorului declara in fata organelor de ancheta:”In urma faptului ca, Constantin David… era cunoscut ca un fruntas al miscarii socialiste, banuindu-se ca ar avea legaturi cu membrii din conducerea partidului comunist, s-a trecut la arestarea lui”.

Arestarea a avut loc in noaptea de 20 – 21 ianuarie 1941, inaintea declansarii rebeliunii. In casa familiei David “au navalit trei huligani imbracati in camasi verzi, cu diagonala, paltoane si caciuli turtite intr-o parte… In maini aveau pistoale cu butoi si lanterne…” cerand lui David sa-I urmeze, acesta a refuzat categoric. Legionarii au cerut ajutoare. La scurt timp, o masina si o motocicleta cu atas au transportat la locuinta din strada Crasnaru nr. 38, astazi Constantin David, inca opt legionari, maestri in atrocitati si crime.  Printre ei figura si cel mai mare criminal de la Jilava, comisarul legionar Cretu Gh. Incercarea familiei de a-l apara a fost anihilata cu violenta caracteristica legionarilor. Mama luptatorului a fost crunt batuta si torturata. Doar legat si slabit de lovituri l-au putut scoate pe Constantin David din casa. La prefectura politiei legionare, Constantin David a fost supus unui interogatoriu bestial. Pana in zorii zilei urmatoare a fost batut si torturat in continuu si din cand in cand readus in simtiri pentru a divulga legaturile sale de partid, cadrele si organizatiile din capitala. Constantin David a refuzat si i-a sfidat cu demnitate pe criminali, refuzand sa-si tradeze partidul si tovarasii. In fata neputintei de a obtine ceea ce vroiau, legionarii au hotarat sa-l asasineze mai devreme decat intentionau la inceput.

“Datorita faptului ca David Constantin era cunoscut ca unul dintre fruntasii socialisti, care la cercetarea facuta (dupa arestare) nu a vrut sa spuna nimic din activitatea atat a lui, cat si a altor membrii comunisti cu care avea legaturi – spunea unul dintre criminali – s-a hotarat a fi asasinat, pentru ca, in acest fel, sa piara unul dintre fruntasii comunisti.” Asasinatul a fost comis de catre comisarii legionari criminali Gherman Horia, Bebe Toma, Pazitoru Gheorghe, Tanasescu ion si Oprea Ionita. De la prefectura politiei capitalei a pornit in zori o masina in care, legat, se afla C. David impreuna cu cei 5 asasini. Ea s-a indreptat spre comuna Pantelimon. Asasinii hotarasera ca, in momentul cand vor ajunge intr-un loc potrivit, sa fie simulata o pana de motor si acolo sa-l omoare pe tanar. in varsta de 33 de ani. Pe drum, David a fost supus torturilor in continuu, pentru a I se smulge vreo marturisire.. Darzenia, barbatia, eroismul lui david, refuzul sau de a vorbi, desi stia ca este ultimul drum al vietii sale, i-au infuriat la maximum pe asasini.

Descrierea crimei facuta de unul dintre autori, este tipica pentru metodele, mentalitatea conceptiilor conduceriii statului de atunci si a legionarilor: “Dupa rafuiala din oras, spre comuna Pantelimon, eu(Oprea Ionita) conform intelegerii cu Tanasescu Ion, in dreptul unui loc viran, la iesirea din comuna Pantelimon am simulat o pana de motor, oprind masina…dupa care ne-am coborat cu totii jos din masina impreuna cu David Constantin, care a fost luat de bratul drept de catre tanasescuIon, urmati de mine, Horia Gherman, Pazitoru Gheorghe si Bebe Toma, departandu-ne astfel de masina 15-20 de metri in camp unde am format un semicerc in jurul lui david Constantin, avand pistoalele scoase si indreptate asupra lui. Aici, David Constantin a fost intrebat din nou de catre Tanasescu Ion despre activitatea sa, cat si despre membrii organizatiei comuniste si, deoarece nici de aceasta data nu a raspuns nimic, Tanasescu l-a apucat de bratul drept, descarcandu-I in tampla cateva focuri de pistol, corpul lui David Constantin prabusindu-se la pamant, am tras si eu cateva focuri de pistol in corpul lui, dupa care… ne-am intors la masina, plecand spre prefectura, iar in drum ne-am oprit la un restaurant, unde am mancat si baut”.

Asa a fost curmata viata unuia dintre activistii socialisti de seama – CONSTANTIN DAVID – , militant de frunte al clasei muncitoare, al poporului roman, erou al luptei impotriva fascismului.

La trei saptamani de la asasinat, muncitori ceferisti din capitala, gasind la locul crimei corpul mutilat al luptatorului, l-au ridicat si condus pe ultimul drum.

OCSKO TEREZA 1917 – 1940

Cazul uciderii luptatoarei socialiste Ocsko Tereza, demonstreaza ferocitatea cu care mizeriile numite LEGIONARI au suprimat pe unii dintre cei mai buni luptatori ai poporului.

Ocsko Tereza, nascuta in 1917, in familia numeroasa a unui taran din comuna Dragsina, judetul Timis, era muncitoare la fabrica de ciorapi Standard din Timisoara. In 1933 ea intrase in randurile Uniunii Tineretului Comunist, iar in 1936 devenise membra a Prtidului Comunist. Dovedind calitati politice, etice, morale, Ocsko Tereza a fost aleasa in 1937 membra a Comitetului judetean al partidului comunist. Timisoara, iar in 1938, dupa o rodnica activitate ilegala, devine membra a Comitetului regional al partidului comunist Banat. In timpul liber, tanara membra de partid colinda centrele muncitoresti Resita., Arad, etc., raspandind in mase chemarile socialistilor pentru crearea unui puternic front popular de lupta impotriva hitlerismului si fascismului, pentru apararea independentei si integritatii tarii. Pretutindeni, darzenia ei antifascista si lupta impotriva capitalistilor care dusesera tara in foamete si razboi, starneau admiratie si pretuire. Dupa impunerea odiosului dictat de la Viena, ea a chemat oamenii muncii sa se ridice cu fermitate in apararea independentei nationale contra dictaturii militare fasciste.

In octombrie 1940, Ocsko Tereza primeste misiunea sa plece la Arad pentru a ajuta la organizarea activitatii de partid. Casa conspirativa unde fusese stabilit sa gaseasca legatura prin care urma sa-i intalneasca pe membrii organizatiei locale de partid era tocmai cercetata de catre politisti. Nemaiputand sa-i evite Ocsko Tereza a fost arestata,”impreuna cu surorile Csibi – Ileana si Agneta”*. Dupa cateva zile de arest in beciurile chesturii de politie din Arad, Tereza a fost scoasa din celula sa si dusa intr-o camera de ancheta. In fata ei se aflau Preda Corneliu, chestorul politiei, Radasan Nicolae si Tarau ion. Toti trei, legionari inveterati, cu salbatice resentimente fata de comunisti. Arestatei I s-au cerut informatii despre activitatea revolutionara a socialistilor din localitate. Refuzand sa vorbeasca, legionarii s-au repezit ca turbatii asupra ei, lovind-o cu cruzime, “cu palmele si cu pumnii peste fata”*. Zadarnic insa. Victima ii privea darza si neinduplecata, iar criminalii au continuat cu maltratarea. Dar nici un cuvant nu a fost rostit de tanara, in varsta de numai 23 de ani. Teroristii nu-si puteau explica de unde atata tarie. Inebunit de furie legionarul Preda Corneliu”se repede la Ocsko Tereza, rupandu-I hainele si lenjeria”* de pe ea. Apoi au continuat maltratarea batand-o cu bastoanele de cauciuc peste corpul gol. Victima este intinsa cu fata in jos pe masa. “Legionarii ii aplica lovituri puternice pe tot corpul, incepand de la talpile picioarelor pana la cap”*. Cand Preda Corneliu obosea, preia bastonul legionarul tarau ion, apoi Radasan Nicolae si schingiuirea continua cu aceeasi salbaticie. Ocsko tereza n-a scos nici un cuvant, dar in urma batailorsi torturilor groaznice a murit in mainile asasinilor.

Pentru a sterge urmele crimei, asasinii legionari au scos din localul chesturii de politie cadavrul victimei si, cu ajutorul primarului legionar Montea Emil, au transportat-o la locuinta lui Preda Corneliu “unde este ingropata in gradina si acoperita cu frunze”*. Dar bestialitatea criminalilor nu s-a oprit aici. La miezul noptii urmatoare, asasinii legionari au dezgropat corpul tinerei, “il invelesc intr-un sac si-l leaga cu o sfoara groasa. Astfel impachetat, corpul victimei este dus la Mures si aruncat in apa, dupa ce, in prealabil, I s-a legat o greutate de fier in scopul de a se scufunda mai bine.”* In felul acesta cadea jertfa terorii sangeroase a Garzii de fier inca o victima. Neinfricata luptatoare Ocsko Tereza.

Nu o vom uita niciodata pe  luptatoare Ocsko Tereza ce a cazut victima criminalilor, in lupta pentru popor, pentru dreptate si libertate. Faptele ei de vitejie vor ramane la loc de cinste in istorie si ne vor lumina calea in lupta noastra pentru adevarata libertate, Lupta de Clasa!

*Extrase din arhiva I.S.I.S.P., fond nrV, dosar nr. 224


Nationalismul este o boala infantila. Este pojarul umanitatii.

Albert Einstein

Legaturi